Plângere contravenţională. Sentința nr. 30/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 30/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 30-10-2013 în dosarul nr. 20143/215/2013
Dosar nr._ -plangere contravenționala-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică de la 30 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. S.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul N. M. D. și pe intimatul IPJ D., având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că petentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Procedând în condițiile art. 131 N.C.Pr.civ. la verificarea competenței, instanța, având în vedere disp. art. 32 alin. 2 din OG 2/2001, constată că Judecătoria C., sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul N. M. D. împotriva procesului-verbal . nr._ întocmit la data de 30.05.2013, este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
În temeiul art. 238 alin. 1 N.C.Pr.civ., instanța stabilește că durata estimată, optimă și previzibilă, necesară pentru cercetarea procesului, ținând cont de împrejurările cauzei, este de cel mult 30 de zile.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 258 raportat la art. 255 N.C.p.c., încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de petent prin plângerea formulată și de către intimat prin întâmpinarea depusă la dosar, ca fiind admisibilă și necesară soluționării cauzei.
Instanța, constatând probele administrate declară cercetarea procesului încheiată conform art. 244 N.C.Pr.civ. și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față:
La data de 13.06.2013, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, plângerea formulată de către petentul N. M. D. prin care s-a solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al jud.D. să se dispună anularea procesului –verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 30.05.2013 și exonerarea de la plata amenzii aplicate iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 30.05.2013, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_, pe . C., efectuând activitate de taximetrie, în zona Spitalului nr. 1, clienții pe care îi transporta i-au comandat să-i oprească, motiv pentru care a oprit autoturismul pentru ca aceștia să coboare. Imediat ce clienții au achitat contravaloarea cursei și au coborât a semnalizat intenția de a se pune în mișcare, însă agentul constatator l-a oprit, i-a solicitat actele la control și i-a reproșat faptul că ar fi oprit autoturismul în zona indicatorului "Oprirea Interzisă".
Petentul a arătat că dovada celor susținute înțelege să o facă prin bonul fiscal nr. 0004/30.05.2013 și a invocat dispozițiile art. 63 alin.2 lit. a din OUG nr. 195/2002.
În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OUG nr. 195/2002R.
La plângere s-a atașat procesul-verbal a cărui anulare s-a solicitat, bonul fiscal nr. 0004/30.05.2013 și copie de pe cartea de identitate a petentului.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La data de 21.06.2013 s-a depus de către intimat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată cu motivarea că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de OG 2/2001, iar starea de fapt descrisă de agentul constatator nu poate fi înlăturată de declarația unui martor.
În cauza a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de către părți.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele :
Prin procesul-verbal . nr._ întocmit la data de 30.05.2013, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 150 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 142 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și sancționate de art. 99 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, reținându-se că a oprit autovehiculul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_, pe . de acțiune a indicatorului " oprire interzis ".
Potrivit dispozițiile art. 34 alin 1 din OG 2/2001 instanța competenta sa soluționeze plângerea verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal si sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate,de autenticitate și de veridicitate.
Art. 17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
În ceea ce privește celelalte mențiuni obligatorii ale procesului-verbal de contravenție, legea nu prevede în mod expres sancțiunea nulității, însă din interpretarea logică a textelor care le prevăd, potrivit regulii de interpretare conform căreia norma juridică trebuie interpretată în sensul aplicării ei, nu în cel al neaplicării, rezultă că lipsa acestora se sancționează tot cu nulitatea. Aceasta nulitate este însă virtuală, deoarece nu este prevăzută expres de lege și relativă, deoarece nu poate fi invocată de instanță din oficiu, așa cum rezultă din interpretarea per a contrario a art. 17 teza a II-a din OG nr. 2/2001.
Aceasta nulitate relativă virtuală este condiționată de existența unei vătămări, care nu se mai presupune de această dată, astfel cum rezultă din interpretarea per a contrario a art. 105 alin. 2 teza a II-a din C. proc. civ, existența vătămării fiind lăsată la aprecierea instanței.
Examinând procesul-verbal contestat, instanța constată că acesta respectă toate aceste cerințe, sancționate cu nulitatea absolută, precum și cele sancționate cu nulitatea relativă.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța constată că starea de fapt consemnată de agentul constatator este corectă, întrucât din probele administrate nu rezultă că petentul nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, deși acestuia îi revine sarcina probațiunii contrare, conform principiului general de drept comun din Codul civil instituit prin dispozițiile art. 1169, confirmat de faptul că actul atacat reprezintă un act administrativ, care, potrivit principiilor generale ale dreptului administrativ, se bucură de prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
În cauza de față, petentul a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 142 lit.a) din HG nr. 1391/2006, care instituie interdicția opririi voluntare a vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului " Oprire interzisă".
În ceea ce privește situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție, petentul a susținut că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile art. 63 alin. (2) lit. a) din OUG nr. 195/2002, întrucât acesta, efectuând activitatea de taximetrie, a oprit pentru debarcarea clienților la solicitarea acestora. Potrivit textului de lege invocat de către petent, respectiv art. 63 alin. (2) lit. a) din OUG nr. 195/2002 " nu se consideră oprire imobilizarea vehiculului atât timp cât este necesar pentru îmbarcarea sau debarcarea unor persoane, dacă prin această manevră nu a fost perturbată circulația pe drumul public respectiv". În cauza de față, din cuprinsul înscrisului depus în apărare de către petent, reprezentând bonul fiscal nr. 0004/30.05.2013 rezultă că acesta a fost emis la data 30.05.2013 ora 08:08. Prin urmare, debarcarea clienților s-a efectuat la ora menționată în bonul fiscal, or, fapta contravențională a fost săvârșită la data de 30.05.2013 ora 08:50. În aceste condiții, instanța reține netemeinicia susținerilor petentului și constată că în prezenta cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 63 alin. (2) lit. a) din OUG nr. 195/2002.
Prin urmare, instanța reține că prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată de către petent, în condițiile în care acesta, nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
În temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 - care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din acest act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipostaza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră că sancțiunea aplicată petentului a fost corect individualizată și ,în consecință, apreciază că plângerea dedusă judecății în acest dosar este evident neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul N. M. D., domiciliat în ., ., județul O. împotriva procesului –verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit la data de 30.05.2013, în contradictoriu cu IPJ D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30.10.2013.
Președinte Grefier
Red. R.S./tehn.V.P.
4 ex./08.01.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 10/2013. Judecătoria CRAIOVA | Pretenţii. Sentința nr. 05/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
