Uzucapiune. Sentința nr. 12/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 12-07-2013 în dosarul nr. 21292/215/2012
Dosar nr._ acțiune în constatare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la 12 Iulie 2013
Completul constituit din:
Președinte: D. R. C.
Grefier: C. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul R. A. și pe pârâții F. M., F. I., H. M. și N. E., având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 28 iunie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 05 iulie 2013, respectiv 12 iulie 2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria C. în data de 21.08.2012, reclamantul R. A., în contradictoriu cu pârâții F. M., F. I., H. M. și N. E. a solicitat să se constate că în temeiul art. 1837 și următoarele, art. 1860 cod civil este legitimul proprietar al terenului în suprafață de 1197 mp situat în intravilanul ., având următoarele vecinătăți: nord canalul de irigații HC 323, vest F. M., sud DS 32 și est R. A..
În motivarea în fapt, reclamantul a învederat că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 6388 autentificat la notariatul de Stat Județean D. – C. la data de 17.08.1978 a cumpărat de la numiții G. D. și M. M., jud. D. și un grajd din cărămidă acoperit cu țiglă cu două încăperi situat în ., jud. D. și terenul aferent acestuia în suprafață de 4 100 mp.
În temeiul art. 30 din Legea 58/1974, la data vânzării, terenul a trecut în proprietatea statului.
De la data cumpărării exercită asupra acestei suprafețe de teren o posesie utilă și neviciată, pe care, în anul 1977, a construit o casă și o . anexe, pe locul în care s-a aflat grajdul cumpărat. (distrus de cutremur).
Precizează reclamantul că autorul său, G. D., figurează ca fiind proprietarul terenului în suprafață de 4 100 mp conform recensământului agricol încă din anul 1948.
Prin decizia civilă 190 pronunțată de Tribunalul D. la data de 02.02.2012 în dosarul_/215/2008, instanța a atribuit pârâților suprafața de 1197 mp din totalul de 4 100 mp (3197 mp din măsurători) pe care o posedă.
Astfel, susține reclamantul, înțelegând să unească posesia sa cu cea a autorului și totodată îndeplinind condițiile prev. de art. 1847 c. cv. consideră că sunt întrunite premisele prescripției achizitive asupra terenului în suprafață de 1197 mp situat în intravilanul ., având următoarele vecinătăți: la nord-canalul de iritații HC 323, la vest – F. M., la sud DS 322 și la est R. A..
În drept a invocat art. 1837 și urm., art. 1860 cod civil și art. 111 cod proc civ.
Pârâții au depus întâmpinare prin care au invocat excepția tardivității acțiunii, excepția puterii de lucru judecat, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Pe fond au învederat că terenul la care se referă reclamantul face parte din grădina lor în suprafață de 11 000 mp care a fost confiscata în anul 1955. La acea vreme, trecând în administrarea CAP-ului din comună, grădina a fost împărțită în mai multe loturi, care au fost repartizate ca "loturi în folosință" (loturi ajutătoare) mai multor cetățeni, printre care și G. D., (vânzătorul de la care reclamantul a cumpărat grajdul), care a primit în lot 2 100 mp.
Imediat după apariția Legii 18/1991, a cerut acest teren Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar Amărăștii de Sus a restituit terenul în anul 1991 iar ulterior a emis titlul de proprietate. Deși cunoștea că terenul este proprietatea lor, R. A. a refuzat să cedeze tot terenul de 2 100 mp (a cedat parțial cca 850 mp) și de atunci, în urma mai multor acțiuni în justiție, au încercat să îl determine să elibereze terenul, dar acesta se prevalează de tot felul de tertipuri pentru a tergiversa eliberarea terenului, ca și acțiunea de față. Referitor la motivația acțiunii reclamantului, arată următoarele: din contractul de vânzare cumpărare 6388/1976 depus de reclamant rezultă că acesta nu a cumpărat teren, ci doar grajd, iar susținerile reclamantului care vizează întinderea suprafețelor de teren deținute de autorul său și al pârâților sunt lipsite de relevanță câtă vreme terenul în litigiu a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul Legii 18/1991. De asemenea, în cadrul unor plângeri în instanță, prin care reclamantul a cerut anularea titlului lor de proprietate s-a stabilit expres că R. A. nu este îndreptățit la întreaga suprafață de teren pe care o stăpânește în prezent (4 100 mp) ci numai 2 000 mp, după cum se arată în hotărârile pronunțate.
Conform recensământului agricol din anul 1948, vânzătorul G. D. nu posedă 4 100 mp aferent grajdului vândut către R. A. ci numai cca. 2 000 mp respectiv terenul aferent casei, restul până la 4 100 mp cuprinzând alte terenuri, situate în extravilanul localității, printre care și o vie în suprafață de 1 600 mp, care era situată la câmp, în afara satului.
Pârâții arată că prin decizia civilă 190/02.02.2012 a Tribunalului D. instanța l-a obligat pe R. A. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul de 1197 mp, pe care îl ocupă ilegal și să ridice construcțiile edificate pe terenul lor.
Pârâții susțin că R. A. nu a fost de bună credință atunci când a preluat terenul odată cu cumpărarea grajdului, deoarece știa de la vânzător și ulterior de la ginerele acestuia, M. D., că socrul său a deținut în proprietate numai cca 2000 mp, restul până la 4 100 mp fiind lot în folosință de la CAP.
Invocarea prescripției achizitive este nefondată atâta timp cât terenul este proprietatea lor, dreptul de proprietate fiind imprescriptibil.
Terenul a fost confiscat de stat în anul 1955, vânzătorul a avut posesia asupra lui ca lot în folosință dat de CAP și nu în proprietate, iar cumpărătorul R. A. l-a preluat tot ca lot în folosință atunci când a cumpărat grajdul.
După cum rezultă din actul de vânzare cumpărare 6388/1976, acesta nu a cumpărat vreo suprafață de teren. Întrucât nici la cumpărarea grajdului și nici ulterior nu s-a făcut nici un transfer legal al proprietății de la vânzător la cumpărător, posesia nu s-a exercitat în nume de proprietar, nici măcar pentru terenul proprietatea vânzătorului (aferent grajdului, de circa 2 000 mp) și cu atât mai puțin pentru terenul pe care vânzătorul l-a primit ca lot în folosință de la fostul CAP.
Ca atare, conform art. 1853 alin. 2 cod civil, nu este o posesie utilă.
Mai mult, reclamantul a intrat în posesia terenului la data încheierii contractului de vânzare cumpărare care a avut loc în anul 1976, astfel că termenul pentru dobândirea acestuia pe calea uzucapiunii de 30 ani nu era împlinit în anul 1991, când a fost restituit. Nici condițiile pentru dobândirea terenului prin uzucapiunea de 10-20 ani nu sunt îndeplinite, una dintre acestea fiind acea ca posesia să se întemeieze pe un just titlu, definit de art. 1897 cod civil ca fiind orice titlu translativ de proprietate.
Reclamantul a depus precizări la dosar în care a învederat următoarele: pârâții sunt moștenitorii legali ai autorului F. N M., care a deținut în proprietate suprafața de teren învecinată pe latura de est cu autorii G. D. și M. M.. Astfel, în prezent terenul în suprafață de 1197 mp asupra căruia a înțeles să invoce uzucapiunea și joncțiunea posesiilor este situat în intravilanul comunei Amărăștii de Sus având următoarele vecinătăți: nord - canal irigații HC 323, vest F. M., sud DS 322 și la est R. A.. În aceste condiții, între părți există raporturi de vecinătate, fondurile fiind vecine pe latura de est.
În ceea ce privește începerea termenului de prescripție, menționează că prin cererea introductivă a invocat joncțiunea posesiilor așa cum este ea reglementată și prevăzută de art. 1860 cod civil. Autorul G. D. figurează în registrul agricol cu suprafața de teren intravilan de 1,1 ha începând cu anul 1956. În urma exproprierii această suprafață de teren a trecut în proprietatea statului dar autorul său a continuat să o posede și să o lucreze, exercitând o posesie de bună credință.
Prin înscrisul denumit contract de vânzare cumpărare nr. 6388/17.08.1976 a cumpărat de la G. D. și M. M. un grajd, aceasta fiind data de la care a început să exercite o posesie de bună credință.
În temeiul art. 30 din Legea 58/1974, la data vânzării construcției, terenul a trecut în proprietatea statului.
Având în vedere că decretele de expropriere cât și legile ulterioare, 58 și 59 din anul 1974 nu au întrerupt cursul prescripției, consideră că prin invocarea joncțiunii posesiilor, posesia uzucapantului, adică a posesorului actual, poate fi unită cu perioada de timp cât a fost exercitată de autorul său pentru a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune.
În condițiile în care autorul a exercitat o posesie cu bună credință începând cu anul 1958 consideră reclamantul că termenul de uzucapiune s-a împlinit în anul 1988, când el deja poseda această suprafață de teren.
Daca se va trece peste aceste aspecte, în temeiul art. 1890 cod civil, termenul de 30 ani necesar pentru ca posesorul de bună credință să uzucapeze, poate fi apreciat de la data semnării contractului de vânzare cumpărare 6388/17.08.1976. Astfel, împlinirea termenului poate fi considerată și data 17.08.2006.
În ședința din 24.05.2013 și 28.06.2013, pârâții au renunțat la excepțiile invocate. (fila 124).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei N. E.. (filele 114, 115).
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt: reclamantul solicită să se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței de 1197 mp teren situat în . cu următorii vecini: nord canalul de irigații HC 323, vest F. M., sud DS 322 și est R. A.. (fila 4, 107).
Temeiul invocat îl constituie uzucapiunea de 30 ani, termenul fiind calculat fie prin joncțiune cu cel al autorului, fie individual, de la data când a intrat în stăpânirea efectivă a bunului.
Din cererea de chemare în judecată rezultă că reclamantul posedă suprafața de 4100 mp (din măsurători 3197 mp) iar prin decizia civilă 190/02.02.2012 pronunțată de TRIBUNALUL D. în dosarul_/215/2008 terenul de 1197 mp a fost atribuit pârâților.
Data începerii posesiei asupra terenului, invocată de reclamant este fie anul 1958, când autorul său a începu posesia utilă fie anul 1976, când în mod personal a intrat în stăpânirea bunului.
Referitor la împrejurările în care a intrat în posesia terenului respectiv, reclamantul susține următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare 6388 autentificat de Notariatul de Stat Județean D. la data de 17.08.1976 a cumpărat de la numiții G. D. și M. M. un grajd din cărămidă și terenul aferent, în suprafață de 4 100 mp. Terenul în suprafață de 1197 mp, susține în continuare reclamantul, a făcut parte din suprafața de 4 100, așa cum rezultă din sentința civilă_/09.06.2011 pronunțată de Judecătoria C. și decizia 190/02.02.2012 pronunțată de Tribunalul D.. De la această dată a început să exercite posesia asupra suprafeței de 1197 mp mai sus menționată. (aspect evidențiat prin concluziile scrise)
Față de motivarea reclamantului, instanța apreciază că acesta nu a început din anul 1976 să exercite posesia utilă asupra suprafeței de 1197 mp, deoarece terenul, trecând în proprietatea statului era declarat de lege imprescriptibil.
În perioada incidenței legilor 58/1974 și 59/1974, dreptul de proprietate nu se putea dobândi împotriva statului deoarece terenul proprietate de stat avea regimul juridic specific dreptului de proprietate publică, domeniul privat al statului fiind constituit ulterior anului 1990, primind consacrare legală prin Legea 18/1991.
În acest context, susținerea reclamantului că termenul de prescripție curge și în perioada de acțiune a legilor mai sus enumerate este exactă doar în raporturile dintre particulari, nu în raportul dintre particulari și stat, iar pe de altă parte se referă la posesiile început anterior intrării în vigoare a acestor acte normative.
În cauza de față, aspectul esențial îl constituie împrejurarea că terenul, în temeiul art. 30 din Legea 58/1974 a intrat în proprietatea statului, fapt ce împiedică dobândirea dreptului de proprietate prin posesie, chiar dacă a continuat să aibă stăpânirea materială a bunului și chiar dacă se invocă o joncțiune a posesiilor astfel încât momentul de început să se situeze în anul 1958.
Din aceste considerente, nu prezintă relevanță nici o eventuală unire a posesiei reclamantului cu cea a autorului, art. 30 alin. 2 din Lege 58/1974 având următorul conținut: "In caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestor construcții trece in proprietatea statului cu plata unei despăgubiri stabilita potrivit prevederilor art. 56 alin. 2 din Legea nr. 4/1973.
Dobânditorul construcției va primi din partea statului in folosința terenul necesar in limitele prevăzute de art. 8 si 17 din prezenta lege. Atribuirea se face pe durata existentei construcției, cu plata unei taxe anuale, potrivit Legii nr. 4/1973"
În concluzie, prin înstrăinarea construcției, terenul aferent, în care este inclusă și suprafața de 1197 mp, după cum însuși reclamantul susține, a trecut în proprietatea statului, situație în care acesta nu mai putea dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune, față de regimul juridic al proprietății de stat până în anul 1990 și de împrejurarea că el avea dreptul de a primi în folosință o suprafață de teren, aspect ce exclude calitatea de posesor, potrivit art. 1853 cod civil.
Un al doilea argument avut în vedere la pronunțarea soluției este acela că, discutându-se dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1197 mp teren în cadrul unei acțiuni în revendicare, posesorul are facultatea de a se apăra prin invocarea prescripției până la momentul rămânerii irevocabile a hotărârii, conform art. 1842 cod civil. Raportat la disputarea proprietății asupra suprafeței de 1197 mp în cadrul dosarului_/215/2008 (aspect ce rezultă din răspunsul reclamantului în ședința din 28.06.2013, dar și din cuprinsul hotărârilor judecătorești pronunțate în acest dosar, cum ar fi vecinătățile suprafeței revendicate, fila 16, identice cu cele din cauza de față, considerentele deciziei instanței de recurs, potrivit cărora "indiferent de perioada în care aceste construcții au fost edificate de către pârât Tribunalul constată că acesta nu a avut niciodată calitatea de proprietar al terenului, în baza contractului de vânzare cumpărare încheiat cu G. D. acesta dobândind doar un drept de folosință, fila 21, sau că R. A. "stăpânește în fapt suprafața de 3197 mp, constatându-se o diferență în plus de 1197 mp față de cea de 2 000 mp" dobândită prin titlu de proprietate –fila 20 verso- sau din coroborarea dispozitivului deciziei civile 190/2012 privind construcțiile ce trebuie demolate, cu întrebarea 5 și 6 din interogatoriul depus la dosar, fila 120 și somația 93/25.09.2012-fila 126) instanța apreciază că reclamantul trebuia să invoce dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului prin uzucapiune în acel cadrul procesual, conform art. 1842 cod civil.
În condițiile în care s-a stabilit prin decizia civilă 190/2012 că R. A. nu este proprietar, (instanța nu a comparat titlurile, raportul fiind între un proprietar și un posesor) acesta nu poate pretinde ulterior că ar fi devenit proprietar prin simpla împlinire a termenului de 30 ani, moment situat anterior acestei hotărâri, indiferent de data la care acesta ar fi început să curgă, 1958 sau 1976.
Mecanismul juridic al dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, include, pe lângă posesia exercitată în condițiile prevăzute de lege și manifestarea de voință a proprietarului în acest sens, de a primi astfel consacrare juridică și a fi recunoscut ca proprietar de drept, întrucât simpla stare de fapt a posesiei, chiar ocrotită de lege, nu conduce automat la nașterea în patrimoniul posesorului și a dreptului de proprietate corespunzător stăpânirii materiale, or câtă vreme din decizia Tribunalului rezultă că acesta este doar posesor și nu proprietar, nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se concluziona că acesta a devenit proprietar prin simpla împlinire a termenului de 30 ani.
De asemenea, instanța apreciază că în condițiile în care uzucapiunea este consacrată de lege cu justificarea că are și caracterul de sancțiune la adresa adevăratului proprietar, cererile de chemare în judecată formulate de pârâți cu privire la acest teren au întrerupt cursul prescripției, chiar în situația menținerii stăpânirii materiale a bunului, conform art. 1865, alin. 1 cod civil., fiind o dovadă că aceștia nu au rămas în pasivitate în legătură cu bunul, manifestând interes în obținerea lui.
În situația în care, în anul 1995, pârâții au solicitat punerea în posesie cu suprafața de 2 100 mp, deținută de reclamant cerere admisă prin sentința civilă 605/1995, fila 34, hotărâre avută în vedere și de Tribunalul D. la pronunțarea deciziei 190/2010, fila 21, reclamantul nu poate susține că a continuat a exercita o posesia aptă a conduce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune iar termenul s-a împlinit în anul 2006, fiind incidente dispozițiile art. 1865 pct. 1 cod civil.
În concluzie, cererea de chemare în judecată va fi respinsă ca neîntemeiată.
Referitor la cererea pârâților privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, în lipsa documentelor justificative de la dosar care să ateste faptul plății, pretenția nu poate fi admisă, urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulata de reclamantul R. A., cu domiciliul în ., jud. D., in contradictoriu cu pârâții N. E., cu domiciliul în Caracal, .. 22, ., jud. O., F. M., cu domiciliul în ., jud. D., F. I., cu domiciliul în București, .. 53, . si H. M., cu domiciliul în București, . nr. 199, ., ., ca neîntemeiata.
Respinge cererea pârâților privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata ca neîntemeiată.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica azi, 12.07.2013.
Președinte Grefier
D. R. C. C. Ș.
Red./tehn. DRC
7ex/06.09.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria... → |
|---|
