Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 16916/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr._/2013
Ședința publică de la 09 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-D. M.
Grefier L.-C. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta B. L. I. și pe intimata C. SA C., având ca obiect plângere contravențională .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În conformitate cu prevederile art. 32 din OG 2/2001 coroborate cu art 94 pct. 4 din N.C.Pr.Civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
Instanța constată, în temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească, iar în temeiul art. 389 și urm Noul Cod de Procedură Civilă, consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
La data de 21.05.2013 petenta B. Letiția I. a formulat în contradictoriu cu C.N.A.D.N.R. SA – C. împotriva plângere procesului-verbal de contravenție . 13 nr._ emis la data de 24.04.2013, solicitând anularea acestuia și exonerarea de măsurile dispuse.
În motivarea plângerii, petenta arată că a fost sancționată cu amendă de 250 lei deoarece la data de 24.04.2013 auto categoria A cu nr. de înmatriculare_ a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Petenta a menționat că cele reținute în procesul-verbal nu corespund realității, deoarece nu a săvârșit fapta ilicită pentru care a fost sancționată întrucât la data de 04.12.2012 a înstrăinat auto cu nr. de înmatriculare_ numitului B. D. și la aceeași dată a solicitat radierea din evidența sa la Primăria C..
În drept, a invocat dispozițiile art. 31 și 34 din Legea 32/1968.
A depus la dosar procesul-verbal contestat, contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, adresa nr._/2013 și a solicitat încuviințarea probei cu martori.
La data de 13.06.2013 intimata a depus întâmpinare, prin care a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002, începând cu data de 01.07.2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate, care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România.
A susținut că procesul-verbal de constatare a contravenției îndeplinește toate condițiile prevăzute de OG 15/2002 coroborat cu OG 2/2001 și a fost întocmit cu respectarea prevederilor Art. 9 alin. 1 și 3 din OG 15/2003, în lipsa contravenientului și a martorilor constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei – S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Din coroborarea prevederilor art. 7 Legea 455/2001 cu prevederile art. 19 OG 2/2001 reiese că procesul-verbal de constatare a contravenției este întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale.
Mai mult, procesul-verbal contestat conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator R. G. R. cu certificatul calificat emis de CertSign SA.
Pentru aceste motive, a solicitat solicită respingerea plângerii ca fiind nefondată și neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției ca fiind temeinic și legal.
În drept, a invocat prevederile OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, OG 15/2002, Legea 455/2001 și Ordinul MTI nr. 769/2010.
În scop probator a depus proba foto, autorizația de control a agentului constatator, certificat calificat pentru semnătura electronică cu valoare legală.
Analizând actele și lucrările dosarului,instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal R 13 nr._ emis la data de 24.04.2013 de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, petenta a fost sancționată contravențional, reținându-se în sarcina sa că la data de 30.03.2013, pe DN 67 D Km 42+100 m, pe raza localității Baia de A., vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentei, a fost surprins circulând pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal, instanța reține că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută invocate de petent sau care ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține următoarele:
Potrivit art 8 alin 1 din OG 15/2002 " fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă".
Din contractul de vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit rezultă că petenta B. Letiția I. a înstrăinat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ către numitul B. D..
Potrivit art. 1 din O.G. 2/2001, legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăția stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, hotărâre a Guvernului sau după caz prin hotărâre a Consiliului local sau a Consiliului județean.
Aceste caracteristici generale ale contravenției care se regăsesc și în norma specială care reglementează fapta reținută în sarcina petentului determină caracterizarea acesteia ca acuzație în materie penală și deci includerea în câmpul de aplicare al art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru a stabili dacă o anumită procedură intră în domeniul penal al art 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Curtea a instituit trei criterii: calificarea din dreptul intern al statului în cauză, natura faptei incriminate și natura și gradul de severitate al sancțiunii.
Autonomia noțiunii „în materie penală „ determină aplicarea garanțiilor art 6 CEDO ori de câte ori o măsură este calificată penală în dreptul intern al statului în cauză. Insă, faptul că în conformitate cu dreptul intern al unui stat o anumită faptă este considerată contravenție și nu infracțiune (cum este cazul prezentei cauze) nu duce în mod automat la neaplicarea articolului 6 din Convenție. In acest moment se vor verifica celelalte două criterii, fiind suficient unul singur pentru a conduce la includerea măsurii în discuție în domeniul penal al Convenției.
Cel de-al doilea criteriu- natura dispoziției sancționatorii- include două subcriterii: câmpul de aplicare al normei și scopul pedepsei, aceste două subcriterii acționând în mod cumulativ.
Avându-se în vedere câmpul de aplicare al normei, trebuie verificat cui se adresează norma în discuție, respectiv dacă aceasta are un caracter special, adresându-se unei categorii restrânse de persoane sau dimpotrivă dacă norma are un caracter general. Se constată că norma legală aplicabilă ăn prezenta cauză are un caracter general, aplicându-se tuturor cetățenilor care participă la circulația pe drumurile publice, în considerarea intereselor generale ale societatii.
Luandu-se în considerare subcriteriul scopului pedepsei, Curtea Europeană a stabilit că atâta vreme cât norma juridică are caracter general și urmărește un scop represiv, articolul 6 nu face diferență între fapte în funcție de gravitatea lor. S-a decis că articolul 6 din Convenție nu distinge între infracțiuni și fapte ilicite nepedepsibile penal deoarece le lipsește gradul de pericol social al infracțiunii; dispoziția art. 6 CEDO se aplică de fiecare dată când o persoană este acuzată de săvârșirea unei infracțiuni sau a altei fapte ilicite - așa cum este contravenția - susceptibilă de aplicarea unei sancțiuni cu caracter represiv.
Rezultă cu claritate că distincția între infracțiuni și contravenții existentă în dreptul intern al mai multor state parte la Convenție (ca si România) este irelevantă din punct de vedere al art. 6 din Convenție, acesta fiind aplicabil la ambele forme de ilicit, atâta vreme cât natura dispoziției sancționatorii o cere(CEDO, cauza Lauko c. Slovaciei, hotarare din 2 septembrie 1998, cauza A. c. Romaniei, hot din 04.10.2007).
Natura și gravitatea pedepsei aplicate sau aplicabile unei persoane are relevanță din punct de vedere al aplicării art 6 din Convenție, având în vedere că, potrivit legislației interne, scopul aplicării sancțiunilor contravenționale este unul represiv și preventiv.
Contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele unei fapte de natură penală în sensul art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât câmpul de aplicare al prevederilor O.U.G. 195/2002 privește pe toți cetățenii participanți la circulația pe drumurile publice, fără îndeplinirea unei condiții speciale, iar sancțiunea instituită de lege are un caracter preventiv și represiv.
Pe cale de consecință, în cauză petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procedurale specifice în materie penală, în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție prev. de art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că, în cadrul plângerilor contravenționale cel care trebuie să facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia este organul constatator.
În cauză, intimata nu a făcut dovada că autoturismul a fost condus de către petentă.
Având în vedere că autoturismul a fost înstrăinat de către petentă numitului B. D., instanța constată că această stare de fapt crează dubii serioase asupra autorului faptei, dubiu ce profită petentei.
Ca urmare, în baza art 34 din OG 2/2001 instanța va admite plângerea, va anula procesul-verbal de contravenție și va exonera petenta de plata amenzii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petenta B. Letiția I., domiciliată în C., ., nr. 13, . 1, ., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, cu sediul în București, .. 401 A, sector 5.
Anulează procesul-verbal de contravenție . 13 nr._/ 24.04.2013 întocmit de C. SA și exonerează petenta de plata amenzii.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 09.10.2013.
Președinte, Grefier,
M. D. M. L. C. A.
Red. M.D.M.
teh. L.C.A.
4 ex/03.12.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8622/2013. Judecătoria... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
