Plângere contravenţională. Sentința nr. 2148/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2148/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 30678/215/2012
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 2148
Ședința publică de la 08 Februarie 2013
Completul constituit din:
Președinte: A. U.
Grefier: C. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul S. F. M. și pe intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, lipsind intimatul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În conformitate cu prevederile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă coroborate cu prevederile cu art. 21 alin. 1 și art. 126 alin. 1 din Constituție, art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă și art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
Instanța acordă cuvântul în probațiune.
Petentul solicită încuviințarea probei testimoniale cu un martor, respectiv V. V. A., prezent în sala de judecată.
În temeiul art. 167 alin.1 C.p.c. instanța încuviințează cererea în probațiune formulată de petent, respectiv proba testimonială cu un martor, apreciind că este legală, pertinentă, concludentă și utilă pentru justa soluționare a cauzei, după care procedează la audierea martorului V. V. A., declarația acestuia, sub prestare de jurământ, fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Petentul solicită admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție.
INSTANȚA
La data de 19.11.2012 petentul S. F. M. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 17.11.2012 emis de IPJ D., solicitând anularea acestuia, exonerarea de la plata amenzii și restituirea permisului de conducere.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul verbal anterior menționat, a fost sancționat cu amendă în cuantum de 420 lei și reținerea permisului de conducere, întrucât în data respectivă a condus autoturismul marca Subaru cu nr. de înmatriculare_, pe . și nu a acordat prioritate pietonilor ce se aflau pe trecerea de pietoni. De asemenea, s-a reținut că a folosit telefonul mobil fără a avea dispozitiv de tip "mâini libere".
Petentul a mai arătat că cele reținute în procesul verbal nu corespund realității. Astfel, în data respectivă, a oprit la trecerea de pietoni de la intersecția . . acorda prioritate pietonilor ce traversau . m a fost oprit de către organele de poliție care i-au solicitat actele, pe motiv că nu ar fi acordat prioritate, iar după ce le-a dat actele, l-a sunat pe tatăl său de pe telefonul mobil. Atunci agentul constatator i-a reproșat faptul că vorbește la telefonul mobil, după care i-a cerut să-l însoțească la Secția 3 Poliție, unde i-a reținut permisul și i-a încheiat procesul verbal.
Petentul nu a indicat temeiul juridic al plângerii.
A depus la dosar procesul-verbal de contravenție contestat, în original.
La data de 03.12.2012 intimatul IPJ D. a depus întâmpinare, pin care a solicitat să se constate că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, solicită ca instanța să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului și că în opinia acesteia, instanța nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal care este un act de autoritate. Susține că măsura dispusă de agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând dovada deplină a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, învederează că deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și încadrării în drept.
Mai mult, susține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ este unanim acceptată, atât de doctrina de specialitate cât și în practica instanțelor judecătorești.
În drept, a invocat prevederile Codului de Procedură Civilă și ale OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
Menționează că nu dețin material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul de poliție.
Pentru motivele arătate a solicitat respingerea plângerii.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin.2 C.p.c.
În probațiune, petentul a solicitat și instanța a încuviințat proba testimonială cu un martor, fiind audiat martorul V. V. A..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 17.11.2012 încheiat de către un agent constatator din cadrul IPJ D., petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 135 lit. h din OUG 195/2002 și art. 36 alin.3 din OUG 195/2002, cu amendă in cuantum de 420 lei și reținerea permisului de conducere.
S-a reținut că, la data de 17.11.2012, petentul a condus autoturismul marca Subaru cu nr. de înmatriculare_, pe . cartier Eroilor către Calea București și la intersecția cu . a acordat prioritate pietonilor ce se aflau pe trecerea de pietoni. Totodată, a folosit telefonul mobil fără dispozitivul de tip "mâini libere".
Potrivit art. 34 alin.1 din OG nr.2 /2001 – privind regimul juridic al contraventiilor, instanta competenta sa solutioneze plangerea, verifica legalitatea si temeinicia procesului - verbal si hotaraste asupra sanctiunii aplicate.
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța urmează a examina mai întâi legalitatea procesului-verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța reține că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001, în lipsa cărora, actul sancționator ar fi fost lovit de nulitate absolută.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contravențional atacat, instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii publice, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate care însă este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient, conform disp. art. 1169 C.civ. care reglementează sarcina probei.
Petentul, având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, a solicitat și i-a fost încuviințată audierea unui martor, prieten din copilărie cu acesta, care declară că, la data când petentul a fost sancționat pentru neacordare de prioritate, se afla împreună cu acesta în mașină, circulând pe . Calea București. Martorul a declarat că petentul, înainte de a ieși din sensul giratoriu, a oprit pentru a acorda prioritate pietonilor angajați în traversare pe trecere, după care și-a continuat deplasarea. De asemenea, martorul a arătat că petentul nu a vorbit la telefonul mobil în timpul deplasării, ci după ce a fost oprit de organele de poliție, a scos telefonul pentru a-l suna pe tatăl său.
Având a analiza valoarea probatorie a depoziției de martor, instanța va face aplicarea celor două principii fundamentale pentru evaluarea probelor testimoniale și anume, cel al sincerității martorului și cel al fidelității declarației, al reproducerii datelor cu privire la făptuitor și la împrejurările faptei.
Instanța, în cadrul operației de apreciere a probei testimoniale, făcând o atentă și completă analiză a depoziției martorului, în vederea stabilirii vinovăției sau nevinovăției petentului și pentru a pronunța o sentință legală și temeinică, apreciază că mărturia acestuia a fost dată pro causa, în susținerea poziției procesuale a petentului, fiind prieten cu acesta, așa cum rezultă din cuprinsul declarației sale. Pe cale de consecință, existând presupunerea rezonabilă că martorul este interesat moral în rezultatul cauzei, datorită raporturilor de prietenie în care se află cu petentul, declarația acesteia va fi înlăturată din ansamblul materialului probator.
Pe cale de consecință, existând presupunerea rezonabilă că martorul este subiectiv, declarația acestuia va fi înlăturată din ansamblul materialului probator.
Ori, în situația în care depoziția martorului propus de petent a fost înlăturată, ca fiind subiectivă, ne aflăm în situația în care, neexistând alte probe sau indicii credibile care să răstoarne prezumția simplă de temeinicie a actului sancționator și dat fiind că procesul verbal de contravenție conține constatările personale ale agentului instrumentator, el face dovada situației de fapt ce a dus la încheierea sa, în mod analog unui proces verbal de constatare a unei infracțiuni flagrante.
Concluzionând asupra temeiniciei procesului verbal criticat, instanța apreciază că acesta respectă dispozițiile OG 2/2001 și OUG 195/2002 și că surprinde fidel starea de fapt existentă și imputată contravenientului și pe cale de consecință, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului –verbal de contravenție în cauză, nu a fost răsturnată în urma probatoriului administrat.
Însă, având în vedere dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 care, raportat la cele ale art. 38 alin. 3 din același act normativ, permit instanței sa aprecieze inclusiv asupra naturii sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, in ipoteza in care prezumția relativă de legalitate si temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată, coroborat cu prevederile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, instanța, deși retine vinovăția petentului, are în vedere că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii, sancțiunile juridice constituind astfel mijloace de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite.
Față de cele ce preced, instanța urmează a admite în parte plângerea petentului și a dispune înlocuirea amenzilor aplicate prin actul atacat, cu sancțiunea „avertisment”, considerând că este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor sale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petentul S. F. M., cu domiciliul în C., ., ., jud. D., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul în C., ., jud. D..
Dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 420 lei, aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._/17.11.2012, cu sancțiunea avertisment.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 08 februarie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
A. UncheșeluCarmen Ș.
Red.jud.A.U.
Tehn. C.Ș.
4 ex/01.04.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4051/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 5736/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
