Plângere contravenţională. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 3800/215/2013
Dosar nr._ -plângere contravențională-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la 11 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. S.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul MÎRȘEANU C.
și pe intimata POLIȚIA L. MUNICIPIUL C., având ca obiect plângere contravenționala .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat O. A. pentru petent, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat O. A., pentru petent, învederează faptul că martorul Ș. M., propus de către petent, este lipsă și la acest termen de judecată.
Instanța, având în vedere faptul că petentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței și nu a indicat adresa martorului încuviințat și nici nu l-a prezentat la acest termen de judecată în vederea audierii, aplică sancțiunea decăderii petentului din dreptul de a administra proba testimonială, după care, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, acordă cuvântul atât asupra cererii de repunere în termen în vederea formulării plângerii contravenționale cât și asupra excepției tardivității acesteia invocată de către intimată.
Avocat O. A., pentru petent, având cuvântul, solicită admiterea cererii și repunerea petentului în termenul de a formula plângere, iar față de excepția tardivității solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Instanța, având în vedere, că la momentul comunicării prin poștă, cu aviz de primire a actului sancționator contestat petentul s-a aflat în imposibilitate de a formula plângere, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 17-61, admite cererea și repune petentul Mîrșanu C. în dreptul de a formula plângerea contravențională. În consecință, va respinge excepția tardivității ca neîntemiată.
Nemaifiind cereri prealabile de soluționat, excepții de invocat, probe de administrat,, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat O. A., pentru petent, având cuvântul, solicită admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție.
În temeiul art. 150 C.pr.civ., instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față:
La data de 04.02.2013 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, plângerea formulată de petentul Mîrșanu C. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 08.11.2012 de intimata Poliția L. a Municipiului C., prin care a solicitat anularea acestuia și exonerarea de măsurile dispuse iar în subsidiar înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertisment. De asemenea, petentul a solicitat repunerea în termenul de a formula plângerea împotriva actului sancționator contestat în temeiul art. 103 alin. (1) și (2) Cod proc. civ. cu motivarea că în perioada 15.06._13 a fost plecat din țară, fiind șofer de TIR, învederând că procesul-verbal nu a fost comunicat în conformitate cu dispozițiile art. 27 din OG nr. 2/2001. În continuare petentul a invocat nulitatea procesului-verbal în temeiul art. 16 din OG nr. 2/2001, întrucât numele său este Marseanu C. și nu Mîrsanu C. cum s-a menționat în actul contestat și a susținut, totodată, că agentul constatator nu putea să aplice sancțiunea conform art. 21 din OG nr. 2/2001. O altă critică adusă procesului-verbal de către petent vizează neindicarea în concret a locului săvârșirii faptei, precum și a numelui martorului raportat la art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001. În raport de dispozițiile art. 14 și art. 26 alin. 3 și art. 27 din OG nr. 32/2001 petentul a invocat prescripția executării sancțiunii amenzii contravenționale cu motivarea că procesul-verbal nu a fost comunicat în termen de o lună de la data încheierii. Referitor la situația de fapt reținută prin procesul-verbal contestat, petentul a susținut că nu mai era proprietarul autoturismului întrucât acesta a fost înstrăinat, precum și împrejurarea că a mai fost sancționat pentru aceeași faptă printr-un alt proces-verbal.
În drept, petentul și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile OG 2/2001.
Intimata Poliția Municipiului C. la data de 18.02.2013 a depus la dosarul cauzei o adresă nr._/18.02.0013 având caracter de întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării plângerii contravenționale cu motivarea că actul contestat a fost comunicat la data de 14.11.2012 iar plângerea a fost înregistrată la data de 04.02.2013. De asemenea, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și planșe foto efectuate la întocmirea procesului-verbal.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către petent și de către intimat.
Cu referire la proba testimonială solicitată de către petent și încuviințată de către instanță, întrucât la termenul din data de 10.04.2013 petentul a solicitat pe lângă proba cu înscrisuri și administrarea probei testimoniale, neindicând însă adresa reală a martorului în vederea citării, fiind acordate mai multe termene în acest sens și, având în vedere că fără concursul părții posibilitățile instanței de a identifica domiciliul sau reședința martorului în vederea audierii sunt depășite, instanța, constatând că administrarea dovezii testimoniale nu este posibilă, a aplicat prin analogie dispozițiile art. 170 alin. 3 Cod proc.civ. care reglementează sancțiunea decăderii raportat la dispozițiile art. 112 pct. 5 teza finală Cod proc.civ., pentru neîndeplinirea obligațiilor de către petent.
La aplicarea sancțiunii decăderii instanța a avut în vedere și faptul că deși, prevederile cuprinse în art. 129 alin. 5 teza finală Cod proc. civ. reglementează rolul activ al judecătorului în ceea ce privește administrarea unei probe, aceasta nu poate conduce la concluzia că întreaga sarcină a probei ar cădea asupra instanței sau că nerespectarea de către părți a dispozițiilor referitoare la propunerea de probe nu ar avea consecințe procedurale. Mai mult, rolul activ al instanței, prevăzut în dispozițiile menționate, nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia dintre părți și în apărarea intereselor acesteia. Astfel, cătă vreme petentul a avut mijloace procesuale pentru a determina administrarea dovezii pe care o dorea dar, a manifestat o atitudine general pasivă în exercitarea propriilor obligații procesuale prevăzute de art. 129 alin. 1 Cod proc.civ., acesta își asumă consecințele ce decurg din neadministrarea unei dovezi de care poate depinde soluționarea cauzei.
Cu privire la cererea petentului de repunere în dreptul de a formula plângerea contravențională, instanța constată că dovezile aflate la filele 17-61 din dosar relevă faptul că petentul din motive mai presus de voința sa nu a putut depune plângerea în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin.(1) din OG nr. 2/2001, desfășurând activitatea de conducător auto cu nr. înmatriculare_ în cadrul . și efectuând acte de transport în afara teritoriului României. Astfel, în speță instanța apreciază că momentul de la care curge termenul de decădere pentru introducerea plângerii contravenționale se verifică în raport cu data primirii efective a procesului-verbal de constatare a contravenției și a înștiințării de plată. Prin urmare, având în vedere că petentul a luat cunoștință de actul sancționator la momentul revenirii în țară, respectiv 16.01.2013( conform biletului de călătorie de la fila 17/2 din dosar) instanța constată că plângerea contravențională este formulată în termen, motiv pentru care respinge excepția tardivității invocată de către intimată.
În ceea ce privește motivele de nelegalitatea a procesului-verbal analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal ., nr._ întocmit la data de 08.11.2012, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 150 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 lit. d) din HCL 319/2009, reținându-se că a expus în scop exclusiv spre vânzare pe domeniul public al municipiului C. autovehiculul cu . identificare WFOXXGCA FSC_ fără a deține autorizările legale.
Împotriva actului sancționator menționat petentul a formulat plângere contravențională în soluționarea căreia instanța competenta este obligată în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin 1 din OG 2/2001 sa verifice legalitatea si temeinicia procesului-verbal si sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate,de autenticitate și de veridicitate.
Art. 17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
În ceea ce privește celelalte mențiuni obligatorii ale procesului-verbal de contravenție, legea nu prevede în mod expres sancțiunea nulității, însă din interpretarea logică a textelor care le prevăd, potrivit regulii de interpretare conform căreia norma juridică trebuie interpretată în sensul aplicării ei, nu în cel al neaplicării, rezultă că lipsa acestora se sancționează tot cu nulitatea. Aceasta nulitate este însă virtuală, deoarece nu este prevăzută expres de lege și relativă, deoarece nu poate fi invocată de instanță din oficiu, așa cum rezultă din interpretarea per a contrario a art. 17 teza a II-a din OG nr. 2/2001.
Aceasta nulitate relativă virtuală este condiționată de existența unei vătămări, care nu se mai presupune de această dată, astfel cum rezultă din interpretarea per a contrario a art. 105 alin. 2 teza a II-a din C. proc. civ, existența vătămării fiind lăsată la aprecierea instanței.
Astfel, în ceea ce privește susținerile petentului referitoare la cauza de nulitate a procesului –verbal de contravenție contestat, respectiv faptul că nu s-a menționat locul unde s-a produs contravenția, instanța reține netemeinicia acestora, având în vedere din cuprinsul actului constatator rezultă în mod indubitabil locul săvârșirii faptei contravenționale ,care este individualizat din punct de vedere spațial prin indicarea localității și a altor repere spațiale, precum . ceea ce privește împrejurarea că în procesul-verbal s-a consemnat numele petentului ca fiind acela de Mîrșanu în loc de Mârseanu, instanța reține că în cauză nu a fost produsă o astfel de dovadă, iar în cuprinsul înscrisurilor depuse de petent, precum bilet de călătorie din data de 16.01.2013 și anexele la certificatul de desfășurare a activității (fila 17/2 și următoarele) numele petentul este menționat ca fiind Mirseanu C.. Prin urmare, instanța apreciază că este o simplă eroare materială care nu este în măsură să conducă la anularea actului sancționator, întrucât celelalte date de identificare a contravenientului, precum prenumele, codul numeric personal, . numărul actului de identitate permit identificarea acestuia.
Cu refere la cauza de nulitate a procesului –verbal de contravenție contestat, ca efect al nesemnării acestuia de către un martor asistent, instanța constată netemeinicia nulității invocate de petent având în vedere că actul constatator, întocmit în lipsa contravenientului, nu a putut fi semnat de un martor, iar motivul a fost consemnat în cuprinsul acestuia, în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin.(3)din OG 2/2002.
În consecință, examinând procesul-verbal contestat, instanța constată că acesta respectă toate aceste cerințe, sancționate cu nulitatea absolută, precum și cele sancționate cu nulitatea relativă.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, se constată că petentul a fost sancționat în temeiul art. 8 li. D) din HCL nr. nr. 319/2009, conform căruia constituie contravenție expunerea în scop exclusiv de reclamă publicitară sau spre vânzare pe domeniul public a unor autovehicule … fără autorizările legale. Din cuprinsul textului citat rezultă că subiectul contravenției este proprietarul autovehiculului căruia îi revine obligația de a obține autorizările legale.
Petentul a susținut că nu mai este proprietarul autovehiculului expus spre vânzare și a depus un înscris sub semnătură privată întitulat " chitanță de mână " datată din 31.12.2011. Însă instanța nu poate să rețină înscrisul menționat ca dovadă a înstrăinării autoturismului, dacă acesta nu este coroborat cu dovada radierii din evidențele MAI- Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor în conformitate cu Ordinul 1501/2006 privind procedura înmatriculării.
Prin urmare, întrucât înscrisul sub semnătură privată invocat este opozabil doar părților contractante, petentul fiind înscris ca proprietar în certificatul de înmatriculare al autoturismului și nu s-a făcut dovada radierii acestuia din evidențele MAI - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor și cele fiscale, sau cel puțin a diligențelor făcute de presupusul înstrăinător în acest sens, deși acestuia îi revine sarcina probațiunii contrare, conform principiului general de drept comun din Codul civil instituit prin dispozițiile art. 1169, instanța constată că starea de fapt consemnată de agentul constatator este corectă, întrucât din probele administrate nu rezultă că petentul nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa.
Pe cale de consecință, întrucât pe parcursul judecății petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție și, întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate a procesului-verbal contestat, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită în favoarea sa.
În temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 - care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din acest act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipostaza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră că sancțiunea aplicată petentului a fost corect individualizată .
In ceea ce privește executarea amenzii contravenționale aplicată prin procesul verbal de contravenție, instanța reține că potrivit art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în cazul în care contravenientul nu este de față la întocmirea procesului-verbal de contravenție, cum este și situația din speța, se impune comunicarea actului constatator contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, de către organul care a aplicat-o, conform art. 26 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
În cauză, procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa contravenientului, la data de 08.11.2012, iar comunicarea sa către acesta a avut loc la data de 15.11.2012, deci la mai puțin de o lună de la aplicarea sancțiunii, potrivit dovezii de comunicare prin poștă cu confirmare de primire (fila 11 față și verso).
Astfel, întrucât intimata a respectat disp. art. 25 alin. 2 din OG nr. 2/2001 ce impun comunicarea procesului-verbal contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, de către organul care a aplicat-o, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2001 potrivit cărora „executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii”.
De asemenea, instanța reține că în cauza de față modalitatea de comunicarea a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată s-a efectuat prin poștă, cu aviz de primire în conformitate cu dispozițiilor art. 27 alin. (1) teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare astfel cum au fost interpretare de către ÎCCJ prin Decizia nr. 10/2013 prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și prin care s-a statut că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă,cu aviz de primire,iar cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
În consecință, față de argumentele de mai sus instanța urmează să respingă plângerea contravențională formulată de petentul Mîrseanu C. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit la data de 08.11.2012, în contradictoriu cu intimata Poliția L. a Municipiului C., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul Mîrseanu C., domiciliat în comuna Coșoveni, ., județul D., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit la data de 08.11.2012, în contradictoriu cu intimata Poliția L. a Municipiului C., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 11.09.2013.
Președinte Grefier
Red. R.S./tehn.V.P.
4 ex./23.09.2013
| ← Cereri privind executarea silită. Hotărâre din 27-11-2013,... | Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
