Plângere contravenţională. Sentința nr. 15/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 15-11-2013 în dosarul nr. 12851/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 15 noiembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. Ș. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta B. I. M. și pe intimata POLITIA LOCALA A MUNICIPIULUI C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petenta prin avocat A. M., care depune delegație la dosar, lipsind intimata .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-cauza are ca obiect plângere contravențională;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
În conformitate cu prevederile art. 131 NCPC, instanța își verifică competența generală, materială, teritorială a instanței.
În temeiul art. 94 NCPC și art. 32 alin.2 din OG nr. 15/2002, instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
În temeiul art. 238 Noul Cod procedură civilă, instanța estimează durata necesară cercetării procesului ca fiind de o zi, având în vedere complexitatea cauzei, probatoriul ce se impune a fi administrat.
La interpelarea instanței, apărătorul petentei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art. 258 Noul Cod procedură civilă, instanța încuviințează petentei proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciindu-le ca fiind admisibile și de natură să conducă la soluționarea cauzei, după care:
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța constată terminată cercetarea procesului și, în temeiul art. 392 NCPC, acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul petentului, având cuvântul, solicită în principal admiterea plângerii, astfel cum a fost formulată și exonerarea de la plata amenzii, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment. Fără cheltuieli de judecată.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei conform art.394 NCPC, instanța declară dezbaterile închise.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale dedusă judecății, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.04.2013, sub nr. _, petenta B. I. M. a solicitat în contradictoriu cu intimata Poliția L. a Municipiului C., anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 26.03.2013 și exonerarea de la plata amenzii contravenționale.
În motivarea în fapt, petenta a arătat că la data de 26.03.2013, în jurul orelor 11, în timp ce se afla în tramvaiul 652 care circula pe traseul Piața Centrală- cartier Lăpuș, un agent din cadrul Poliției Locale i-a solicitat biletul de călătorie, pe care l-a prezentat, acesta afirmând că este valabil și rupându-l în zona în care fusese composat. Imediat după acesta, a venit un alt agent, care fără să se prezinte, i-a cerut din nou biletul de călătorie și i-a comunicat că nu este valabil, motiv pentru care a fost condusă la sediul Poliției Locale a Municipiului C. unde a fost sancționată contravențional, deși a încercat să le explice că doar ce cumpărase titlul de călătorie și mai avea unul la ea. De asemenea, agentul constatator a afirmat că respectivul titlu de călătorie are 6 orificii de perforare produse de aparatul de compostat montat în interiorul tramvaiului și că trebuia să aibă decât 5.
A menționat petenta că la descrierea faptei agentul constatator a completat faptul că a circulat cu tramvaiul 652 fără a avea titlu de călătorie valabil, însă nu a specificat în mod expres în ce constă această nevalabilitate a titlului prezentat de ea. De asemenea, agentul constatator nu a completat rubrica în care se specifică dreptul ei de a achita jumătate din minimul amenzii pe loc sau în termen de 48 de ore, ceea ce a privat-o de un drept, iar la rubrica obiecțiuni agentul constatator a completat la persoana I și a completat în mod nereal că recunoaște fapta.
Petenta a arătat că beneficiază de prezumția de nevinovăție, astfel că sarcina probei revine agentului constatator.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
A fost anexat procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 26.03.2013, copie titlul de călătorie R. C. . nr._, în original.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri, apreciindu-le ca fiind admisibile și de natură să conducă la soluționarea cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 26.03.2013, petenta a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 100 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 45 alin.2 din Legea nr. 92/2007, întrucât la data de 26.03.2013, ora 11, a călătorit cu mijlocul de transport public de persoane al R. cu tramvaiul 652, între stațiile Piața Centrală-Institut, fără a deține titlu de călătorie valabil.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța reține că procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în cauză neexistând motive de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ce privește criticile de nelegalitate invocate de petentă, instanța le apreciază ca neîntemeiate și, pe cale de consecință, le va înlătura, reținând că sancțiunea care intervine în cazul nerespectării acestor dispoziții legale este sancțiunea nulității virtuale, care presupune dovedirea producerii unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului sancționator, ceea ce în cauză nu s-a probat.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În acest sens, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile. O astfel de prezumție este și cea de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.
Totodată, instanța are în vedere că potrivit jurisprudenței CEDO (Cauza A. c. României), deși necalificată în dreptul nostru intern ca fiind de natură penală, procedura contravențională este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul general de aplicare al normei și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.
Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice, prevăzute de art. 6 paragraf 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, între care și prezumția de nevinovăție a făptuitorului, care implică printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat.
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În aceste condiții, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Instanța reține că agentul constatator a perceput personal această faptă, astfel că actul sancționator care cuprinde aceste constatări personale constituie o probă suficientă care să dovedească situația de fapt reținută în sarcina contravenientei, atât timp cât aceasta nu aduce probe ori nu invocă împrejurări de natură a înlătura prezumția de temeinicie de care beneficiază procesul-verbal.
Față de cele expuse, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție a fost legal și temeinic întocmit.
Însă, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța reține că față dispozițiile art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, sancțiunea contravențională aplicată, respectiv amenda în cuantum de 100 lei nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petentă, apreciind că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentei asupra gravității faptei sale și pentru a preveni astfel de fapte. Instanța are în vedere ca și criteriu de individualizare împrejurarea că nu s-au dovedit abateri repetate ale petentei în această materie, sarcina probei în acest sens incumbându-i intimatei.
În raport de toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța va admite în parte plângerea contravențională, va modifica procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 26.03.2013, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 100 lei cu sancțiunea avertismentului, va atrage atenția petentei să respecte dispozițiile legale, în caz contrar expunându-se unor sancțiuni mai severe, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
De asemenea, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta B. I. M., cu domiciliul în B., .. 8, ., ., în contradictoriu cu intimata Poliția L. a Municipiului C., cu sediul în C., ..22, județul D..
Modifică procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 26.03.2013, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 100 lei cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
Atrage atenția petentei ca pe viitor să respecte dispozițiile legale, în caz contrar expunându-se unor sancțiuni mai severe.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. I. Ș. C.
Red.Dact.C.A.
4 ex. 2 ex. .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 3598/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
