Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 16975/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 02 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. T.
Grefier D. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent M. I. și pe intimat IPJ D., având ca obiect plângere contravetionala.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru petent av. P. I. și martora Ș. V. A., lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art.321, alin.1 NCPC instanța procedează la audierea martorei Ș. V. A., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat probe de administrat sau excepții de invocat, instanța fiind lămurită, în conformitate cu prevederile art. 394 alin 1. C proc civilă acorda cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Av. P. I., pentru petent, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea petentului de la plata amenzii si restituirea permisului de conducere reținut.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 21.05.2013, sub nr._, petentul M. I. a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ D. anularea procesului-verbal ., nr._ din data de 09.05.2013.
În motivarea acțiunii, petentul a arătat că, în data de 09.05.2013, în jurul orei 16,00 a fost amendat pentru fapta de a fi condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe . Municipiul C., iar la trecerea pentru pietoni de la intersecția cu . a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversare prin loc marcat și semnalizat cu indicator și marcaj pietonal pe sensul său de mers, în conformitate cu dispozițiile art.100, alin.3, lit.b din OUG nr.195/2002 rep., cu 4 puncte amendă în valoare de 300 lei și aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, nu ar fi oprit și nu ar fi dat prioritate de trecere la doi pietoni angajați în traversare unul de la dreapta spre stânga, iar celălalt de la stânga spre dreapta, încălcând prin aceasta dispozițiile art.100/3/b din același act normativ.
A susținut petentul că, situația reținută de către agentul constatator nu corespunde realității.
A arătat că, se afla pe banda 2 de lângă axul drumului cu sensul de mers spre Caracal, iar în momentul în care a ajuns în dreptul marcajului pietonal a observat că mai multe autovehicule care se aflau în fața sa au trecut în viteză prin dreptul trecerii de pietoni, deși pe trecerea de pietoni erau angajați în trecere doi pietoni.
Ajungând în dreptul trecerii de pietoni a redus viteza, pentru a observa dacă respectivii pietoni mai sunt angajați sau nu în trecere. Constatând faptul că cei doi pietoni se aflau deja opriți în spațiul amenajat de așteptare pentru pietoni și-a continuat deplasarea spre Caracal.
A susținut petentul că a fost singurul oprit din întreg grupul de autovehicule.
În dovedirea acțiunii a depus în original procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat.
A solicitat instanței să dispună anularea procesului-verbal de contravenție contestat, exonerarea de la plata amenzii contravenționale, restituirea permisului de conducere, iar în subsidiar solicită înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
La data de 04.06.2013, intimatul IPJ D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
A solicitat ca instanța să constate că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta pentru care petentul fost sancționat a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul-verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
A menționat faptul că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul constatator.
În baza art.411, alin.1 C.pr.civ a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri și proba testimonială cu un martor.
În cadrul probei testimoniale, la termenul de judecată din data de 02.12.2013, a fost audiată martora Ș. V. A., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal ., nr._, încheiat la data de 09.05.2013 de către Poliția Municipiului C.-Biroul Rutier, petentul M. I. a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 300 lei, luându-se față de acesta și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.135, lit.h din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, republicata si sanctionata de art.100, alin.3, lit.b din OUG 195/2002, republicată.
S-a reținut în sarcina petentului că, în data de 09.05.2013 a condus autoturismul marca Dacia L., cu numărul de înmatriculare_, pe . la trecerea pentru pietoni de la intersecția cu . a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversare prin loc marcat și semnalizat cu indicator și marcaj pietonal pe sensul său de mers.
Procesul verbal a fost semnat de agentul constatator și de către petent, acesta din urmă fără obiecțiuni.
Constatând ca plângerea a fost formulată în termenul legal prevăzut de art.118, alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, instanța urmează să verifice legalitatea si temeinicia procesului-verbal contestat, conform prevederilor art.34, alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Verificând actul constatator sub aspectul legalității, instanța apreciază că în cauza nu exista motive de nulitate absolută, acesta fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, referitoare la condițiile de fond si de formă a acestuia(art.17 din OG 2/2001).
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Astfel, deși prin plângerea formulată petentul a arătat că situația de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde realității întrucât în momentul în care a traversat intersecția, pe marcajul pietonal nu se afla nici un pieton angajat în traversarea străzii, aceștia fiind opriți pe spațiul amenajat de așteptări pentru pietoni, instanța nu poate reține că, aspectele expuse de acesta corespund adevărului deoarece se observă în mod vădit că ele reprezintă aprecieri de ordin subiectiv, făcute din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale, nefiind susținute de nici un mijloc de probă administrat în cauză.
Cu privire la declarația martorului Ș. V. A., aceasta nu poate fi avută în vedere de instanță fiind lipsită de credibilitate întrucât susținerile martorului contrazic susținerile petentului din plângerea formulată, prin urmare, declarația acestuia nu este luată în considerare la stabilirea împrejurărilor săvârșirii contravenției.
Astfel, petentul a arătat că în momentul în care a traversat intersecția, cei doi pietoni nu erau angajați în traversare, fiind opriți pe spațiul amenajat de așteptări pentru pietoni, în timp ce martora Ș. V. A. a precizat că în momentul în care petentul a traversat trecerea pentru pietoni, pietonii se aflau în mișcare pe scuarul care separă cele două sensuri de mers.
Mai mult, instanța arată că, cu prilejul întocmirii procesului verbal de contravenție, petentul nu a formulat obiecțiuni, semnându-l fără rezerve, fapt a cărui semnificație nu poate fi decât aceea a acordului cu privire la mențiunile consemnate și sancțiunea aplicată de către agentul constatator.
Este evident că semnarea procesului verbal în atare mod nu conferă o prezumție irefragabilă de recunoaștere a faptei, însă persoana sancționată are obligația de a justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară a procesului verbal, în condițiile în care nu a avut nimic de obiectat cu prilejul întocmirii acestuia și aducerii la cunoștință a faptei imputate de agentul constatator.
În raport de cele menționate mai sus, având în vedere că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare decât cea reținută în procesul verbal ., nr._/09.05.2013 încheiat de Poliția Municipiului C.-Biroul Rutier, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina săvârșirea contravenției prevăzută de art.135, lit.h din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, republicata si sanctionata de art.100, alin.3, lit.b din OUG 195/2002, republicată.
Pe cale de consecință, este justificată aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 300 lei, sancțiune ce corespunde gradului ridicat de pericol social al faptei și care respectă criteriile de individualizare prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001.
În cauză instanța apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului având în vedere că nerespectarea regulilor prevăzute de Codul rutier creează o stare de pericol atât pentru contravenient cat si pentru ceilalți participanți la trafic, obligațiile prevăzute de Codul Rutier fiind impuse pentru stabilirea unui comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice sau private.
Față de considerentele menționate anterior, instanța va respinge plângerea contravențională, formulată de petent, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. I., cu domiciliul în Caracal, ..5, ., ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D., cu sediul în C., ., jud.D., împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/09.05.2013 încheiat de Poliția Municipiului C.-Biroul Rutier, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.12.2013.
Președinte, Grefier,
L. T. D. N.
Red.Jud.L.T.
Tehnored.S.M.
4ex/22.01.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 06/2013.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 6871/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
