Pretenţii. Sentința nr. 6439/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6439/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 32247/215/2011
- pretenții -
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 6439
Ședința publică de la 17 Aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. N.
Grefier G.-M. G.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică din data de 10.04.2013 în cauza civilă privind pe reclamantul C. R. C. în contradictoriu cu pârâtul Ș. S., dezbateri consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, la solicitarea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 17.04.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, reclamantul C. R. C., a chemat în judecată pe pârâtul Ș. S., solicitând obligarea acestuia la repararea prejudiciului moral pe care l-a produs prin faptele sale, respectiv la plata sumei de 10.000 lei daune morale.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că în ședința Comitetului Executiv al Asociației de proprietari nr.1 Piața Gării, care a avut loc la data de 19.10.2011, pârâtul a vociferat față de lipsa cenzorului de la ședință, iar, în momentul în care reclamantul a încercat să-l explice că nu este obligatorie prezența acestuia, nefiind membru al Comitetului Executiv, pârâtul a continuat să vocifereze. A mai arătat reclamantul că pârâtul a spus cuvinte urâte despre reclamant, făcându-l prost, tâmpit și acuzându-l că duce Asociația la distrugere, apoi că a fost pușcăriaș.
Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 72 din Noul Cod Civil.
A anexat în copie următoarele înscrisuri: decizie a Adunării Generale a Asociației de Proprietari, certificat de cazier judiciar, hotărârea nr. 1805/2003 a Casei județene de pensii D., carnet de membru.
Prin întâmpinarea formulată la data de 15.02.2012, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că starea de fapt expusă de reclamant nu corespunde adevărului. Pârâtul a arătat că în ședința din septembrie 2011 a Asociației de proprietari, au fost discuiții aprinse între pârât, numit președinte interimar, în locul președintelui asociației, C. M., și cenzorul asociației, A. I., legate de lucrările de zugrăvit pe care intenționa pârâtul să le facă. Cenzorul i-a explicat acestuia din urmă că propunerea nu constituie o prioritate și nu a fost organizată o licitație în acest sens, iar inițiativa nu a fost discutată cu membrii Comitetului Executiv.
Fără a ține seama de cele discutate, reclamantul a efectuat zugrăvirea camerei ce constituie sediul Asociației pe cheltuiala sa, iar la ședința din 19.10.2011 pârâtul arată că a întrebat doar dacă este prezent cenzorul, pentru că de multe ori Comitetul are nevoie de părerile sale în problemele legate de administrare. A precizat că nu l-a jignit pe reclamant, dimpotrivă, reclamantul i-a spus lui cuvinte jignitoare și i-a spus lui că a terminat facultatea la 60 de ani, iar pentru că a fost provocat, i-a răspuns că el nu vrea să fie pușcăriaș, dar nu a făcut aluzie la familia reclamantului sau la el, ci la modul defectuos de administrare al Asociației vecine, ai cărei președinte și membri sunt cercetați penal.
Au fost administrate proba cu înscrisuri, testimonială și interogatoriu.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între părți a avut loc un conflict declanșat în urma efectuării unei lucrări de zugrăvit la sediul Asociației de proprietari nr.1 Piața Gării din C., lucrări dispuse de reclamant, președinte interimar al asociației.
Conflictul a degenerat în ședința din 19.10.2011 și datorită lipsei de comunicare și a iritării excesive a celor implicați, au fost aduse jigniri reciproce între părți.
Însă, acest schimb de jigniri nu poate conduce la concluzia că pârâtul a adus atingere onoarei reclamantului, deoarece însăși reclamantul, prin atitudinea sa mai intransigentă, și-a creat o imagine necorespunzătoare.
Din probele administrate nu rezultă că pârâtul a provocat conflictul sau că l-ar fi acuzat pe reclamant că ar fi făcut pușcărie, relevante fiind în acest sens declarațiile martorilor audiați- B. M.-M., G. A., P. P..
Prima martoră (fila 84) a relatat cum a evoluat schimbul de replici dintre cei doi, totul fiind legat de deciziile luate de reclamant fără acordul celorlalți membrii ai asociației, mai ales aceea de a zugrăvi sediul asociației și teama de a nu avea soarta membrilor unei alte asociații de proprietari, dată ca exemplu. De asemenea, martora G. A. (fila 153), administratorul asociației, a relatat că discuțiile au fost determinate de aceeași problemă, a zugrăvitului fără acordul celorlalți, iar pârâtul a spus că el nu vrea să fie pușcăriaș, referindu-se la altă asociație.
În ceea ce privește boala de care suferă reclamantul, nu se poate conchide că discuția cu pârâtul i-a cauzat-o, acesta suferind dinainte de discuție, de această boală, însă este posibil să fi determinat manifestări specifice bolii. Dată fiind vârsta înaintată, orice supărare poate cauza astfel de manifestări sau agravări ale unei boli existente.
De altfel, manifestările determinate de boală nu au nicio legătură cu afectarea imaginii și onoarei, ca motiv invocat de reclamant în cererea introductivă. În această cerere, reclamantul a invocat ca temei de drept art. 252 Cod civil, referitor la Ocrotirea personalității umane.
Nu se poate afirma că pârâtul i-a produs un prejudiciu moral, având în vedere propria culpă în producerea conflictului, prin atribuirea de apelative jignitoare la adresa pârâtului (,,boule" și ,,prostule"), ce i-au fost întoarse de pârât, astfel cum rezultă din declarația martorului P. D. (fila 155).
De asemenea, el nu a dovedit, conform art. 1169 cod civil și art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă, prejudiciul ce i s-ar fi adus prin cuvintele spuse de pârât.
Potrivit art. 252 Cod civil, ,,Orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică, demnitatea, intimitatea vieții private, libertatea de conștiință, creația științifică, artistică, literară sau tehnică".
Mijloacele de apărare ale drepturilor nepatrimoniale sunt prevăzute de art. 253 Cod civil. Astfel, persoana care consideră că i-au fost încălcate aceste drepturi, poate cere oricând instanței:
,,a) interzicerea săvârșirii faptei ilicite, dacă aceasta este iminentă;
b) încetarea încălcării și interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă;
c) constatarea caracterului ilicit al faptei săvârșite, dacă tulburarea pe care a produs-o subzistă.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în cazul încălcării drepturilor nepatrimoniale prin exercitarea dreptului la libera exprimare, instanța poate dispune numai măsurile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c).
(3) Totodată, cel care a suferit o încălcare a unor asemenea drepturi poate cere instanței să îl oblige pe autorul faptei să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instanță spre a ajunge la restabilirea dreptului atins, cum sunt:
a) obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii de condamnare;
b) orice alte măsuri necesare pentru încetarea faptei ilicite sau pentru repararea prejudiciului cauzat.
(4) De asemenea, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. În aceste cazuri, dreptul la acțiune este supus prescripției extinctive".
Aplicând dispozițiile legale incidente în cauză, menționate mai sus, la starea de fapt reținută anterior, instanța constată că reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului moral și nici culpa pârâtului, iar fapta ilicită, respectiv cuvintele jignitoare spuse de pârât, după ce reclamantul însuși i le-a adresat, nu sunt de natură a leza demnitatea și onoarea reclamantului, în condițiile în care după conflict nu a fost afectată imaginea reclamantului, impactul acestui conflict asupra colectivității nefiind semnificativ.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
În considerarea dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, va obliga reclamantul, aflat în culpă procesuală, să plătească pârâtului cheltuieli de judecată în cuantum de 700 lei, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în pretenții formulată de reclamantul C. R. C., cu domiciliul în C., ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul Ș. S., cu domiciliul în C., .. 152, ., județul D..
Obligă pe reclamant să plătească pârâtului cheltuieli de judecată în cuantum de 700 lei.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.04.2013.
Președinte, Grefier,
L. N. G.-M. G.
Red. L.N.
Tehnored. G.M.G.
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 01/2013. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 06/2013.... → |
|---|
