Plângere contravenţională. Sentința nr. 15/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 15-11-2013 în dosarul nr. 12560/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 15 noiembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. Ș. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul B. D. A. și pe intimatul I P J D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul B. D. A. și martora C. I. L., lipsind intimata .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-cauza are ca obiect plângere contravențională;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
Instanța procedează la legitimarea petentului, care se identifică cu Ci . nr._.
În conformitate cu prevederile art. 131 NCPC, instanța își verifică competența generală, materială, teritorială a instanței.
În temeiul art. 94 NCPC și art. 32 alin.2 din OG nr. 15/2002, instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
În temeiul art. 238 Noul Cod procedură civilă, instanța estimează durata necesară cercetării procesului ca fiind de o zi, având în vedere complexitatea cauzei, probatoriul ce se impune a fi administrat.
La interpelarea instanței, petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martora prezentă la acest termen de judecată.
În temeiul art. 258 Noul Cod procedură civilă, instanța încuviințează petentului și intimatului proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și petentului proba testimonială cu un martor, apreciindu-le ca fiind admisibile și de natură să conducă la soluționarea cauzei.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 318 NCPC, procedează la audierea sub prestare de jurământ, a martorei C. I. L., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar, după care:
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța constată terminată cercetarea procesului și, în temeiul art. 392 NCPC, acordă cuvântul în dezbateri.
Petentul, având cuvântul, solicită admiterea plângerii, astfel cum a fost formulată și anularea procesului-verbal de contravenție. Fără cheltuieli de judecată.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei conform art.394 NCPC, instanța declară dezbaterile închise.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.04.2013, sub nr._ , petentul B. D. A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 29.03.2013, exonerarea de la plata amenzii, a punctelor de penalizare și înlăturarea sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere.
În motivarea în fapt, petentul a arătat că la data de 29.03.2013 a fost sancționat prin procesul-verbal contestat cu amendă în cuantum de 300 lei, 4 puncte de penalizare și măsura reținerii permisului de conducere, motivat de împrejurarea că, deplasându-se în direcția Universității din C., nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor la intersecția cu .>
A precizat petentul că, în realitate, la data de 29.03.2013 conducea autoturismul proprietatea tatălui său, în direcția Universității N. T. din C., iar la intersecția cu . prevăzută cu două benzi de mers, el circulând pe banda a doua), la trecerea de pietoni a redus viteza în vederea acordării de prioritate eventualilor pietoni angajați în traversarea străzii. Însă, cei doi pietoni aflați pe trotuarul de pe partea dreaptă erau angajați într-o discuție și nu au manifestat nicio intenție de a traversa .. Acest aspect a fost dificil de sesizat de agentul constatator al cărui autovehicul era la o distanță de 50-60 m de trecerea de pietoni, parcat în spatele unui lung șir de mașini oprite paralel pe stradă
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 36 din OG nr.2/2001.
A fost anexat procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 29.03.2013, în copie.
La data de 26.04.2013, petentul a depus la dosar copie carte de identitate și procesul-verbal contestat în original.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
În motivare, intimatul a arătat că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul –verbal, a solicitat instanței de judecată să constate că aceasta poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. În opinia sa instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal având deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal consideră ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului in exercițiul funcțiunii.
A învederat instanței că fapta a fost constată personal de agentul constatator, astfel încât procesul-verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptată, atât in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, s-a solicitat de către intimat judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 01.10.2013, petentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat cele menționate în plângere și a arătat că beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar intimata nu deține probe prin care să facă dovada celor reținute în procesul-verbal.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martora C. I. L., apreciindu-le ca fiind admisibile și de natură să conducă la soluționarea cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 29.03.2013, petentul a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 300 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.135 lit.h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și sancționată potrivit dispozițiilor art. 100 alin.3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât la data de 29.03.2013, a condus autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare_, pe Bulevardul N. T., iar la trecerea pentru pietoni amplasată la intersecția cu . a acordat prioritate de trecere unui pieton ce traversa ., pe sensul său de mers.
Procesul-verbal a fost semnat de petent, iar la rubrica obiecțiuni s-a consemnat faptul că nu este de acord cu cele menționate.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța reține că procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în cauză neexistând motive de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În acest sens, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile. O astfel de prezumție este și cea de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.
Totodată, instanța are în vedere că potrivit jurisprudenței CEDO (Cauza A. c. României), deși necalificată în dreptul nostru intern ca fiind de natură penală, procedura contravențională este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul general de aplicare al normei și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.
Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice, prevăzute de art. 6 paragraf. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, între care și prezumția de nevinovăție a făptuitorului, care implică printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat.
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În cauza de față, agentul constatator a perceput personal fapta săvârșită, astfel că procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, făcând dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța reține însă că petentul a răsturnat prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat, făcând dovada contrarie celor reținute în procesul-verbal. Astfel, martora C. I. L., audiată în cauză, a arătat că se afla în mașină cu petentul, deplasându-se în direcția Universității, iar la intersecția cu . a încetinit deoarece urma trecerea de pietoni, însă pe trotuar se aflau un bărbat și o femeie care discutau și care nu intenționau să traverseze trecerea de pietoni, motiv pentru care petentul a continuat deplasarea.
În raport de toate aceste considerente, instanța urmează să admită plângerea contravențională și, pe cale de consecință, va anula procesul-verbal de contravenție și va înlătura sancțiunile aplicate prin acesta.
De asemenea, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul B. D. A., cu domiciliul în C., ., ., ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul în C., ., județul D., ca neîntemeiată.
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 29.03.2013 și înlătură sancțiunile aplicate prin acesta.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. I. Ș. C.
Red.Dact.C.A.
4 ex. 2 ex. .>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA | Validare poprire. Sentința nr. 8618/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
