Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 04-07-2013 în dosarul nr. 8520/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._ /2013
Ședința publică de la 04 07 2013
Instanța constituită din:
Președinte V. F.
Grefier L. J.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul R. A., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/20 02 2013 în contradictoriu cu intimatul I. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordine de pe listă se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată faptul că părțile au solicitat judecarea cauze in lipsă .
Verificând, din oficiu, competența, potrivit disp art 131 C., instanța invocă, conform art 130 alin 2 C., excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. și reține cauza in pronunțare pe excepția invocată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 04 03 2013, sub nr._, petentul R. A. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/20 02 2013 emis de I. D. solicitând anularea acestuia. În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.
În motivarea în fapt a plângerii contravenționale petentul a arătat că, în data de 20 02 2013, în timp ce se deplasa pe ., la intersecția cu . fost oprit de un agent de circulație care i-a reproșat că nu a acordat prioritate pietonilor.
Arată petentul că cele reținute prin procesul-verbal contestat, nu corespund realității deoarece, trecerea de pietoni fiind presemnalizată, a încetinit, s-a asigurat că nu este nici un pieton angajat in traversarea străzii, fapt ce poate fi confirmat și de martorul care se afla cu el in mașină, după care și-a continuat drumul.
În ceea ce privește procesul-verbal, petentul a arătat că acesta a fost semnat cu obiecțiuni.
Plângerea a fost motivată în drept pe disp OG2/2001.
A depus, în susținere, procesul-verbal contestat.
Plângerea este scutită de taxă judiciară de timbru, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001 și de timbru judiciar, conform art.1 alin. 2 din OG nr.32/1995.
În procedura de regularizare a cererii, prevăzută de art 200 C., instanța a comunicat intimatului cererea, iar intimata I. D., a depus, la data de 09 05 2013, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil, iar măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimatul consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimatul a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Intimatul a arătat că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul de poliție și a solicitat judecarea cauzei în lipsă, cf. art. 242 alin.2 C.pr.civ.
În drept, a invocat prev. C.pr.civ. și ale OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
La termenul din data de 04 07.2013 instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține:
În temeiul art. 248 alin.1 N Cod procedură civilă, analizând cu prioritate excepția invocată din oficiu, privind necompetența teritorială a Judecătoriei C. de soluționare a plângerii, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/ 20 02 2013 întocmit de intimat, petentul a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de 300 lei și i s-a aplicat și măsura complementară a suspendării permisului de conducere pentru o perioadă de 30 de zile deoarece s-a reținut în sarcina sa că, la data 20 02 2013, pe . a condus auto marca Peugeot cu nr._ , iar a intersecția cu . a acordat prioritate unui grup de pietoni angajați in traversare pe marcajul pietonal, pe sensul său de mers, faptă ce constituie contravenția prev de art 135 lit h din ROUG 195/2002 rep și sancționată conform disp art 100 alin 3 din OUG 195/2002 rep.
Conform art. 32 din OG nr.2/2001, plângerea este de competența judecătoriei în circumscripția căreia a fost săvârșită contravenția.
Din interpretarea „per a contrario” a dispozițiilor art. 126 Cod procedură civilă (care prevăd posibilitatea părților de a alege instanța competentă în litigiile privitoare la bunuri) combinate cu dispozițiile art. 129 pct. 3 Cod procedură civilă (potrivit cărora necompetența teritorială este de ordine publică, deci părțile nu o pot înlătura), se desprinde concluzia că în litigiile ce nu sunt privitoare la bunuri (cum este și cazul plângerilor contravenționale), competența teritorială este exclusivă.
Din procesul-verbal de contravenție contestat în cauză rezultă că locul săvârșirii contravenției este loc.Filiași, județul D., localitate care, potrivit anexei la HG nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, se află în raza de competență teritorială a Judecătoriei Filiași.
Prin urmare, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională, față de dispozițiile art. 129 alin. 3 N Cod procedură civilă raportate la dispozițiile art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale, urmând să o admită.
În consecință în temeiul art. 132 alin. 3 C., raportat la art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001, instanța va declina competența de soluționare a prezentei plângeri în favoarea Judecătoriei Filiași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. invocată de intimat prin întâmpinare.
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul R. A., domiciliat în C., . . ., în contradictoriu cu intimatul I. D., în favoarea Judecătoriei Filiași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 07 2013.
Președinte Grefier
V. F. L. J.
Red. V.F./Tehnored. V.F..
2 expl./ 05 07 2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 27/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
