Validare poprire. Sentința nr. 2799/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2799/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 15621/215/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ -validare poprire-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2799
Ședința publică din data de 21.02.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - F. D.
GREFIER – C. V.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditorul B. L. și pe debitoarea C. DE A. DE SĂNĂTATE D. și terțul poprit T. MUNICIPIULUI C., având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Instanța, constatând ca la apelul nominal părțile nu au răspuns, in temeiul art. 104, al. 13 din Regulamentul de ordine interioara a instanțelor judecătorești, lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele:
- cauza are ca obiect validare poprire.
- procedura de citare legal îndeplinită;
-prin încheierea de ședință din data de 11.10.2012, s-a dispus suspendarea judecării cauzei în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 C.;
-prin serviciul Registratură, la data de 10.01.2013, s-a depus cerere de repunere pe rol de către debitoare.
În temeiul art. 245 C., constatând că a fost soluționat definitiv dosarul nr._/215/2012, în baza căruia a fost dispusă suspendarea judecării prezentei, repune prezenta cauză pe rol.
În temeiul art. 150 C., instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile dedusă judecății, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la data de 20.06.2012 la Judecătoria C., creditorul B. L. a solicitat în contradictoriu cu debitoarea Casa de Asigurări de Sănătate D. validarea popririi asupra terțul poprit T. C., solicitând instanței obligarea debitoarei la plata sumei de 2745, 80 lei, reprezentând diferență de actualizare, sumă omisă de la validarea precedentă și cheltuieli de executare stabilite în baza proceselor –verbale întocmite în dosarul de executare nr. 25/E/2011.
În motivarea cererii, s-a precizat că prin titlul executoriu, debitoarea Casa de Asigurări de Sănătate D. datorează creditorului suma de 2745, 80 lei, reprezentând diferență de actualizare, sumă omisă de la validarea precedentă și cheltuieli de executare stabilite în baza proceselor –verbale întocmite în dosarul de executare nr. 25/E/2011. Pentru acoperirea acestor sume în dosarul de executare nr. 25/E/2011 s-a dispus înființarea popririi la terțul poprit T. C. și primind răspuns negativ din partea terțului poprit cu privire la înființarea popririi, creditorul înțelege să solicite pronunțarea unei hotărâri de validare a popririi și obligarea terțului poprit la plata sumei datorate de debitoare.
În drept, creditorul și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 460 Cpciv.
In temeiul art. 242 din Cod proc. Civ., creditorul a solicitat judecarea cauzei in lipsă.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru in cuantum de 10 lei și timbru judiciar in cuantum de 0,3 lei.
Prin întâmpinarea formulată la data de 02.08.2012, terțul poprit Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C. – T. C. a solicitat respingerea cererii..
In fapt, prin acțiunea introdusă, creditorul B. L. a formulat in temeiul art. 460 alin. 1 din Cod proc. Civ. cerere de validare a popririi și obligarea terțului poprit să plătească suma de 2745, 80 lei creditoarei, sumă datorată de debitoarea C. de Asigurai de Sănătate D. in baza titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 2559 din data de 04.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/63/2008.
Astfel, adresa de înaintare a popririi a fost înaintată Trezoreriei C., iar ulterior a fost restituită adresa de înființare a popririi, cu mențiunea că executarea silită este suspendată de drept ca urmarea a intervenirii dispozițiilor art. 1 alin. 2 din OUG nr. 71/2009.
Potrivit prevederilor art. 1 alin. 2 din OUG nr. 71/2009 "in cursul termenului prevăzut de alin. 1 orice procedură de executare silită se suspendă de drept" urmând ca plata drepturilor salariale prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2011, se va realiza după o procedură de executare care se va realiza astfel:
a ) in anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu,
b ) in anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu,
c ) in anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu,
d ) in anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu,
e ) in anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
Alineatul 2 prevede că " în cursul termenelor prevăzute la alin. 1 orice procedură de executare silită se suspendă de drept".
Au fost invocate prevederile art. 115-118 din Cod proc. Civ.
In temeiul art. 242 din Cod proc. Civ. A solicitat judecata in lipsă.
În ceea ce o privește pe debitoarea Casa de Asigurări de Sănătate D., la data de 30.08.2012, prin serviciul Registratură, a depus întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepție, cerere de suspendare a soluționării prezentei cauze până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/215/2012, având ca obiect contestație la executare. Pe fondul cauzei, debitoarea a solicitat respingerea cererii de validare a popririi formulată de creditor în dosarul de executare nr. 25/E/2011 al B. C. F., raportat la dispozițiile art. 460 alin. 1 C., conform cărora "Dacă terțul nu-și mai îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi". Conform prevederilor O.U.G. nr. 71/2009, cu modificările și completările ulterioare, în cursul termenelor prevăzute în acest act normativ, orice procedură de executare silită se suspendă de drept. Astfel, sumele prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar urmează a fi plătite conform acestui act normativ. Astfel, debitoarea a arătat că la momentul la care i s-a comunicat adresa de înființare a popririi, terțul poprit trebuia să aibă "obligația" de a efectua poprirea, iar la acea dată, executarea silită era suspendată de drept, terțul poprit neavând obligația legală, ci dimpotrivă fiindu-i interzis de lege să efectueze acte de executare cu privire la sumele respective.
Debitoarea Casa de Asigurări de Sănătate D. a arătat că prin cererea de validare a popririi se solicită suma de 2745, 80 lei, reprezentând suma solicitată conform adresei de înființare a popririi în cuantum de 2761, 80 lei, diminuată conform de 16 lei achitată conform prevederilor art. 43 alin. 1 din Legea nr. 293/2011. Astfel, suma solicitată nu este corectă, raportat la dispozițiile art. 43 din legea bugetului de stat pe anul 2012 nr. 293/2011 în anul 2012, plata titlurilor executorii se efectuează în cuantumul prevăzut pentru anul curent prin O.U. G nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, din sumele aprobate la titlul "Cheltuieli de personal", în mod eșalonat în tranșe trimestriale.
Debitoarea a mai arătat că din suma datorată cu titlu de diferență actualizare, CAS D. a achitat creditorului, în afara de cei 16 lei scăzuți din suma menționată în adresa de înființare a popririi, suma de 8 lei, cu O.P. nr. 9953/17.04.2012 și ca urmare a acestui fapt, debitoarea datorează în prezent creditorului suma netă de 663 și nu suma de 671 lei. De asemenea, a mai arătat că terțul poprit nu a refuzat cu rea- credință să își îndeplinească obligațiile privind efectuarea popririi, inacțiunea sa fiind motivată în drept de prevederile O.U.G. nr. 71/2009, cu modificările și completările ulterioare.
În drept, debitoarea și-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile art. 115 – 118 C..
Prin încheierea de ședință din data de 11.10.2012, s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C. până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/215/2012.
La data de 10.01.2013, prin serviciul Registratură, s-a depus cerere de repunere pe rol de către debitoarea Casa de Asigurări de Sănătate D., cauza fiind astfel repusă pe rol.
La solicitarea instanței a fost înaintat de către B. C. F. dosarul de executare nr. 25/E/2011.
La acest termen de judecată, apreciind că sunt pertinente, concludente și utile întrucât pot duce la rezolvarea în fond a cauzei, în temeiul art.167 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei.
Analizând cererea dedusă judecății, instanța reține următoarele:
În cauza supusă soluționării, instanța constată că titlul executoriu in baza căruia s-a declanșat procedura executării silite, la solicitarea creditorului B. L., este reprezentat de Decizia nr. 2559 din data de 04.12.2008, pronunțată de Curtea de Apel C. în Dosarul nr._/215/2008, irevocabilă, prin care s-a dispus ca debitoarea Casa de Asigurări de Sănătate D. să plătească creditoarei suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare in procent de 25% începând cu data de 23.04.2005 și până la data pronunțării deciziei, respectiv 04.12.2008, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Obiectul cererii deduse judecății este reprezentat de validarea adresei de înființare a popririi emise de B. C. F. la data de 09.02.2012, pentru suma 2745, 80 lei, reprezentând diferență de actualizare, sumă omisă de la validarea precedentă și cheltuieli de executare stabilite în baza proceselor –verbale întocmite în dosarul de executare nr. 25/E/2011..
Conform art. 460 C.pr.civ., „dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi. Instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit și, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va hotărî desființarea popririi (…). Dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadență, cât și pentru cele care vor fi scadente în viitor, validarea producându-și efectele numai la data când sumele devin scadente”.
Criticile terțului poprit privind greșita interpretare a principiilor jurisprudenței CEDO sunt fondate, dispozițiile dreptului intern în materia executării creanțelor împotriva statului nefiind contrare dispozițiilor din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Articolul 6 al Convenției garantează oricărei persoane dreptul ca o instanță să judece orice contestație privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. Dreptul de a obține executarea unei hotărâri judecătorești este parte a procesului civil și este garantat oricărei persoane prin art. 6 din Convenție ( CEDO, Cauza Ulger c. Turciei,_/02, hot. din 26 iunie 2007, M. și D. c. României ,_/00).
Dreptul de acces la justiție nu este însă un drept absolut, fiind recunoscute limitări ale acestuia, în anumite condiții.
Instanța europeană recunoaște că statele au o mare libertate în alegerea mijloacelor proprii pentru a permite sistemului lor judiciar să răspundă exigențelor art. 6 ( cauza Ashingdane c. Regatului Unit, 28 mai 1985), atâta vreme cât limitările impuse nu ating chiar substanța dreptului. Limitarea dreptului de acces la instanță este permisă dacă are un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat.
Astfel, art. 1 din O.U.G. nr. 71/2009 statueaza că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu. (2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
In preambulul actului normativ s-a motivat masura dispusa prin consecinta imposibilitatii mentinerii echilibrelor bugetare si în mod implicit nerespectarea angajamentelor interne si internationale asumate de România în ceea ce priveste nivelul deficitului bugetar, elemente ce vizeaza interesul public general si constituie situatii de urgenta si extraordinare ce justifica aplicarea imediata.
În speță, instituția debitoare nu a refuzat executarea silită, însă s-a făcut aplicarea actului normativ care dă posibilitatea de a se plăti creanța eșalonat, la anumite intervale de timp. O astfel de normă juridică reprezintă o ingerință a statului în dreptul creditorului de a obține executarea silită și finalizarea procesului civil, dar este o ingerință care are un scop legitim, acela de a proteja bugetul de stat într-o perioadă critică, și este rezonabil proporțională cu scopul urmărit.
Caracterul proporțional al limitării dreptului creditoarei de a obține executarea hotărârii judecătorești rezultă din faptul că OUG 71/2009, modificată prin OUG nr.45/19 mai 2010, nu neagă dreptul la executare, ci doar stabilește modul în care creanța se va realiza, cu o întârziere rezonabilă, apreciată ca atare și de instanța europeană în cauza Vasyl Petrovych Krapynytskly împotriva Ucrainei. Măsura eșalonării plății este proporțională cu scopul urmărit, deoarece creditorul a beneficiat de drepturile salariale care constituie un bun, titlul executoriu privind doar anumite restanțe, diferențe salariale datorate de angajator pentru o perioadă anterioară, rezultate din aplicarea greșită a unor prevederi legale. În al doilea rând, obligația efectuării plății din titlul executoriu nu a fost stinsă, prin voința legiuitorului, ci doar amânată pentru o perioadă rezonabilă de timp iar creditorul va benefica da data executării efective de actualizarea creanței cu indicele prețurilor de consum.
Prin norma de drept internă nu se aduce atingere nici dreptului creditoarei de proprietate, garantat de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, deoarece alineatul 2 al articolului conferă dreptul statului de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general. Expunerea de motive la adoptarea Ordonanței relevă situația financiară dificilă a statului și argumentează eșalonarea plăților prin necesitatea protejării interesului general, astfel că sunt incidente dispozițiile convenției europene. În plus, dreptul de proprietate al reclamantei asupra bunului constituit de creanța împotriva statului nu este negat, nu îi este atinsă substanța, așa încât sentința ce reprezintă titlu executoriu nu rămâne inoperantă.
Instanța are in vedere și jurisprudența recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, in cauza D. și alții împotriva României din data de 4 septembrie 2012 CEDO a respins ca vădit neîntemeiate cererile reclamanților, prin care aceștia invocau incălcarea art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului (dreptul la un proces echitabil), respectiv a articolului 1 din Primul Protocol adițional la Convenție (dreptul de proprietate), prin aceea ca autoritățile interne (Ministerul Justitiei si Ministerul Finanțelor Publice), au refuzat sa pună de indata in executare hotărâri judecătorești definitive pronunțate de instanțele interne, hotărâri ce recunoșteau drepturi salariale restante.
CEDO a apreciat ca echilibrul intre interesele reclamanților si interesul general al societatii a fost menținut, neputându-se reproșa Guvernului roman ca a refuzat sa execute hotărârile interne ce recunoșteau reclamanților drepturi de natura patrimoniala. CEDO a apreciat ca eșalonarea platilor de către Guvern, in calitatea sa de debitor, printr-o . acte normative, in contextul dezechilibrului bugetar cu care s-a confruntat România începând cu anul 2008, nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil ori dreptului de proprietate al reclamanților.
CEDO si-a argumentat, totodată, decizia prin faptul ca reclamanții au primit pana in prezent o fracție semnificativa din sumele cuvenite si ca nu exista indicii ca Guvernul intenționează sa nu respecte calendarul platilor pentru viitor.
Asupra conformității OUG 71/2009 cu normele constituționale s-a pronunțat Curtea Constituțională prin mai multe decizii. Astfel, prin Decizia 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 237 din 14 aprilie 2010 s-a statuat că actul normativ criticat este o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-și executa creanța. Faptul că acesta își execută creanța într-o perioadă de 3 ani nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, datorită caracterului sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii ale personalului bugetar. S-a arătat că executarea eșalonată a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi bănești nu este interzisă în niciun mod de Convenție.
Cu privire la dreptul de proprietate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă și executorie constituie un bun în sensul art.1 din Protocolul nr. 1; neexecutarea plății într-un termen rezonabil constituie, deci, o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca și faptul că lipsa de lichidități nu poate justifica un asemenea comportament (Ambruosi împotriva Italiei, 2000, Burdov împotriva Rusiei, 2002). Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în condițiile unei crize financiare accentuate.
În concluzie, instanța apreciază că OUG nr. 71/2009 nu contravine Convenției Europene pentru Drepturile Omului; astfel fiind și întrucât prin această ordonanță de urgență a fost amânată și eșalonată executarea hotărârilor judecătorești care au ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar (categorie în care se încadrează și titlul executoriu al creditoarei), și apreciază că soluția care se impunea a fi adoptată în cauză, era cea de respingere a cererii de validare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de validare poprire privind pe creditorul B. L., cu domiciliul în C., .. 5 A, jud. D. și pe debitoarea C. DE A. DE SĂNĂTATE D., cu seidul în C., ., nr. 8, jud. D. și terțul poprit T. MUNICIPIULUI C., cu sediul în C., .. 2, jud. D., înființată în baza titlului executoriu ce îl constituie Decizia nr. 2559 din data de 04.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr. 25/E/2011 al B. C. F..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.02.2013
Președinte, Grefier,
F. D. C. V.
Red.F.D..Tehnored. C.V
02.04.2013/5ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA | Partaj judiciar. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
