Plângere contravenţională. Sentința nr. 1903/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1903/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 31545/215/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1903
Ședința publică de la 05 Februarie 2013
Instanța constituită din:
Președinte L.-D. B.
Grefier C.-E. C.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul T. R. C. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 10.11.2012 de intimata IPJ D. – Serviciul Poliției Rutiere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul personal și martorul R. M. M., intimata și martorul P. C. G. fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimata a depus la dosar, întâmpinare, după care,
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 186 și urm. Cpciv, procedează la administrarea probei testimoniale, în cadrul căreia a fost audiat, sub prestare de jurământ, martorul R. M. M., a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar.
Petentul învederează că martora P. C. este plecată din țară și nu insistă în audierea acesteia; arată că nu mai are alte cereri.
Instanța ia act de renunțarea petentului la audierea martorei P. C..
Nemaifiind cereri noi de formulat, sau excepții de invocat, instanța, în temeiul art. 150 Cpciv, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Petentul solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
La data de 27.11.2012 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ plângerea contravențională formulată de petentul T. R. C., prin care solicită anularea procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 19.11.2012 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., exonerarea sa de la plata amenzii contravenționale aplicată prin acesta și restituirea permisului de conducere.
În motivarea plângerii petentul a arătat că la data de 19.11.2012 se deplasa pe . in momentul in care a virat stânga către Bulevardul C. semaforul electria arăta culoarea verde, și nu roșu cum s-a menționat in mod eronat in cuprinsul procesului verbal contestat.
A mai arătat petentul că situația de fapt reținută nu corespunde realității fapt ce poate fi confirmat și de cei doi clienți care se aflau in autoturism la momentul opririi in trafic.
In ceea ce privește probatoriul, petentul a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială in cadrul căreia să fie audiați martorii R. M. M. și P. C. G..
În drept, plângerea nu a fost motivată.
La plângere, petentul a anexat în original procesul verbal de contravenție contestat și copie de pe cartea de identitate (filele 4-5).
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, conform art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, respectiv art. 1 alin. 2 din O. G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare.
Intimatul legal citat a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare la data de 10.12.2012, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată.
In motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
In ceea ce privește situația de fapt reținută de agentul constatator, intimatul a arătat că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor, respectiv o probă directă nu poate fi înlăturată de o probă indirectă.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, intimatul a învederat că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul verbal face dovada deplină a situației de fapt și încadrării in drept.
In probațiune, intimatul a arătat că nu deține material probatoriu, abaterea fiind constatată in mod direct de agentul constatator.
În conformitate cu prevederile art.242 din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției noastre.
La termenul de judecată din data de 11.12.2012, apreciind că sunt pertinente, concludente și utile întrucât pot duce la rezolvarea în fond a cauzei, în temeiul art.167 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat probele cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei și proba testimonială cu martorii R. M. M. și P. C. G..
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 19.11.2012 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., petentul T. R. C. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu amendă în cuantum de 350 lei.
Prin același proces verbal s-a aplicat și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Prin procesul verbal sus-menționat s-a reținut de către agentul constatator că petentul, la data de 19.11.2012 ora 1940, că in timp ce conducea autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe Calea București, C., din direcția pasaj către Piața Centrală și la intersecția cu Bulevardul C. nu a respectat culoarea roșie a semaforului electric aflat in funcțiune, traversând intersecția pe direcția la stânga.
Instanța mai retine, de asemenea si împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002 rep. constând „nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului” cu sancțiunea amenzii în cuantum de350 lei .
Procesul verbal a fost semnat de către petent, iar la rubrica alte mențiuni s-a consemnat ” nu sunt de acord”.
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate dar verificând din oficiu cerințe de legalitate prevăzute de lege, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al perosanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petent a arătat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
Sustinerile petentului în sensul nu se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale nu sunt dovedite prin nici un mijloc de probă.
Din declarația martorului R. M. M. instanța reține că acesta nu a fost atent la semafor in momentul in care petentul a traversat intersecția și nici dacă au mai circulat și alte autovehicule in spatele autovehiculului petentului.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului contravenția prevăzută de dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia.
In ceea ce privește măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce, aceasta reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care il prezintă pentru participanți. Totuși, instanța urmează a anula măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce și a dispune restituirea permisului de conducere către petent, având in vedere că nu a fost pusă in pericol circulația pe drumurile publice.
Cât privește sancțiunea complementară a punctelor de penalizare, instanța constată că potrivit art. 5 alin. 6 din OG 2/2001 aceasta se aplică funcție de gravitatea faptei comise. Cum în cauză s-a reținut că fapta contravențională există și petentul se face vinovat de săvârșirea acesteia, se constată că aplicarea ei este proporționată, așa încât va fi menținută.
Pentru motivele de fapt și de drept sus-menționate, instanța urmează a admite in parte plângerea contravențională, a menține procesul verbal de contravenție . nr._ din 19.11.2012, a anula măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce și a dispune restituirea permisului de conducere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul T. R. C., domiciliat în C., ., .. 1, ., jud. D., în contradictoriu cu intimata IPJ D. – Serviciul Poliției Rutiere, cu sediul în C., ., jud. D..
Anulează in parte procesul verbal de contravenție . nr._ din 19.11.2012, întocmit de intimat.
Anulează măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce. Dispune restituirea permisului de conducere.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.02.2013.
Președinte Grefier
L. D. B. C. E. C.
Red. LDB
Teh. CEC/4ex/18.02.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2723/2013. Judecătoria CRAIOVA | Pretenţii. Sentința nr. 4936/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
