Plângere contravenţională. Sentința nr. 7857/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7857/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 20-05-2013 în dosarul nr. 32381/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr.7857/2013
Ședința publică de la 20 Mai 2013
Completul compus din:
Președinte L. T.
Grefier D. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent N. I. M. și pe intimat IPJ D., având ca obiect plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședință se prezintă pentru petenta av. C. și martorul C. O. S., lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța procedează la audierea martorului C. O. S. cf art. 196 C., sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată si atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de încuviințat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Av. C., pentru petenta solicită admiterea plangerii asa cum a fost formulată, anularea procesului verbal de contraventie și exonerarea petentei de la plata amenzii iar în subsidiar solicită înlocuirea sanctiunii amenzii cu sanctiunea avertismentului. Nu solicită cheltuieli de judecata.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fata constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, petenta N. I. M., în contradictoriu cu intimatul IPJ D. a solicitat în anularea procesului verbal . nr._, restituirea permisului de conducere și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 420 lei și anularea punctelor de penalizare.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că la data de 21.11.2012 se deplasa cu autoturismul marca Ford Fiesta cu numărul de înmatriculare_ pe Bulevardul Dacia dinspre gară către cartierul Craiovița Nouă, moment în care, după trecerea de intersecția cu ., a fost oprită de către un echipaj de poliție care a întors din coloana de mașini ce se deplasa din sens opus.
A menționat faptul că prin intersecție a trecut pe culoarea verde a semaforului, echipajul de poliție neputând vedea aproape deloc dacă ar fi încălcat regulile de circulație privind trecerea printr-o intersecție semaforizată, datorită faptului că aceștia se aflau în mașina de serviciu în coloana ce se formase pe sensul opus la semafor, acesta fiind semnalizat cu culoare roșie.
În ceea ce privește faptul că vorbea la telefonul mobil, acest lucru nu este adevărat, deoarece lumina display-ului telefonului nu stă aprinsă în momentul unei convorbiri, decât dacă aceasta ar fi ținută departe de orice obiect, contrazicând astfel spusele agentului de poliție care a menționat faptul că a văzut lumina provenind de la acesta, fapt ce i-ar fi demonstrat că petenta vorbea la telefon în acel moment.
A susținut în continuare petenta că, încadrarea în drept a faptelor reținute în sarcina sa este eronată, în sensul că deși în procesul-verbal se reține că a trecut pe culoarea roșie a semaforului la încadrarea în drept a fost indicat art.52, alin.1 care reglementează o altă contravenție.
În dovedire, petenta a depus la dosar procesul - verbal contestat.
Plângerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru conform art. 15 lit. I si art. 15 lit. p din Legea nr.146/1997 raportat la art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificări prin Legea nr. 180/2002, cu completările si modificările ulterioare, si de plata timbrului judiciar, conform art. 1 din OG nr. 32/1995, aprobata prin Legea nr. 106/1995.
La data de 04.01.2013 intimatul IPJ D. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr.2/2001.
În ceea ce privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal de contravenție, intimatul a arătat că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, întrucât instanța nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, susține intimatul, printr-o probă indirectă a fost înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil și că deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 a acestui act normativ, rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept, bucurându-se de prezumția de legalitate și temeinicie.
S-a menționat de asemenea că nu dețin material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul de poliție.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului de procedură civilă și ale OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Instanța în baza art.167 alin. 1 C.proc.civ si art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, a încuviințat pentru petent proba testimonială cu martorul I. A. N. apreciind că această probă este pertinentă, concludentă, utilă soluționării cauzei.
La termenul de judecată din data de 15.04.2013, instanța a dispus înlocuirea martorului I. A. Nicolaeta cu un alt martor, respectiv C. O. S..
In cadrul probei testimoniale, a fost audiat martorul C. O. S. a cărui declarație a fost consemnată si atașată la dosarul cauzei.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție, ., nr._/24.11.2012, încheiat de IPJ D., petenta N. I. M. a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 280 lei, luându-se față de acesta și măsura reținerii permisului de conducere, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.52, alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G 195/2002, republicată și sancționată de dispozițiile art.100, alin.3, lit.d din O.U.G nr.195/2002, republicată și cu suma de 140 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.36, alin.3 din OUG 195/2002, republicată și sancționată de dispozițiile art.99, alin.2 din OUG 195/2002, republicată.
S-a reținut în sarcina petentei că, la data de 24.11.2012 a condus autoturismul Ford cu număr de înmatriculare_ pe Bulevardul Dacia folosind telefonul mobil în timpul mersului fără dispozitivul ,,mâini libere,, și a traversat intersecția cu . pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune.
Procesul-verbal de contravenție a fost semnat de către agentul constatator și de către petentă, aceasta din urmă cu obiecțiuni.
Constatând că plângerea a fost formulată în termenul legal prevăzut de art.118, alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, instanta urmeaza sa verifice legalitatea si temeinicia procesului verbal contestat, conform prevederilor art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Verificând actul constatator sub aspectul legalității, instanța apreciază că în cauza nu exista motive de nulitate absolută, acesta fiind încheiat cu respectarea dispozitiilor legale incidente, referitoare la conditiile de fond si de forma a acestuia(art.17 din O.G. nr.2/2001).
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de către petentă în sensul încadrării eronate în drept a faptelor reținute în sarcina sa, instanța urmează să îl respingă ca neîntemeiat având în vedere că faptele descrise de agentul constatator se circumscriu temeiului de drept menționat, respectiv art.36, alin.3 din OUG 195/2002, republicată și art.52, alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, republicată.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
În cauză, instanța constată că în ceea ce privește fapta reținută în sarcina petentei prevăzută de art.52, alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G 195/2002, republicată și sancționată de dispozițiile art.100, alin.3, lit.d din O.U.G nr.195/2002, republicată, situația de fapt reținută de către agentul constatator nu corespunde realității, petenta făcând dovada unei situații de fapt contrare.
Astfel, din declarația martorului C. O. S., rezultă că, petenta a traversat intersecția cu . pe culoarea verde a semaforului electric.
Totodată, instanța mai arată că, în susținerea faptei reținute în procesul-verbal, intimatul nu a adus nici o altă dovadă în afara actului întocmit de agentul constatator, care reprezintă o probă prin el însuși, dar care beneficiază de prezumția relativă de temeinicie și care poate fi răsturnată prin proba contrară.
Prin coroborarea acestor probe, instanța apreciază că în ceea ce privește contravenția prevăzută de art.52, alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G 195/2002, republicată și sancționată de dispozițiile art.100, alin.3, lit.d din O.U.G nr.195/2002, republicată a fost răsturnată prezumția de temeinicie de care beneficiază procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, astfel că nu este dovedită existența acestei fapte contravenționale pentru care a fost sancționat petenta.
În ceea ce privește cea de-a doua faptă reținută în sarcina petentei, referitoare la faptul că acesta a folosit telefonul mobil în timpul mersului fără dispozitivul ,,mâini libere,, obligație instituită de prevederile art.36, alin.3 din OUG 195/2002, instanța reține, că, deși petenta N. I. M. a arătat că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, prin probele administrate în cauză acesta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție, martorul audiat declarând că nu a văzut dacă petenta vorbea la telefonul mobil.
Apreciază astfel instanța că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentei încălcarea prevederilor art.36, alin.3 din OUG 195/2002, republicata.
Pe cale de consecință, este justificată aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 140 lei, sancțiune ce corespunde gradului ridicat de pericol social al faptei și care respectă criteriile de individualizare prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța va admite în parte plângerea contravențională, va anula în parte procesul-verbal de contravenție ., nr._/24.11.2012, încheiat de IPJ D., în ceea ce privește sancționarea petentei pentru contravenția prevăzută de art.52, alin.1 din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, republicată și sancționată de art.100, alin.3, lit.d din OUG 195/2002, republicată, va exonera petenta de la plata amenzii în cuantum de 280 de lei aplicată pentru contravenția prevăzută de art.52, alin.1 din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, republicată și sancționată de art.100, alin.3, lit.d din OUG 195/2002, republicată și va dispune restituirea permisului de conducere reținut, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție, ., nr._/24.11.2012, încheiat de IPJ D..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petenta N. I. M., cu domiciliul în C., ..A13, ., județ D., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D., cu sediul în C., ., jud.D..
Anulează în parte procesul-verbal de contravenție ., nr._/24.11.2012, încheiat de IPJ D., în ceea de privește sancționarea petentei pentru contravenția prevăzută de art.52, alin.1 din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, republicată și sancționată de art.100, alin.3, lit.d din OUG 195/2002, republicată.
Exonerează petenta de la plata amenzii în cuantum de 280 de lei aplicată pentru contravenția prevăzută de art.52, alin.1 din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, republicată și sancționată de art.100, alin.3, lit.d din OUG 195/2002, republicată și dispune restituirea permisului de conducere reținut.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție, ., nr._/24.11.2012, încheiat de IPJ D..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.05.2013.
Președinte, Grefier,
L. T. D. N.
Red.Jud.L.T.
Tehnored.Jud.L.T.
4ex/10.07.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6953/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
