Plângere contravenţională. Sentința nr. 26/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 26/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 13562/215/2013
Dosar nr._ -plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 26.11.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S.-M. B.
GREFIER: A. S.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică din data de 19.11.2013 în cauza civilă privind pe petentul E. C. M., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. – Biroul Rutier C., având ca obiect plângere contravențională, dezbateri consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, pentru a da posibilitatea petentului să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 26.11.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale dedusă judecății:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 15.04.2013 sub nr._, petentul E. C. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. – Biroul Rutier C., anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/03.04.2013, exonerarea de plata amenzii contravenționale și restituirea permisului de conducere.
În motivarea plângerii, petentul a susținut, în esență, că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor contravenționale reținute în sarcina sa prin procesul-verbal contestat, întrucât acesta nu corespunde realității.
Astfel, petentul a arătat că, în fapt, nu circula cu viteza reținută în procesul-verbal de contravenție și nu se afla în localitate.
De asemenea, petentul a arătat că, în momentul când fapta constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau a unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, conform art. 181, alin. 1 din Regulament, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1 D din Regulament, model care conține rubrica expresă cu privire la indicarea elementelor de identificare ale aparatului cu care s-a efectuată măsurătoarea.
În drept, au fost invocate prevederile art. 31, alin. 1 din OG nr. 2/ 2001.
În susținerea acțiunii au fost depuse la dosar originalul procesului-verbal de contravenție contestat și, în xerocopie, dovada . nr._/03.04.2013 și carte de identitate.
La data de 17.05.2013 intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Intimatul a mai învederat instanței de judecată că abaterea săvârșită de petent a fost filmată de aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul politiei rutiere, prin urmare sancționarea acestuia este temeinică și legală.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Dispozițiile art. l din Regulamentul de aplicare a O.U.G.nr. 195/2002 obligă orice participant la trafic să respecte regulile de circulație și semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atât in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
De asemenea, în cauza C. Neata contra României, plângerea nr. 17.857/03, Decizia CEDO, camera a treia, 18 noiembrie 2008, Curtea nu a aplicat garanțiile oferite de latura penala a art. 6, in lipsa prevederii in legea naționala a pedepsei închisorii contravenționale, faptele analizate fiind cel mult sancționabile cu amenda contravenționala . redus. Curtea a arătat in mod expres ca atât timp cat organele statului nu au idei preconcepute la adresa / petentului si analizează mijloacele de proba pertinente si utile in condiții de contradictorialitate si nemijlocire, petentul se bucura de toate garanțiile necesare astfel cum sunt acestea interpretate de către Curte prin prisma art. 6 din CEDO.
Fapta reținuta in sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece, neacordând prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar in traversarea străzii, exista riscul producerii unor accidente de circulație in care sa fie implicate persoane nevinovate.
Având în vedere numărul mare de accidente cu consecințe grave cu care se confruntă societatea noastră ca urmare a nerespectării regulilor de circulație de către conducătorii auto, a se permite acestora să se eschiveze de la suportarea răspunderii contravenționale ce le revine ca urmare a propriei conduite culpabile prin ignorarea mențiunilor proceselor-verbale de constatare a contravențiilor întocmite corect, este atât contrar legii, cât și un act de iresponsabilitate socială care încurajează atitudinea de nerespectare a regulilor de circulație a acestora, lipsind-o de consecințele pe care legea le prevede.
Solicită intimatul încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv planșa foto cuprinzând fotografii si buletinul de verificare metrologica pentru aparatul radar, care au fost anexate întâmpinării.
Precizează intimatul că prin Ordinul nr. 187/2009 emis de Biroul Român de Metrologie a fost abrogat pct. 4 din N.M.L. nr. 021-05, astfel că măsurătorile și înregistrările cu aparatul radar pot fi efectuate și de către polițiști care nu au calitatea de operatori calificați.
In drept, au fost invocate prevederile O.U.G. nr. 195/2002 Rep., Regulamentul de aplicarea OUG nr. 195/2002 Rep. si OUG nr. 2/2001.
În susținerea plângerii au fost anexate planșa foto cuprinzând 7 fotografii și buletin de verificare metrologică a aparatului radar.
La data de 27.06.2013 petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a reiterat cele susținute în plângerea contravențională, solicitând instanței să înlăture apărările intimatului și să observe că nu a fost consemnată . toate datele de identificare ale aparatului radar, fiind menționat doar numărul autoturismului, lucru neconcludent.
Mai mult decât atât, din planșa foto rezultă că nu se afla în localitate, ci în afara acesteia.
În susținerea plângerii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și a probei cu martorul U. F.-V., în conformitate cu dispozițiile art. 255, alin. 1, coroborat cu art. 258 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța constatând că proba cu înscrisurile depuse la dosar de către petent și proba testimonială cu un martor sunt admisibile, putând duce la soluționarea procesului, le-a încuviințat ca atare și a dispus administrarea acestora.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/03.04.2013 s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravențiilor prevăzute de dispozițiile art. 121, alin. 1 și art. 36, alin. 1 din O.U.G. 195/2002, constând în aceea că petentul a condus autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare_ pe . municipiul C. cu viteza de 104 km/h depistată de aparatul radar, petentul fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 675 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de conducere pe o perioadă de 90 de zile.De asemenea nu a purtat centura de siguranta, petentul fiind sancționat cu avertisment.
Conform art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța retine ca plângerea contravențională a fost formulată de către petent în termenul prevăzut de lege.
Analizând legalitatea procesului verbal de constatare și aplicare a sancțiunii contravenționale, instanța reține că au fost respectate dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură se reține de regulă că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 249 Cod proc.civ., sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cărei jurisprudență a devenit obligatorie pentru instanțele interne odată cu ratificarea Convenției Europene și care se aplică cu preeminență față de dispozițiile dreptului intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României), în cauzele A. contra României, din 4 oct. 2007 și Telfner contra Austriei, din 20 martie 2001, a apreciat faptul că materia contravențională aparține domeniului penal, acuzatul-contravenient beneficiind de prezumția de nevinovăție, sarcina probei contrare incumbând acuzatorului, respectiv organului constatator.
Referitor la procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
Instanța reținând ca petentul nu a contestat în plângerea formulata decât prima contravenție reținuta in sarcina sa in procesul verbal de contravenție si analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal și planșele foto înaintate la dosar de către intimat, constata că starea de fapt a fost corect reținută de agentul constatator cu ocazia întocmirii procesului-verbal de contravenție, astfel că acesta se bucura în continuare de prezumția de temeinicie instituită în favoarea sa, prezumție care nu a fost răsturnată prin probele administrate în cauză, declarația martorului audiat la propunerea petentului fiind apreciata de instanta ca subiectiva avand in vedere ca martorul a declarat ca este prietenul petentului fiind inlaturata astfel de instanta de la aprecietre.
Cu privire la sancțiune, instanța reține că acesta s-a aplicat, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în limitele prevăzute de actul normativ, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă.
În plus, instanța în temeiul art. 5 din OG nr. 2/2001, constată că fapta reținută în sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece, circulând cu viteza de 104 km/h pe un sector de drum pe care limita maximă de viteză este de 50 km/h, există riscul producerii unor accidente de circulație în care să fie implicate persoane nevinovate.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța apreciază că procesul verbal este corect întocmit, iar situația de fapt a fost corect reținută de către agentul constatator astfel încât urmează să respingă plângerea contravențională și să mențină procesul-verbal de contravenție ca temeinic și legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul E. C. M., cu domiciliul în B., .. 217 C, jud. O., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ emis de I.P.J. D. – Biroul Rutier cu sediul în C., .. 50, jud. D., la data de 03.04.2013.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 26.11.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. S.M.B./Tehnored. A.S.
Ex. 4/07.01.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 20/2013.... | Partaj judiciar. Sentința nr. 5490/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
