Plângere contravenţională. Sentința nr. 09/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 09/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 09-07-2013 în dosarul nr. 7816/215/2013
DOSAR NR._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 09.07.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. M. B. - judecător
GREFIER: A. S.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul I. M., împotriva procesului-verbal de contravenție . 13 nr._/11.02.2013 întocmit de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – prin CESTRIN.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223, alin. 3 Noul Cod de Procedură Civilă.
În conformitate cu prevederile art. 94, pct. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, coroborate cu prevederile art. 101 din O.G. 15/2002, așa cum a fost introdus prin art. III din Legea 2/2013, instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
Conform art. 255, alin. 1, coroborat cu art. 258 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța constată că proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți este admisibilă, putând duce la soluționarea procesului, motiv pentru care o încuviințează.
În temeiul art. 292 Noul Cod de Procedură Civilă instanța procedează la administrarea probei cu înscrisurile de la dosar de către părți.
În temeiul art. 244, pct. 1 Noul Cod de Procedură Civilă instanța constată terminată cercetarea judecătorească.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 25.02.2013 sub nr._ petentul I. M. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . 13 nr._/11.02.2013 întocmit de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN, solicitând, în principal, anularea procesului-verbal și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
În motivarea plângerii petentul a arătat că, în fapt, în data de 18.02.2012, i s-a adus la cunoștință de existenta PVCC R 13 nr._ întocmit la data de 11.02.2013 prin care se constata ca la data de 17.12.2012, ora 11:54, autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ a circulat fără rovinieta valabila pe DN 6, km 205+800 m pe raza localității L., jud. D..
Petentul a solicitat instanței că constate că au fost încălcate prevederile O.G. 2/2001 art. 25 astfel, obligația agentului constatator este de a înmâna, sau, după caz, PVCC se va comunica, in copie contravenientului, procedura ce nu a fost deloc respectata de organul emitent.
De asemenea, procesul-verbal de contravenție nu este semnat de către agentul constatator. Astfel, art. 19 din O.G. 2/2001 procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient. In cazul in are contravenientul nu este de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiunea despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin de un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al martorului si semnătură acestuia. Procesul-verbal de contravenție nu este semnat nici de agentul constatator si nici de contravenient.
Procesul-verbal, fiind un înscris autentic, actul constatator trebuie sa poarte semnătura olografa a agentului care l-a întocmit. Dar se poate lesne observa ca aceasta lipsește cu desăvârșire.
Mai mult decât atât, potrivit Legii 455/2001, semnătura electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică ce redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin „intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar ori amenda a venit in plic nu printr-un program informatic.
Art. 27 din același act normativ prevede că “Comunicarea procesului-verbal si a înștiințării de plata se face prin posta cu aviz de primire....”.
Prin OG 2/2001 se instituie regula conform căreia comunicarea PVCC se face prin posta cu confirmare de primire, ceea ce in cazul de fata nu s-a întâmplat, organul constatator cu rea credința nu a respectat procedura prevăzută de OG 2/2001. Consideră ca acesta modalitate de a aduce la cunoștința PVCC-ul, prin introducerea unui plic in cutia poștala aduce un prejudiciu grav ca individ, dar se creează si un precedent periculos ca aduce grave atingeri accesului liber la justiție.
Accesul liber la justiție constituie un principiu fundamental al organizării oricărui sistem judiciar democratic fiind consacrat in art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Orice condiționare a accesului liber la justiție, ar reprezenta o nesocotire a unui principiu constituțional fundamental și a unor standarde internaționale universale, în orice democrație reală.
In condițiile in care un organ al statului, făcând abuz de poziția sa, nu respecta procedurile clar instituie de prevederile legale in vigoare, aceasta reprezintă o condiționare la accesul liber la justiție, din moment ce prin aceasta modalitate de comunicare as fi putut sa nu iau cunoștință de existenta procesului verbal de constatare a contravenției.
Mai mult decât atât, art. 16 alin 6 a fost cu desăvârșire ignorat. Astfel, in momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. In acest sens este Decizia 22/2007 a înaltei Curții de Casație si Justiție, publicata in M.Of 833/05.12.2007 privind examinarea recursului in interesul legii declarat de Procurorul General de pe lângă P. de pe lângă înalta Curte de Casație si Justiție referitor la consecințele nerespectării cerințelor înscrise in art. 16 alin 7 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Astfel, nerespectarea cerințelor înscrise in art. 16 alin 7 din 002/2001 atrage nulitatea relativa a procesului verbal de constatarea a contravenției.
Petentul solicită instanței să ia in considerare ca, fiind la prima abatere de acest gen, s-ar impune aplicarea unui avertisment suficient cat pe viitor sa nu mai fie pus in situații de acest gen, sancțiune care este prevăzută si de O.G. 2/2001 la art. 5 alin 2 lit. a.
Petentul solicită, de asemenea, ca instanța să observe faptul ca nu este in situația care sa impună aplicarea unei masuri atât de severe, mai mult decât atât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăție si nu prezintă un real pericol social care sa fi atras crearea unui prejudiciu. Pe lângă aspectele mai sus menționate PVCC nu i-a fost comunicat prin posta cu aviz de primire cum in mod foarte clar prevede art. 27 al OG 2/2001.
De asemenea, PVCC a fost întocmit cu încălcarea prevederilor art. 19 alin 1-3 in sensul ca lipsește din cadrul procesului-verbal un martor.
În drept au fost invocate dispozițiile OG 2/2001, OG 15/2002.
În susținerea plângerii au fost depuse la dosar, în procedura de regularizare a cererii, în xerocopie, procesul-verbal de contravenție contestat, carte de identitate petent, contract de împrumut autentificat sub nr. 930/11.08.2011.
La data de 09.05.2013 intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că, în fapt, la data de 17.12.2012, pe DN 6 Km 205+800 m, pe raza localității L., vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând numitului I. M. a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabila, sens în care la data de 11.02.2013 a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției sena R 13 nr._ de către C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA. prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN.
Potrivit dispozițiilor art. 1. alin 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România aplicat tuturor utilizatorilor români pentru teste autovehiculele înmatriculate care sunt folosire pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat in funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO) de masa totală maximă autorizata (MTMA) și de numărul de axe, după caz.
Procesul verbal de constatare a contravenției sena R 13 nr._ îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, coroborat cu O G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 9 alin. 2 si 3 din O.G. nr. 15/2002 în lipsa contravenientului și a martorilor constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emite, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Din coroborarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 455/2001 cu prevederile art. 19 din OG. nr. 2/2001. reiese că procesul verbal de constatare a contravenției este întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale. Mai mult procesul verbal contestat conține mențiunea expresa că a fost generat si semnat electronic de către agentul constatator Raduca V. C., cu certificatul calificat emis de CertSIGN S.A.
Conform dispozițiilor art. 6, din Legea nr. 455/2001 privind semnătură electronica, ""înscrisul in forma electronica, căruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronica, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic intre cei care l-au subscris si intre cei care le reprezintă drepturile, iar art. 7 al aceluiași act normativ statuează ca, in cazurile in care, potrivit legii, forma scrisa este ceruta ca o condiție de proba sau de validitate a unui act juridic, un înscris in forma electronica îndeplinește aceasta cerința daca i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat si generat prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Întrucât art. 17 din OG nr. 2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătură manuscrisă a agentului constatator, iar potrivit principiului de drept “ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", instanța va retine ca PVCC contestat este semnat potrivit cerințelor legale imperative, prin aplicarea semnăturii electronice pe înscrisuri, care, emanând de la intimat si recunoscute, dobândesc potrivit legii valoarea unor acte autentice, in concordanta cu exigentele formale ale oricărui proces verbal de contravenție.
Intimata va reține ca petenta a făcut o mare confuzie intre, pe de o parte, generarea unui înscris in forma electronica si, pe de alta parte materializarea pe suport de hârtie a acestor date si informații astfel generate. Însăși din mențiunea expresa cuprinsa in PVCC, se retine ca acest document a fost generat si semnat electronic, neputând fi identificat nici un motiv pentru care acest înscris sa nu poată fi calificat drept “înscris in forma electronica" in accepțiunea art. 4, pct. 2 din Legea nr. 455/2001, aceasta reprezentând “o colecție de date in forma electronica intre care exista relații logice si funcționale si care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar. Fără îndoiala PVCC contestat cuprinde o informație inteligibila susceptibila a fi citita nu doar prin intermediul unui program informatic, ci eventual prin intermediul altui procedeu similar, cu mențiunea ca aceste posibilități de accesare aparțin emitentului înscrisului. Pentru persoana căreia i se adresează, înscrisul in forma electronica poate fi citit tot informatic, sau in mod echivalent pe suport de hârtie, întrucât odată generat si semnat electronic, fără îndoiala, înscrisul electronic poate dobândi o existenta fizica, palpabila, pe suport de hârtie. Faptul ca ulterior generării unui înscris electronic, cu respectarea tuturor exigentelor legale, informația pe care aceasta o cuprinde este tipărită pentru a fi comunicata ca atare celor interesați, nu ii răpește calitatea de înscris in forma electronica, tipărirea si comunicarea pe suport de hârtie fiind aspecte ulterioare si independente de cel inițial, de generare a înscrisului.
Pe cale de consecința, fiind necesar așadar a se face diferența intre, pe de o parte, generarea in forma electronica a unui document, conform datelor furnizate tot in sistem electronic in baza mijloacelor tehnice parte a SIEGMCR si a identificării contravenientului . date, de asemenea in format electronic, furnizata de MAI, si, pe de alta parte, întocmirea acestuia in forma scrisa, intimata solicită instanței a retine ca procesele verbale de constatare a contravenției sunt înscrisuri generate si semnate in forma electronica, cu respectarea prevederilor legale in materie, iar sub aspectul naturii lor juridice.
Legea privind semnătură electronica trebuie interpretata sistematic, art. 6 si art. 7 din acest act normativ prevăzând expres efectul identic cu cel al actului autentic pentru înscrisul in forma electronica, căruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronica, recunoscut de către cel căruia i se opune.
Intimata solicită instanței să rețină natura de act administrativ de drept public a procesului verbal de constatare a contravenției, așadar de înscris autentic definitiv potrivit art. 1171 si 1173 C.Civ, incidența in privința PVCC-ului a normelor privind semnătură electronica nu ii răpesc acestuia calitatea de act autentic, emis de un funcționar public competent si cu respectarea solemnităților prevăzute de lege.
Astfel PVCC atacat reprezintă un înscris in forma electronica căruia i s-a incorporat sau atașat o semnătură electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat si generat prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii, poarta semnătura valabila a agentului constatator, nefiind astfel incidența sancțiunea nulității absolute in condițiile art. 117 din O.G. nr. 2/2001.
Fapta contravenționala reținută in sarcina petentei prin procesul verbal atacat a fost constatata prin mijloace tehnice, astfel ca nu era necesar prezenta unor martori care sa confirme lipsa petentului de la întocmirea procesului verbal si, prin urmare, nu poate fi vorba de o vătămare care sa duca la anularea procesului verbal.
Așadar, dacă procesul verbal se poate încheia în absența contravenientului, devin inaplicabile și dispozițiile art. 16 alin. 7 din O.G. 2/2001 care prevăd posibilitatea formulării de obiecțiuni.
De asemenea in cuprinsul procesului verbal este menționat faptul ca "prezentul PVCC a fost încheiat in lipsa contravenientului sau martorilor, întrucât constatarea contravenției a fost efectuata cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare si control al rovinietei - SIEGMCR, conform prevederilor art. 9 alin 2 si 3 din O.G. 15/2002 cu modificările si completările ulterioare".
In acest sens, intimata solicită instanței să țină seama de faptul ca normele cuprinse in O.G. 15/2002 au caracter special (incidente in anumite spete, si anume aplicarea tarifului de utilizare si trecere pe rețeaua de drumuri naționale), pe când O.G. 2/2001 cuprinde norme cu caracter general (aplicabile in materia regimului juridic al contravențiilor).
In aceasta speța intimata invocă regula potrivit căreia "normele speciale deroga de la normele generale", ceea ce înseamnă ca in cazul unui conflict intre o norma cu caracter special si o norma cu caracter general se aplica cu prioritate norma speciala, iar când norma cu caracter special tace se completează cu dispozițiile normei cu caracter general.
Intimata solicită instanței sa retina ca lipsa mențiunilor prevăzute la art. 16 din O.G. 2/2001, atrage sancțiunea nulității relative (conform deciziei XXII din 19.03.2007 a înaltei Curți de Casație si Justiție) a procesului verbal de constatare a contravenției, numai in cazul in care recurenta ar dovedi existenta unei vătămări ce nu se poate acoperi decât prin desființarea procesului verbal contestat, in condițiile art. 105, alin 2 Cod procedura civila, ori petenta nu a administrat nici un mijloc de proba in acest sens.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr. 455 / 2001 privind semnătura electronica, Ordinul M.T.I. nr. 769/2010 cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . 13 nr._/11.02.2013 s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravențiilor prevăzute de dispozițiile art. 8, alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că la data de 17.12.2012 pe DN 6 Km 205+800 m, pe raza localității L., vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând numitului I. M., a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabila, petentul fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține urmatoarele:
Cf. art. 17 din OG 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Analizând procesul verbal de contravenție (fila 6), instanța constată că lipsește cu desăvârșire semnătura olografă a agentului constatator.
Deși în cuprinsul procesului verbal de contravenție este menționat că documentul a fost semnat electronic cf. prevederilor LG 455/2001 și HG 1259/2001, instanța apreciază că această semnătură nu îndeplinește condițiile prev. De art. 17 din OG 2/2001, pentru următoarele motive.
Cf. art. 4 pct. 2 din LG 455/2001, înscris în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.
Cf. art. 4 pct. 3 din LG 455/2001, semnătură electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare, iar cf. pct. 4, semnătură electronică extinsă reprezintă acea semnătură electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: a) este legată în mod unic de semnatar; b) asigură identificarea semnatarului; c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar; d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă.
Cf. art. 5 din LG 455/2002, înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.
Instanța reține că procesul verbal de contravenție constituie un înscris autentic, iar semnarea sa prin aplicarea semnăturii electronice alterează valabilitatea acestuia. De asemenea, instanța constată că procesul verbal de contravenție nu este comunicat contravenienților în formă electronică, ci imprimat, ceea ce îl lipsește de însăși forța probantă a unui înscris sub semnătură privată.
Instanța apreciază că semnătura electronică nu poate substitui semnătura olografă a agentului constatator, iar atâta timp cât, prin OG 15/2002 nu s-a prevăzut expres posibilitatea de a fi semnate și transmise în formă electronică procesele verbale de contravenție, se aplică dreptul comun în materia contravențiilor, respectiv dispozițiile OG 2/2001.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept de mai sus, instanța va admite plângerea contravențională, va anula procesul verbal de constatare a contravenției . 13 nr._ încheiat la data de 11.02.2013 si exonerează petentul de plata amenzii contravenționale în suma de 250 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul I. M., cu domiciliul în ., nr. 143, jud. D., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – CESTRIN, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6.
Anulează procesul verbal de constatare a contravenției . 13 nr._ încheiat la data de 11.02.2013 si exonerează petentul de plata amenzii contravenționale în suma de 250 lei.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 09.07.2013 .
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. S.M.B./ Tehnored. A.S.
Ex. 4/ 19.07.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9791/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
