Plângere contravenţională. Sentința nr. 03/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 03/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 24488/215/2013
Dosar nr._ - plângere contravențională-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la data de 03 decembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: Cătălina-Maria Bran
Grefier: S. A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta D. F. și pe intimata I. D. SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la strigarea cauzei la amânări fără discuții, la solicitarea petentului, a răspuns petentul personal, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu prevederile art. 131 raportat la art. 94 pct 4 din Noul Cod de Procedură Civilă coroborat cu art. 32 din OG 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
Instanța procedează la legitimarea petentului D. F. ( CI ., nr._, CNP_.
Petentul solicită amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător.
Instanța în temeiul art. 222 NCPC respinge cererea de amânare a cauzei formulată de petent, întrucât amânarea judecății pentru lipsă de apărare poate fi dispusă numai în mod excepțional și pentru motive temeinice ce nu-i sunt imputabile părții, iar faptul că până la acest termen nu și-a angajat apărător, deși avea cunoștință de dosar și de termenul de judecată acordat, îi este imputabil. În plus petentul n-a prezentat vreun motiv temeinic neimputabil care să justifice măsura excepțională a amânării pentru lipsă de apărare.
Instanța lasă cauza la ordine.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la strigarea cauzei la ordine, a răspuns petentul personal, lipsă fiind intimatul.
În temeiul art. 238 Noul Cod de Procedură Civilă instanța estimează durata cercetării procesului la 90 zile.
Petentul arată că este de acord cu durata cercetării procesului la 90 zile.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probelor solicitate prin acțiune.
Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar și arată că nu mai solicită încuviințarea probei testimoniale întrucât martorul este plecat din țară și oricum e nemulțumit de faptul că nu poate da testul pentru permis de conducere în termen de 30 zile.
Conform art. 255 alin 1 coroborat cu art. 258 din Noul Cod de Procedură Civilă și art. 254 pct 4 NCPC, instanța constată că proba cu înscrisurile solicitate de petent prin acțiune este admisibilă putând duce la soluționarea procesului, motiv pentru care încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar în dovedirea pretențiilor ce fac obiectul acțiunii.
Instanța ia act că petentul renunță la proba testimonială solicitată prin acțiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată, în temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească.
În temeiul art. 389- art. 392 Noul Cod de Procedură Civilă acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Petentul solicită anularea procesului verbal în ce privește posibilitatea de a da examenul în 30 zile. Arată că își recunoaște vina.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanței la data de 12.07.2013, petentul D. F. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 28.06.2013 emis de I. D..
În motivare, a arătat că în data mai sus menționată a fost sancționat cu 1350 lei amendă și i s-a reținut permisul de conducere, întrucât ar fi circulat cu auto cu nr. de înmatriculare_ fără a avea certificatul de înmatriculare și permisul de conducere.
De asemenea, întrucât controlul a fost efectuat împreună cu reprezentanții ai RAR D., s-a constatat că autoturismul avea defecțiuni la mecanismul de direcție, avea ITP expirat, defecțiuni la sistemul de evacuare a gazelor și caroserie degradată.
Trebuie menționat că cele constatate sunt adevărate, însă nu a știut de toate aceste lucruri, întrucât mașina nu îi aparținea, fiind proprietatea numitului R. S..
Întrucât trebuia să ajungă urgent în . avea ci ce să se deplaseze, l-a sunat pe R. S. întrucât acesta are mai multe mașini la firma sa, rugându-l să îi împrumute una din mașinile sale.
A mers la sediul firmei sale unde a primit doar cheile acestui autoturism, fără alte acte și a plecat spre . fost oprit de organele de poliție și reprezentanți RAR.
În aceste condiții, consideră că faptei contravenționale îi lipsește unul din elementele constitutive respectiv vinovăția, întrucât petentul nu a știut vreun moment ca mașina respectivă ar avea defecțiuni și nu nici verificarea tehnică făcută.
Un alt motiv al contestației sale pentru care solicită anularea procesului verbal de contravenție este dat de faptul că există o contradicție flagrantă între cele inserate în procesul verbal de contravenție și comunicarea nr._/05.07.2013 a I. D..
Astfel, în procesul verbal de contravenție se menționează că se suspendă permisul de conducere pe o perioadă de 90 de zile cu test, adică poate să dea un test la I. D. și să efectueze o suspendare de doar 30 de zile.
De altfel, datorită acestui lucru nici nu a făcut obiecțiuni la procesul verbal de contravenție, raportat și la faptul că ITP-ul era expirat deși acest lucru nu i se mai datora.
Ulterior, prin comunicarea mai sus menționată i se spunea că i se suspendă permisul de conducere pe o perioadă de 90 de zile fără drept de da vreun test pentru recuperarea acestuia după 30 de zile.
În aceste condiții, consideră că prin procesul verbal s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale.
Referitor la temeinicia procesului verbal de contravenție ținând cont și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului raportat la dispozițiile art. 6 CEDO trebuie avute în vedere următoarele:
Deși nu este calificată în dreptul intern ca fiind de natură penală, contravenția este subsumată noțiunii de acuzație în materie penală și aceasta datorită câmpului de aplicare general al normei coroborate cu preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale, din acest punct de vedere impunându-se în mod necesar respectarea garanțiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, între care și a prezumției de nevinovăție a petentului dar și în ceea ce privește aspectul sarcinii probațiunii în cadrul soluționării unei plângeri contravenționale care profită persoanei acuzate și incumbă intimatei. Prin urmare, procesul verbal de constatare și sancționare al contravenției trebuie să aibă la baza întocmirii sale mijloace de probă temeinice în ceea ce privește vinovăția petentului în săvârșirea faptei, mențiunile agentului constatator inserate în actul sancționator neputând servi drept temei pentru aplicarea sancțiunii contravenționale în absența altor mijloace.
Față de cele prezentate, consideră că este nevinovat și solicită anularea procesului verbal cu consecința exonerării de la plata amenzii și anularea punctelor de penalizare.
În dovedirea plângerii solicită să se folosească de proba cu înscrisuri și proba cu martorul R. S..
În drept își întemeiază plângerea pe dispozițiile OUG nr. 195/2002, Regulamentul de aplicare al acesteia și OG nr. 2/2001.
În dovedirea plângerii a anexat procesul verbal de contravenție în original (fila 5), adresă, copie Ci a petentului, dispoziție de achitare a taxei de timbru.
Cererea a fost scutită de taxă de timbru și timbru judiciar, conform dispozițiilor art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997, art. 1 alin 2 din OG nr. 32/1995, precum și în temeiul art. 36 din O.G. nr. 2/2001.
La data de 24.09.2013, prin serviciul Registratură, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca fiind neîntemeiată.
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Învederează instanței de judecată că abaterea săvârșită de petent a fost constatată cu mijloacele tehnice de către inspectorii RAR, acesta fiind însoțiți de lucrători din cadrul poliției, prin urmare sancționarea acestuia este legală și temeinică.
Așadar, consideră că I. D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Fapta reținută în sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece circulând cu defecțiuni tehnice la autoturism, există riscul producerii unor accidente de circulație în care să fie implicate persoane nevinovate.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv raportul tehnic în trafic întocmit de inspectorii RAR pe care îl anexează prezentei în două exemplare.
În drept prevederile OUG nr. 195/2002 rep, Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 rep și OUG nr. 2/2001.
În baza art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/28.06.2013 emis de I. D., petentul D. F. a fost sancționat cu amendă în cuantum total de 1350 lei și avertisment, reținându-se că la data de 28.06.2013. ora 15.00, pe DN 6-230 a circulat cu autoturismul cu nr._ având defecțiuni grave la mecanismul de direcție, ITP expirat din anul 2009, defecțiuni la sistemul de evacuare a gazelor, caroserie degradată vizibil și fără a avea asupra sa permisul de conducere și certificatul de înmatriculare.
Verificând, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Petentul beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului verbal. Faptele constatate personal de către agentul de poliție dau naștere unei prezumții simple în ce privește situația desfășurării evenimentelor, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Instanța are obligația de a asigura un raport de proporționalitate între aceste prezumții în vederea respectării caracterului echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, însoțit de inspectori RAR D.. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Petentul a susținut că nu este vinovat întrucât nu a știut că mașina are defecțiuni, împrumutând-o de la un prieten în acea zi.
Instanța reține că fapta a fost constatată de agenți de poliție însoțiți de inspectori RAR, deci de persoane specializate și abilitate să efectueze controlul.
Chiar dacă petentul personal nu a constatat nereguli, acest aspect nu este de natură a pune la îndoială aprecierile inspectorilor RAR, de vreme ce petentul nu are o astfel de calificare.
Se reține, atât din plângere, cât și din susținerile făcute în ședința de judecată, că petentul a recunoscut că este vinovat, iar instanța apreciază că răspunderea contravențională se aplică pentru cea mai ușoară culpă, incluzând neglijența în a verifica autoturismul și actele acestuia înainte de punerea în mișcare
Mai mult, din raportul de control tehnic întocmit de inspector RAR și agentul de poliție, semnat și de către petent (f. 12) rezultă că autoturismul condus de petent avea un joc excesiv cap bară bielete direcție stânga dreapta, joc anormal cuplaj elastic volan, coroziuni străpunse semiaripă dreapta față, neetanșeități coloana evacuare. Aceste nereguli puteau fi observate și de petent la punerea în mișcare, fiind greu de crezut că un șofer diligent nu ar fi sesizat jocul excesiv al bieletelor sau anormal al volanului, ori coroziunile străpunse la aripă.
Astfel, cu toate că prin plângerea formulată, petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța constată că acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001.
În raport de cele menționate, instanța constată că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit, petentul se face vinovat de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa, fiind astfel înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură acesta și confirmată situația de fapt reținută de agentul de poliție.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Dispozițiile din O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
În analiza proporționalității sancțiunii aplicate, instanța apreciază că, în raport de gradul de pericol social pe care îl prezintă fapta de a conduce un autoturism cu defecțiuni la sistemul de direcție, cu ITP expirat de foarte mult timp, cu defecțiuni la sistemul de evacuare a gazelor, de împrejurările săvârșirii, respectiv pe un drum intens circulat, de urmarea ce s-ar fi putut produce asupra vieții și integrității fizice a persoanelor participante la trafic, dar și asupra propriei persoane a petentului, aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, fiind în limitele prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002.
În ce privește măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, prin reținerea permisului de conducere, instanța reține că aceasta se aplică obligatoriu, pe lângă sancțiunea principală, ori de câte ori se constată săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, iar nu în mod facultativ și indiferent de sancțiunea principală aplicată.
Referitor la susținerea petentului potrivit căreia ar trebui să i se permită să susțină testul pentru restituirea permisului de conducere, după un termen de 30 zile, instanța reține că sunt aplicabile dispozițiile art. 219 și urm. din RA a OUG 195/2002, potrivit cărora restituirea permisului de conducere reținut se dispune la expirarea termenului de suspendare, când sanctiunea a fost aplicata ca urmare a savârsirii unei contraventii pentru care legea prevede suspendarea dreptului de a conduce pentru 30, 60 sau 90 de zile sau, dupa caz, a fost majorata cu 30 de zile, daca titularul a promovat testul de verificare a cunoasterii regulilor de circulatie;
A.. 3 al art. 219 prevede că "Verificarea cunoasterii regulilor de circulatie de catre contravenient se efectueaza de catre serviciul politiei rutiere care îl are în evidenta, în cazul în care sanctiunea a fost aplicata ca urmare a savârsirii unei contraventii pentru care legea prevede suspendarea dreptului de a conduce pentru 30, 60 sau 90 de zile sau, dupa caz, a fost majorata cu 30 de zile" și consta, conform alin. 4 în completarea unui test-grila, ce contine 15 întrebari din legislatia rutiera. Este declarata "promovata" persoana care a formulat raspunsul corect la cel putin 13 întrebari.
Contravenientul este obligat sa sustina examenul de verificare a cunoasterii regulilor de circulatie, în perioada executarii sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce, în zilele stabilite, saptamânal, la nivelul serviciului politiei rutiere.
Art. 221 alin. 1 stabilește că "Perioada de suspendare a exercitarii dreptului de a conduce se reduce la 30 de zile, la cererea titularului, daca sunt îndeplinite, cumulativ, urmatoarele conditii: a) a fost declarat admis la testul de verificare a cunoasterii regulilor de circulatie"
Prin urmare, petentul poate susține testul de verificare a cunoasterii regulilor de circulatie, în perioada executarii sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce, așa cum s-a menționat chiar în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează a respinge plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/27.09.2010, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul D. F. cu domiciliul în C., . G1, . în contradictoriu cu intimatul I. D.- SERVICIUL RUTIER, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 03 decembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. B. S. A. G.
Red. jud. C.M.B.
Tehnored. gref. S.A.G.
15.01.2014, 4 ex.
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4183/2013.... → |
|---|
