Plângere contravenţională. Sentința nr. 4837/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4837/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 3412/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4837/2013
Ședința publică de la 25 Martie 2013
Completul compus din:
Președinte L. T.
Grefier D. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent B. M. și pe intimat I P J D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul personal și martorul B. F., lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța procedează la audierea martorei B. F. cf art. 196 C., sub prestare de jurământ, declarația acesteia fiind consemnată si atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de încuviințat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Petentul solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fata constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, petentul B. M., în contradictoriu cu intimatul IPJ D. a solicitat anularea procesului verbal ., nr._ încheiat la data de 26.01.2013 și exonerarea de la plata amenzii contravenționale.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, deoarece nu i-a adresat cuvinte și expresii jignitoare soției sale, cu atât mai mult cu cât are doi copii minori, în vârstă de 6 și 9 ani cărora nu le poate da un exemplu negativ.
A mai arătat petentul că, este adevărat că a avut niște discuții cu soția sa în ziua respectivă, pe motiv că a primit de la CAR Băilești o înștiințare de plată că figurează ca și girant al soției sale, fără ca el să știe că aceasta a luat un împrumut în sumă de 7000 lei, însă discuțiile purtate cu aceasta au fost principiale și nu a adus injurii la adresa ei.
Din această cauză, petentul a menționat că își rezervă dreptul de a formula plângere la P. Băilești, pentru elucidarea acestui împrumut, fără semnătura lui.
În dovedire, petentul a depus la dosar procesul-verbal contestat, copie notificare și somație de plată, copie CI petent.
Plângerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru conform art. 15 lit. I si art. 15 lit. p din Legea nr.146/1997 raportat la art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificări prin Legea nr. 180/2002, cu completările si modificările ulterioare, si de plata timbrului judiciar, conform art. 1 din OG nr. 32/1995, aprobata prin Legea nr. 106/1995.
La data de 15.02.2013 intimatul IPJ D. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr .2/2001.
În ceea ce privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal de contravenție, intimatul a arătat că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, întrucât instanța nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, susține intimatul, printr-o probă indirectă a fost înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil și că deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 a acestui act normativ, rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept, bucurându-se de prezumția de legalitate și temeinicie.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului de procedură civilă și ale OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Instanța în baza art.167 alin. 1 C.proc.civ si art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, a încuviințat pentru petent proba testimonială apreciind că această probă este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
In cadrul probei testimoniale, a fost audiat martora B. F. a cărei declarație a fost consemnată si atașată la dosarul cauzei( fila 20 ).
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._/26.01.2013, încheiat de Poliția Municipiului C., Secția 2 Poliție, petentul B. M. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 200 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.3, alin.1, pct.1 din Legea nr.61/1991, republicată și sancționată de art.4, alin.1, lit.b din același act normativ.
S-a reținut în sarcina petentului că, în data de 26.01.2013 i-a adresat soției sale, numita B. F. injurii și expresii vulgare și a amenințat-o cu acte de violență, lezându-i acesteia demnitatea.
Constatând ca plângerea a fost formulata în termenul legal prevazut de art.7 din Legea nr. 61/1991, republicată, instanta urmeaza sa verifice legalitatea si temeinicia procesului verbal contestat, conform prevederilor art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Verificând actul constatator sub aspectul legalitatii, instanta apreciaza ca în cauza nu exista motive de nulitate absoluta, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea dispozitiilor legale incidente, referitoare la conditiile de fond si de forma a acestuia(art.17 din OG nr.2/2001).
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Potrivit art.3, alin.1, pct.1 din Legea nr.61/1991, republicată constituie contravenție săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.
În cauză, instanța reține că, deși prin plângerea formulată, petentul B. M. a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, prin probele administrate în cauză, acesta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
Astfel, din declarația martorei B. F., audiată nemijlocit de către instanță, rezultă că, deși, petentul nu i-a adresat injurii și expresii vulgare, acesta a amenințat-o cu acte de violență.
Or, așa cum rezultă din dispozițiile art.3, alin.1, pct.1 din Legea nr.61/1991, republicată, fapta de a profera amenințări cu acte de violență împotriva unei persoane constituie contravenție.
Față de cele arătate, având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, în raport de probele administrate în cauză, rezultă că fapta a fost descrisă în mod corect de către agentul constatator, instanța apreciind că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului B. M. săvârșirea contravenției prevăzute de art.3, alin.1, pct. 1 din Legea nr.61/1991, republicată
Față de considerentele menționate anterior, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/26.01.2013, încheiat de Poliția Municipiului C., Secția 2 Poliție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul B. M., cu domiciliul în C., Dr. I. A., nr.3, ., județul D., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D., cu sediul în C., ., jud.D., împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/26.01.2013, încheiat de Poliția Municipiului C., Secția 2 Poliție, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.03.2013.
Președinte, Grefier,
L. T. D. N.
Red.Jud.L.T.
Tehnored.V.N.
4ex/21.05.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4838/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5287/2013.... → |
|---|
