Plângere contravenţională. Sentința nr. 4190/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4190/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 15-03-2013 în dosarul nr. 3446/303/2012
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 4190
Ședința publică de la 15 Martie 2013
Completul constituit din:
Președinte: C. M. R.
Grefier: C. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta . și pe intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În conformitate cu prevederile art. 1591 alin. 4 rap. la art. 32 alin. 2 din O.G. 2/2001, instanța invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. și reține cauza spre soluționare în baza excepției invocate.
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 13.02.2012 sub nr._, petenta . a solicitat, în contradictoriu cu CNADNR SA, anularea procesului verbal de contravenție nr._ din data de 19.09.2011 și exonerarea de la plata amenzii contravenționale.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin acest proces verbal a fost sancționat cu amendă în sumă de 250 lei, pe motiv că în data de 25.03.2011 ar fi circulat pe autostrada A1, Km 70+460 m, P., jud. Dâmbovița, fără a deține rovinietă valabilă, fapta fiind sancționată în conformitate cu prevederile art. 8 alin.1 din OG 15/2002.
Totodată, petenta a solicitat să se constate nulitatea absolută a procesului verbal având în vedere că a fost întocmit cu încălcarea disp. art. 17 din OG 2/2001.
În drept, a invocat disp. art. OG nr. 2/2001 și disp. OG 15/2002.
În dovedirea cererii s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În susținerea plângerii, petentul a depus la dosar adresa nr. 6633/21.06.2010 emisă de Biroul Român de Metrologie legală.
Prin sentința civilă nr. 5486/18.06.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, s-a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.
Prin încheierea din 20.02.2013 Judecătoria Găești a dispus scoaterea de pe rol a plângerii și înaintarea dosarului Judecătoriei C., instanța competentă de la domiciliul petentei.
Pe rolul Judecătoriei C. cauza a fost înregistrată la data de 26.02.2013.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 C.p.c.
Din oficiu, la termenul de judecată din data de 15.03.2013, instanța a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei C..
Analizând cauza dedusă judecății, cu prioritate, potrivit art.137, alin.(1) din Codul de procedură civilă, prin prisma excepției necompetenței teritoriale, instanța apreciază ca fiind întemeiată această excepție și o va admite, din considerentele ce urmează:
Prin procesul-verbal de contravenție contestat, petenta . a fost sancționată contravențional pentru că în data de 25.03.2011 ar fi circulat pe autostrada A1, Km 70+460 m, P., jud. Dâmbovița, fără a deține rovinietă valabilă, fapta fiind sancționată în conformitate cu prevederile art. 8 alin.1 din OG 15/2002.
Din cuprinsul procesului verbal, se reține că locul săvârșirii faptei este localitatea P., jud. Dâmbovița.
In ceea ce privește lege aplicabilă, instanța reține că potrivit art. 725 alin. 1 și 2 din Codul de procedură de la 1865 ” Dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei in vigoare, și proceselor in curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege. Procesele in curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe”. Față de data înregistrării dosarului pe rolul Judecătoriei Găești, respectiv 04.05.2012, instanța reține că legea procedurală este Codul de procedură de la 1865
În drept, potrivit art. 10 din OG nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, "contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor".
Conform art. 32 din OG nr.2/2001, plângerea este de competența judecătoriei în circumscripția căreia a fost săvârșită contravenția.
Din interpretarea „per a contrario” a dispozițiilor art.19 Cod procedură civilă (care prevăd posibilitatea părților de a alege instanța competentă în litigiile privitoare la bunuri) combinate cu dispozițiile art.159 pct.3 Cod procedură civilă (potrivit cărora necompetența teritorială este de ordine publică, deci părțile nu o pot înlătura), se desprinde concluzia că în litigiile ce nu sunt privitoare la bunuri (cum este și cazul plângerilor contravenționale), competența teritorială este exclusivă.
Din procesul-verbal de contravenție contestat în cauză rezultă că locul săvârșirii contravenției este loc. P.,, jud. Dâmbovița, localitate care, potrivit anexei la HG nr.337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, se află în raza de competență teritorială a Judecătoriei Găești.
În Secțiunea 2 Capitolul I din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri privind degrevarea instanțelor judecătorești se prevede ” Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal ” . Se poate observa că in cadrul respectivei secțiuni, actul normativ din domeniul contravențional este OG 15/2002, iar restul sunt acte normative din domeniul contenciosului administrativ care au caracter special, care sunt modificate in ceea ce privește normele de trimitere la Legea 554/ 2004. Legiuitorul a considerat că este necesar să se facă distincție intre actul administrativ reprezentat de procesul verbal de contravenție și celelalte acte administrative.
În aceste condiții, art. XXIII alin. 1 din Legea nr. 2/2013 exclude plângerile contravenționale, fiind aplicabil doar actelor normative din domeniul contenciosului administrativ care au caracter special, nu și plângerilor contravenționale, care deși privesc un act administrativ este stabilită o competență specială, derogatorie de la dreptul comun.
Prin urmare, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională, față de dispozițiile art.159 alin.3 Cod procedură civilă raportate la dispozițiile art.32 din OG nr.2/2001, republicată, instanța apreciază că este întemeiată și va admite excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei C. în soluționarea prezentei plângeri.
În consecință, în temeiul art.158 alin.1 și 3 Cod procedură civilă cu referire la art.32 din OG nr.2/2001 republicată, și art. XXIII din Lege nr. 2/2013, instanța va declina competenta de soluționare a acestei cauze în favoarea Judecătoriei Găești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Declină competența de soluționare a plângerii formulate de petenta ., cu sediul în C., .. 18, ., jud. D., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, în favoarea Judecătoriei Găești, jud. Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 martie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. R. C. Ș.
Red.jud. C.M.R.
Tehn. C.Ș.
2 ex.- 21.03.2013
| Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
