Plângere contravenţională. Sentința nr. 24/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 24/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 1678/215/2013*
DOSAR NR._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 24.09.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. M. B. - judecător
GREFIER: A. S.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petenta I.I. V. P., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/05.01.2013 încheiat de Inspectoratul de Poliție al Județului D..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul personal și asistat de avocat D. L. M., care depune la dosar împuternicire avocațială, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, V. P., legitimat de către instanță, învederează că insistă în plângerea contravențională formulată pentru I.I. V. P. și procedează la semnarea acesteia.
În temeiul art. 1591, alin. 4 C.p.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în conformitate cu dispozițiile art. 1 pct. 1 C.p.civ. și art. 32, alin. 2 din O.G. 2/2001.
Constatând îndeplinite condițiile primei zi de înfățișare, în temeiul art. 134 C.p.civ., nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe aspectul propunerii de probatorii.
Avocat D. L. M., pentru petenta, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar, în xerocopie, facturile nr. 23/05.01.2013, nr. 24/05.01.2013 și nr. 25/05.01.2013.
Apreciind proba cu înscrisuri solicitată de către petenta ca fiind legală, pertinentă, concludentă și utilă pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul art. 167, alin. 1 C.p.civ., instanța o încuviințează.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța a declarat, potrivit art. 150 C.p.c., închise dezbaterile și a acordat cuvântul pe fond.
Avocat D. L. M., pentru petent, solicită admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal de contravenție contestat, exonerarea de la plata amenzii contravenționale și restituirea sumei confiscate.
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 22.01.2013 sub nr._, I.I. V. P. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D., anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/05.01.2013, exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 6.000 lei și restituirea sumei ce i-a fost confiscată în baza art. 4 din Legea 12/1990.
În motivarea plângerii, petenta a susținut, în esență, că nu se face vinovata de săvârșirea faptelor contravenționale reținute în sarcina sa prin procesul-verbal contestat, întrucât acesta nu corespunde realității.
Astfel, petenta a arătat că, în fapt, scrisul este ilizibil, motiv pentru care nu a reușit să înțeleagă pentru ce fapte a fost sancționata și nici articolele legale menționate.
S-a mai arătat că există neconcordanță între dispozițiile textelor legale invocate și cele înscrise în procesul verbal de către agentul constatator în sensul că agentul constatator i-a aplicat o amendă de 6.000 lei în baza art. 2, lit. c din Legea 12/1990 care în opinia dumnealui prevede amenda de la 6.000 până la 20.000 lei. În realitate, din lecturarea textului legal fapta pe care se presupune că a săvârșit-o petentul este sancționată cu prestarea unei activități în folosul comunității sau cu amendă de la 1.000 lei la 1.500 lei.
Astfel, agentul constatator i-a aplicat o amendă cu mult peste maximul prevăzut de lege.
Mai mult decât atât fapta, așa cum este descrisă de agentul constatator "a comercializat flori la diverse persoane fără să elibereze factură sau bonuri fiscale și nu a respectat condițiile legale" nu corespunde textului legal menționat care face referire la "acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii".
S-a mai arătat că marfa pe care o comercializa V. P. era însoțită de actele prevăzute de lege, lucru pe care l-a spus și agenților constatatori și i-a rugat să îi dea voie să meargă la mașină pentru a le aduce, însă aceștia nu au înțeles.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. 2/2001 și textele legale invocate în cuprinsul plângerii.
În ședința publică din data de 12.02.2012 instanța a invocat, din oficiu, excepția nesemnării cererii de chemare în judecată.
Prin sentința civilă nr. 2329 din 12.032.2013, Judecătoria C. a anulat plângerea contravențională formulată de V. P., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., ca nesemnată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs V. P. criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probelor.
Prin decizia nr. 644/28.05.2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția C. Administrativ și Fiscal a fost admis recursul declarat de V. P. împotriva sentinței civile nr. 2329/12.03.2013, a fost casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 25.06.2013 sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/05.01.2013 s-a reținut săvârșirea de către I.I. V. P. a contravențiilor prevăzute de dispozițiile art. 2, lit. a) din Legea 12/1990, constând în aceea că petentul a comercializat flori la diverse persoane, fără să elibereze facturi sau bonuri fiscale și nu a respectat condițiile legale, petentul fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 6.000 lei.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentei de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001 legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 și art. 17 din OG 2/2001).
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 1 lit. a din Lg. 12/1990: “Constituie activitati comerciale ilicite si atrag raspunderea contraventionala sau penala, dupa caz, fata de cei care le-au savarsit, urmatoarele fapte:
a) efectuarea de acte sau fapte de comert de natura celor prevazute in Codul comercial sau in alte legi, fara indeplinirea conditiilor stabilite prin lege”;
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal, precum și faptul ca petenta nu a probat cele susținute în plângere nefăcând astfel, dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, deși potrivit art. 1169 C.civ. și art. 129 alin. 1 C.proc.civ., ei îi incumbă sarcina acestei probe, instanța reține ca nu s-a făcut dovada contrară, procesul-verbal bucurându-se în continuare de prezumția de temeinicie instituită în favoarea sa. In ceea ce priveste facturile fiscale depuse la dosar instanta retine ca acestea nu fac dovada netemeiniciei actului sanctionator, in conditiile in care nu au fost prezentate la control putand fi intocmite dupa incheierea controlului si sanctionarea petentei
Cu privire la sancțiune, instanța reține că potrivit dispozitiilor art. 2 din Lg. 12/1990: “ Constituie contraventii faptele prevazute la art. 1 lit. a) - k) si se sanctioneaza dupa cum urmeaza:….. f) faptele prevăzute la lit. a), b), e), g), i), j) și k), în cazul în care au fost săvârșite de persoane juridice, cu amendă de la 6.000 lei la 20.000 lei “.
In acest context, sanctiunea s-a aplicat I.I. V. P., potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în limitele prevăzute de actul normativ (fiind de 6000 lei, deci minimul amenzii prevazute de lege), fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, astfel ca sustinerile reprezentantului petentei referitoare la aplicarea unei sanctiuni mult mai mari decat cea prevazuta de actul normativ sunt nefondate.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța apreciază că procesul verbal este corect întocmit, iar situația de fapt a fost corect reținută de către agentul constatator astfel încât urmează să respingă plângerea contravențională și să mențină procesul-verbal de contravenție ca temeinic și legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de I.I.V. P., cu domiciliul în Târgu J., .. 2, ., jud. Gorj, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D. ca neantemeiata.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.09.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. S.M.B.
Tehnored. A.S 4 ex./ 17.10.2013
| ← Îndreptare eroare materială. Sentința nr. 2013/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
