Plângere contravenţională. Sentința nr. 1803/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1803/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 01-02-2013 în dosarul nr. 19201/215/2012
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 1803
Ședința publică de la 01 Februarie 2013
Completul constituit din:
Președinte: A. U.
Grefier: C. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta . și pe intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier-I. Teritorial 6 M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile și martorul N. I. D..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, văzând sensul și scopul "înscrierii în fals" respectiv "în vederea analizării reținerii în fals a celor din procesul verbal de către inspectorul ISCTR", respinge cererea de înaintare a cauzei la organele de cercetare penală, ca inadmisibilă, neputându-se declanșa procedura falsului prevăzută de art. 180 și următoarele C.p.c., de vreme ce petenta contestă doar realitatea celor reținute de agentul constatator în procesul verbal contestat și nu reclamă săvârșirea vreunui fals în înscrisuri în sensul disp. art. 288 C.p.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
La data de 26.07.2012 petenta . a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 09.07.2012 de I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier-I. Teritorial 6 M., solicitând anularea acestuia și exonerarea de la plata amenzii.
Motivând în fapt plângerea a arătat că prin procesul verbal anterior menționat, societatea petentă a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 8000 lei, reținându-se că la controlul efectuat în data de 09.03.2012, orele 09.20, în localitatea C. (pe centura de Nord), conducătorul auto, angajat al societății petente, nu ar fi prezentat inspectorilor ISCTR o legitimație de serviciu din care să rezulte că este angajatul acesteia.
S-a mai arătat că procesul verbal este nelegal, fiind încălcate prevederile art. 16 alin.7 și art. 19 din OG 2/2001 și astfel s-a produs o vătămare care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea acestui proces.
Petenta a mai arătat că, conducătorul auto a prezentat legitimația de serviciu emisă de societatea petentă, însă inspectorul ISCTR nu a luat-o în considerare, menționând că nu este modelul agreat de această instituție, după care conducătorul auto a fost lăsat să plece, fără a i se întocmi proces verbal. Ulterior, la data de 03.07.2012 a primit la sediu procesul verbal contestat.
Precizează petenta că încheierea procesului verbal ulterior momentului controlului nu se justifică atâta timp cât autocamionul a fost oprit în trafic și a fost supus controlului și afectează în mod iremediabil societatea care nu a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni și apărări. De asemenea, nu se poate cunoaște ce inspector a constatat presupusa faptă și dacă este același cu cel care a întocmit procesul verbal, motiv pentru care invocă nulitatea procesului verbal.
Pe fondul cauzei, arată că sancțiunea este neîntemeiată, întrucât conducătorul auto a avut asupra sa legitimația de serviciu iar modelul impus de ISCTR este unul orientativ. Astfel, în anexa 42 la Ordinul 980/2011 se arată că este vorba de un "model" și nu de o formă impusă.
Precizează că se înscrie în fals împotriva constatărilor din procesul verbal, motiv pentru care solicită trimiterea cauzei la organele de cercetare penală, în vederea analizării reținerii în fals a celor din procesul verbal de către inspectorul ISCTR.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe prevederile OG 2/2001.
A depus la dosar procesul-verbal contestat, în original, contract individual de muncă nr._/22.11.2006, legitimația de serviciu a conducătorului auto, fișa postului șofer autocamion.
La data de 11.10.2012 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, arătând că la data de 09.03.2012, ora 09.20, în cadrul unui control efectuat de inspectorii de trafic ai ISCTR, pe DN 65 F km 3+200, localitatea C., centura de Nord a Craiovei, sensul de mers spre Strehaia, a fost oprit în trafic și verificat ansamblul cu nr. de înmatriculare_ și_, utilizat de societatea petentă, condus de către conducătorul auto N. I. D., care efectua transport rutier contra cost de mărfuri generale, după verificarea documentelor necesare și obligatorii pentru efectuarea transportului, s-a constatat faptul că operatorul de transport rutier nu și-a respectat obligația de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost, a legitimației de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport, faptă ce constituie contravenție prevăzută de art. 4 pct. 57.2 din HG 69/2012 și sancționată de art. 7 alin.1 și 2 lit. a.
La solicitarea instanței, petenta a depus foaia de parcurs . nr. C474/09.03.2012.
În probațiune, petenta a solicitat și instanța a încuviințat proba testimonială cu un martor, respectiv N. I. D..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 09.07.2012 încheiat de către un agent constatator din cadrul ISCTR, petenta a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 4 pct. 57.2 din HG 69/2012, cu amendă in cuantum de 8000 lei.
S-a reținut că, la data de la data de 09.03.2012, ora 09.20, în cadrul unui control efectuat de inspectorii de trafic ai ISCTR, pe DN 65 F km 3+200, localitatea C., centura de Nord a Craiovei, sensul de mers spre Strehaia, a fost oprit în trafic și verificat ansamblul cu nr. de înmatriculare_ și_, utilizat de societatea petentă, condus de către conducătorul auto N. I. D., care efectua transport rutier contra cost de mărfuri generale, după verificarea documentelor necesare și obligatorii pentru efectuarea transportului, s-a constatat faptul că operatorul de transport rutier nu și-a respectat obligația de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost, a legitimației de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport, contravenția fiind consemnată în foaia de parcurs . nr. C474/09.03.2012.
Potrivit art. 34 alin.1 din OG nr.2 /2001 – privind regimul juridic al contraventiilor, instanta competenta sa solutioneze plangerea, verifica legalitatea si temeinicia procesului - verbal si hotaraste asupra sanctiunii aplicate.
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța urmează a examina mai întâi legalitatea procesului-verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, petenta invocă nerespectarea de către agentul constatator a disp. art. 16 alin. 7 și art. 19 din OG 2/2001.
Se reclamă astfel nerespectarea obligației agentului constatator de a "întreba posibilul contravenient dacă există obiecțiuni sau nu, la cele constatate și menționate în procesul verbal." Această critică este neîntemeiată, întrucât lipsa mențiunilor privind obiecțiunile contestatoarei se justifică prin faptul că aceasta nu a fost de față, prin nici un reprezentant, în momentul întocmirii procesului verbal nefiind posibil să fi formulat astfel de obiecțiuni. Iar întocmirea procesului verbal în lipsa contestatoarei nu contravine nici unei dispoziții legale, fiind chiar permisă de disp. art. 19 alin. 1 teza a doua din OG 2/2001, în plus, neindicarea obiecțiunilor petentei în cuprinsul procesului verbal, nu o lipsește pe aceasta de dreptul său la apărare, câtă vreme legiuitorul i-a creat posibilitatea concretă de a formula plângere contravențională împotriva actului sancționator și astfel de a supune controlului instanței toate criticile sale legate de fondul cauzei, în cadrul judecății.
Petenta deplânge ca fiind abuzivă încheierea procesului verbal ulterior constatării faptei. Potrivit disp. art. 13 alin. 1 din OG 2/2001, "Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.", prin urmare, existența acestui text de lege este suficient pentru agentul constatator pentru a întocmi în mod legal procesul verbal de contravenție, pe tot parcursul celor 6 luni, în urma constatării faptei, fără a se impune "o justificare adecvată", astfel cum susține petenta.
Tot sub aspectul legalității, petenta deplânge și faptul că procesul verbal de contravenție nu este semnat de către un martor asistent, semnalându-se încălcarea disp. art. 19 alin. 1 din OG 2/2001, potrivit cărora "În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia."
Textul legii nu prevede și sancțiunea care intervine în cazul nerespectării acestor dispoziții, astfel cum o face în cazul nerespectării disp. art. 17 din OG 2/2001. Fiind vorba, astfel, despre o nulitate relativă, virtuală, anularea actului intervine în condițiile art. 105 C.p.c., doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. În cauză nu s-a dovedit însă că petenta ar fi suferit vreo vătămare prin neconsemnarea numelui unui martor asistent care să ateste lipsa de la fața locului a reprezentantului persoanei juridice, vătămare de natură să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului sancționator.
În plus, agentul constatator a făcut mențiunea că "nu a putut identifica nici un martor la fața locului, decât un agent constatator care, potrivit OG 2/2001 nu poate semna în calitate de martor." Prin urmare, agentul constatator menționează motivul pentru care nu s-a semnat de către un martor procesul verbal, fiind astfel respectate disp. art. 19 alin. 3 din OG 2/2001, care impune precizarea motivelor ce au condus la încheierea procesului verbal în acest mod.
În concluzie, în ceea ce privește forma procesului verbal, instanța constată că nu există motive de nulitate absolută, procesul verbal conținând toate mențiunile prevăzute de art. 17, sub sancțiunea nulității absolute.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contravențional atacat, instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii publice, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate care însă este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient, conform disp. art. 1169 C.civ. care reglementează sarcina probei.
Având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, se constată că petentul nu a adus nici o probă de natură să ateste o stare de fapt contrară celei reținute de agentul constatator în cuprinsul actului sancționator.
Astfel, contestatoarea deplânge împrejurarea că deși conducătorul auto a avut asupra sa legitimația de serviciu, aceasta nu a fost agreată de inspectorul ISCTR, apreciind că modelul impus de ISCTR este un "model" și nu o "formă impusă".
În drept, potrivit disp. art. 4 pct. 57.2 din HG 69/2012 privind stabilirea încălcărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, precum și a sancțiunilor și măsurilor aplicabile în cazul constatării acestor încălcări: Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: "nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz: legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport; "
De asemenea, potrivit disp. art. 134 lit. t din Normele metodologice din 30 noiembrie 2011 privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, anexă la Ordinul nr. 980 din 30 noiembrie 2011, "Operatorii de transport care efectuează operațiuni de transport rutier contra cost au următoarele obligații: t)să asigure existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a următoarelor documente, după caz: ii) legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 42 la prezentele norme metodologice;"
Prin urmare, legiuitorul a stabilit în sarcina operatorului de transport obligația de a "asigura existența la bordul vehiculului" a respectivei legitimații, ori petenta, prin plângere, învederează că a deținut acest document, fără a face însă dovada unei atare împrejurări, indiferent că acea legitimație o deținea în forma agreată de ISCTR sau în altă formă. Astfel, deși la termenul din data de 07.12.2012 instanța a încuviința proba testimonială pentru petentă, aceasta la termenul acordat pentru administrarea acestei probe, nu s-a prezentat, neinsistând în audierea martorului propus de aceasta, rezumându-se a depune un înscris prin care a învederat că martorul nu se poate prezenta deoarece era plecat în cursă.
Ne aflăm în situația în care, neexistând probe sau indicii credibile care să răstoarne prezumția simplă de temeinicie a actului sancționator și dat fiind că procesul verbal de contravenție conține constatările personale ale agentului instrumentator, el face dovada situației de fapt ce a dus la încheierea sa, în mod analog unui proces verbal de constatare a unei infracțiuni flagrante.
Întrucât nu s-a dovedit că petenta, prin reprezentantul său, conducătorul auto, la momentul controlului, ar fi deținut la bordul vehiculului legitimația de serviciu din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de art. 4 pct. 57.2 din HG 69/2012, iar conduita petentei se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale.
Față de împrejurările concrete în care s-a petrecut fapta, confirmate prin materialul probator aflat la dosar, se poate susține, în mod rezonabil, că petenta, prin fapta sa, a adus atingere valorilor sociale protejate prin prevederile legislației destinate operatorilor de transport rutier, respectiv asigurarea unui nivel mai ridicat de calificare profesională a operatorilor de transport rutier, în condițiile în care, prin plasarea în plan contravențional, a acestei fapte, legiuitorul a apreciat-o ca fiind o faptă însemnată, calificând-o chiar, în mod expres, ca fiind "o încălcare gravă", a cărei nerespectare afectează relațiile sociale privind îmbunătățirea calității serviciilor în interesul operatorilor de transport rutier, al clienților acestora și al economiei în ansamblu, impunând astfel reguli care se adresează operatorilor de transport, ce se vor a fi respectate cu rigoare.
Referitor la individualizarea sancțiunii, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 lin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
F. de aceste criterii de individualizare, instanța apreciază ca sancțiunea aplicată de agentul constatator este individualizată în mod corect, spre minimul special al acesteia, precum și faptul că numai o sancțiune pecuniară este susceptibilă de a determina conformarea conduitei reprezentantului societății, în sensul respectării prevederilor legale în vigoare.
Așa fiind, va fi respinsă, ca neîntemeiată, plângerea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta ., cu sediul în Pitești, .. 10, ., parter, ., în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier-I. Teritorial 6 M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, .. 150, jud. M., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 01 februarie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
A. UncheșeluCarmen Ș.
Red.jud.A.U.
Tehn. C.Ș.
4 ex/17.05.2013
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 2323/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 5710/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
