Pretenţii. Sentința nr. 6896/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6896/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 8808/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 6896/2013
Ședința publică de la 25 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. F.
Grefier C. R.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții, privind pe reclamanta M. C. și pe pârât F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18 04 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru 25 04 2013, când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 12 04 2012 sub nr._, reclamana M. C. a chemat în judecată, în acțiune în pretenții, pe pârâtul F. de Protecție a Victimelor Străzii (F.P.V.S.) solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul să-i plătească despăgubiri in cuantum de 72 000 euro, 0,1% penalizări începând cu data de 16 09 2010 și până la data plății efective a despăgubirii și penalizări de 0,1 % calculate asupra sumei de_ de la data de 16 09 2010 și până la data de 28 06 2011.
A arătat reclamanta, în motivarea cererii, că, la data de 05 04 2010, a fost lovită din spate de un autoturism în timp ce era pieton pe raza ., aruncată în aer și apoi preluată de o ambulanță. Se mai arată că, din anexa 2 emisă de IPJ D., rezultă că un conducător auto a intrat în depășirea unui autotir și a lovit cu partea din față o persoană de sex feminin care circula pe partea stângă a carosabilului, in direcția C. . Arată petenta că, ulterior impactului, a fost internată în spital și a suferit mai multe intervenții chirurgicale, iar prejudiciul moral suferit il evaluează la suma de 75 000 euro în raport de consecințele negative suportate sub aspect fizic și psihic, de importanța valorilor morale lezate, de urmările produse și de atingerile aduse personalității.
Susține reclamanta că nivelul de despăgubire instituit de Comisia de Supraveghere este de 2 500 000 euro, iar reglementăriel Parlamentului European au stabilit ca limite minime de despăgubii suma de un milion euro/victimă.
Se mai arată in motivarea cererii că, în data de 16 09 2010, reclamanta, în temeiul ordinului 1/2008 a Comisiie de Supraveghere a Asigurărilor, a înaintat către Fond o cerere prin care solicita plata compensațiilor cuvenite ca urmare a incidentului stradal, iar FPVS i-a comunicat, la data de 24 09 2010, adresa 8177 prin care a informat reclamanta că s-a adresat IPJ D. și nu a acordat despăgubirile in termen de 90 de zile cum prevede art 10 din Ordinul 1/2008 al comisiei de Supraveghere. Mai arată reclamanta că, FPVS a despăgubit-o cu suma de_ lei, cu întârziere, motiv pentru care solicită inclusiv penalități.
În drept, acțiunea s-a întemeiat pe prevederile art.998-999 cciv art 19,20 C pr pen, legea 32/2000, Ordinul 1/2008 al Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia a depus în copie următoarele acte: raport de evaluare psihologică din anul 2010, bilet de ieșire din spital, adeverințe medicale, adeverință de student, copie Certificat medico –legal, declarație dată de numitul S. R., raport de evaluare psihologică din 21 02 2012, adresa nr 200.851/29 11 2010 a IPJ D., cerere de despăgubire formulată de reclamantă cu confirmare de primire corespondență între pârât și cabinetul de avocatură care o reprezintă pe reclamantă.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Pârâtul, legal citat, a depus, la data de 07 05 2012, întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. în soluționarea cauzei, excepția netimbrării cererii, iar, pe fondul cauzei, a arătat că pretențiile sunt nesincere și exagerate și se datorează doar reprezentării reclamantei de către avocat.
S-a mai arătat că pârâtul și aîndeplinit obligațiie legale și că s-a format un dosar de daună după depunerea cererii de către reclamantă. S-a mai susținut că cererea reclamantei nu a fost insoțită de inscrisurile corespunzătoare, motiv pentru care pârâtul a avut un rol activ și a solicitat date de la poliție și de la P., iar reclamanta a avut o atitudine constant pasivă neefectuând nici un demers în vederea stabilirii circumstanțelor concrete ale producerii accidentului . Pârâtul a susțint că i s-a inaintat reclamantei o ofertă de despăgubire, acceptată de aceasta fără obiecții și i-a și achitat suma de 12 000 lei, iar după 9 luni, reclamanta a promovat acțiunea în instanță.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, pârâtul a arătat, în esență, că vătămărie suferite reprezintă un prejudiciu moral, dar cuantumul sumelor solicitate nu trebuie să constituie amendă excesivă pentru persoana responsabilă de producereea accidentului și nici venturi nejustificate pentru reclamantă, iar cuantumul daunelor nu trebuie să se rapoteze la persoana FPVS, care este o societate non profit și nu esteun asigurator și care trebuie ulterior să recupereze despăgubirile de la persoana vinovată.
La întâmpinarea a fost anexată, în scop probator, copia cererii de despăgubire formulată de reclamantă, corespondența realizată de pârât cu organele de poliție și P. de pe lângă Judecătoria C. și cu Cabinetul de avocatură care o reprezintă pe reclamantă, notă de fundamentare privind gestionarea dosarului de daună, ordin de plată pentru suma de 12 000 lei, adresă convocare la conciliere.
Prin încheierea de ședință din data de 25 10 2012, instanța a respins excepția necompetenței teritoriale pentru considerentele expuse in incheierea de ședință de la acea dată.
Prin încheierea de ședință din data de 08_, instanța a respins excepția netimbrării cererii pentru motivele prezentate în incheierea de ședință de la acea dată.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială, la dosar fiind depuse inscrisurile atașate cereriilor și fiind audiați martorii S. V. G.(decl fila 186 dosar ) și S. S. D. (decl fila 191 dosar).
Totodată, instanța a solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria C. să comunice stadiul in care se află soluționarea dosarului penal privind accidentul rutier, P. de pe lângă Judecătoria C. comunicând că dosarul se află la IPJ pentru cercetări, conf art 184 alin 1 și 3 Cp și art 89 alin1 din OUG 195/2002.
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamanta și-a întemeiat, în drept, cererea pe răspunderea civilă delictuală, respectiv pe disp. art. 998 din vechiul Ccivil.
Condițiile angajării răspunderii civile delictuale pentru faptă proprie sunt: existența unei fapte ilicite a unei persoane prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale unei alte persoane, existenta unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat și vinovăția autorului faptei ilicite.
Fapta ilicită reprezintă o acțiune sau inacțiune a unei persoane prin care încălcându-se normele dreptului obiectiv se aduc prejudicii dreptului subiectiv al unei alte persoane.
Prejudiciul produs în dauna persoanei vătămate reprezintă efectul negativ suferit de aceasta, efect care trebuie să se afle în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită în sensul că trebuie să fie rezultatul direct și nemijlocit al acțiunii autorului faptei ilicite.
Vinovăția reprezintă latura subiectivă a răspunderii civile delictuale și constă în atitudinea de voință și conștiință a autorului faptei ilicite față de aceasta și rezultatul ei socialmente periculos.
Din adresele IPJ D. și declarațiile martorilor audiați, instanța reține că. în data de 05 04 2010, reclamanta, în timp ce circula ca pieton pe partea stângă a carosabilului în ., in direcția C., a fost lovită din spate de un autovehicul al cărui conducător auto a rămas necunoscut, iar în urma loviturii, reclamanta a suferit un politraunmatism ce a necesitat mai multe intervenții chirurgicale .
Este neindoielnic că reclamanta a suferit un prejudiciu in urma accidentului, iar vinovat de producererea accidentului este o persoană care a rămas încă neindentificată.
Prin urmare, existența faptei ilicite, a prejudiciului și a legăturii de cauzalitate intre acestea sunt dovedite de reclamantă. De altfel, nici pârâtul nu a contestat existența acestor trei condiții de angajare a răspunderii ci, dimpotivă, a confirmat existența lor prin plata despăgubirilor de 12 000 lei către reclamantă, în urma evaluării și intocmirii dosarului de daună .
În ceea ce privește persoana vinovată de prodeucerea prejudiciului, din adresa nr 200.851/29 11 2010 a IPJ D., instanța reține că autorul accidentului a rămas necunoscut deoarece vehiculul nu a fost identificat.
Instanța mai reține și că, potrivit art. 3 din Ordinul CSA nr. 1/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind F. de protecție a victimelor străzii – F. acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat ori nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu toate că legea prevedea obligativitatea asigurării.
Prin urmare, in cazul in care vehiculul a rămas neidentificat, deci persoana care a provocat accidentul este necunoscută, cel împotriva căruia se poate indrepta păgubitul este F. de protecție a victimelor străzii, care, la rândul lui, conform disp art. 13 din Ordinul CSA nr. 1/2008 – după plata despăgubirilor, se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate, iar persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului au obligația să raburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei păgubite, cheltuielile legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum și dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de Fond, potrivit legii.
În ceea ce privește cuntumul despăgubirilor, instanța reține următoarele:
Reclamanta a solicitat pârâtului la data de 16 09 2010, prin cererea de despăgubiri depusă, suma de 75 000 euro ca daune morale(deși nu se precizează expres tipul daunelor solicitate, rezultă din motivarea cererii), iar pârâtul, așa cum rezultă din ordinul de plată depus la dosar, confirmat de susținerile părților, i-a acordat suma de 12 000 lei la data de 28 06 2011.
Cu privire la despagubirile morale, instanța reține că problema acestora se ridică urmare a prejudiciului cauzat unei persoane, constand in suferinte de ordin psihic. Normele eticii si echitatii interzic in principiu acordarea de despagubiri materiale pentru daune morale, deoarece durerea este incompatibila cu un echivalent banesc, dar este insa justificata acordarea unor compensatii materiale acelor persoane ale caror posibilitati de viata familiala si sociala au fost alterate ca urmare a faptelor ilicite savarsite de alte persoane. Aceste compensatii sunt destinate sa creeze conditii de viata care sa aline . suferintele fizice și psihice ale victimei.
Nu exista criterii legale pentru determinarea daunelor morale suferite de o persoană care fost victima unui accident, dar practica judiciara în materie este, însa, constanta în sensul ca daunele morale nu reprezintă o reparare a prejudiciului, ci ele au rolul de a compensa respectivul prejudiciu. Astfel, daunele morale acordate urmăresc sa asigure părții vătămate o alinare în conditii de viata mai confortabile, sa permita acesteia să ducă o viață cât mai aproape de viața pe care o avea inainte de accident. Sumele acordate cu titlu de daune morale nu trebuie sa reprezinte o îmbogatire fara justa cauza, ci ele trebuie sa aiba caracter compensatoriu pentru o suferinta certa.
Din cetificatul medico legal nr 921/a2/06 05 2010, depus la dosar, instanța reține că, in urma accidentului reclamnata a suferit o dublă fractură la membru drept inferior ce a necesitat imobilizare in aparat gipsat, un traumatism abdominal cu dilacerare hematică, traumatism cranina cu HSA minimă, fracturi cominutive gambă dreaptă, fracturi aripioare sacrate, fracturi coră vertebralL1, hepatoperitoneu ce au necesitat 75-80 de zile de îngrijiri medicale.
Din rapoartele de de evaluare psihologică din data de 2605 2010 și data de 21 02 2012, instanța reține că, după accident, reclamanta a manifestat o reacție depresivă manifestată prin insomnii, neliniște, labilitate emițională, iritabilitate, oboseală, iar, după aproximativ doi ani de la prima evaluare, reclamanta evidențiază persistența simptomatologiei asociate tulburării de stres postraumatic.
Din declarațiile martorilor audiați in cauză, din adeverința emisă de Universitate și din copia CI, instanța reține că, la data accidentului, reclamanta avea 20 de ani și era studentă la Facultatea de moașe și asistență medicală, că accidentul a obligat-o să absenteze aproximativ 2 luni de la școală, să obțină note mai mici.
Tot din declarațiile martorilor coroborate cu concluziile rapoartelor de expertiză psihologică, instanța reține că, după accident, reclamanta a suferit o depresie, că a devenit retrasă și mai puțin sociabilă, că are complexe legate de aspectul fizic datorat cicatricilor rămase în urma operațiilor, că, și în prezent, la trei ani după accident, mai șchioapătă puțin .
Având în vedere vârsta reclamantei, starea ei socială, traumatismele produse, urmările care persistă în timp, instanța apreciază că cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata unor daune morale este intemeiată, iar în ceea ce privește cuantumul daunelor morale instanța apreciază că acestea se ridică la suma de 32 000 lei. Cum reclamantei i-a fost achitată deja suma de 12 000 lei de către pârât, instanța va admite în parte cererea reclamantei și va obliga pârâtul să plătească acesteia suma de 20 000 lei cu titlu de daune morale.
În ceea ce privește petitul privind acordarea penalităților de 0,1 % începând cu data de 16 09 2010 și până la data de 28 06 2011 când pârâtul a plătit reclamantei despăgubiri, instanța va respinge acest petiit deoarece potrivit disp art 10 din Ordinul 1/2008 modif, fondul trebuie să acorde despăgubirea in termen de maximum 90 de zile de la avizarea daunei nu de la depunerea cererii, așa cum eronat apreciază reclamanta. Mai mult, pârâtul a dovedit că nu a stat in pasivitate in această perioadă ci a solicitat informații de la instituțiile abilitate pentru a putea aprecia asupra cererii care îi fusese adresată de către reclamantă.
Instanța va respinge și capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata penalităților de 0,1 % începând cu data de 16 09 2010 și până la data plății efective a despăgubirii acordate de instanță având în vedere considerentele mai sus expuse precum și faptul că această cerere nu are o motivare legală sau contractuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta M. C. I., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor procedurale la sediul C.. Av. M. C. S.-S., cu sediul în C., ., nr. 11, ., ., în contradictoriu cu F. de Protecție al Victimelor Străzii, cu sediul în București, .. 40-40 bis, ..
Obligă pârâta să-i plătească reclamantei suma de 20 000 lei cu titlu de daune morale.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 04 2013.
Președinte, V. F. | ||
Grefier, C. R. |
Red. /Tehnored.V.F.
4 expl./ 20 Mai 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2963/2013.... | Uzucapiune. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
