Plângere contravenţională. Sentința nr. 14/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 21315/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică de la 14 Octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte-C.-F. D.- judecător
Grefier-D. G.
Pe rol, soluționarea cererii formulată de petentul C. F. în contradictoriu cu intimatul I. D., având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, lipsind reprezentantul intimatului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza are ca obiect „plângere contravențională".
Instanța procedează la identificarea petentului C. F., care se legitimează cu CI ., nr._, CNP:_.
În temeiul dispozițiilor art. 131 alin. 2 C.P.C. și art. 32 din OG nr. 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța pune în discuție probele solicitate de către petent prin cererea de chemare în judecată și de intimat prin întâmpinare.
Petentul C. F. solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și a probei testimoniale cu martorul J. M. O., prezent la acest termen, pentru a dovedi că a dat jos foliile de pe geamuri.
În temeiul dispozițiilor art. 255 corob. cu art. 258 C., instanța încuviințează pentru petent proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba testimonială cu martorul J. M. O..
În temeiul dispozițiilor art. 319 și urm. C.p.civ., s-a audiat martorul J. M. O., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar, conform dispozițiilor art. 323 C.p.civ.
Petentul C. F. învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat.
Nemaifiind alte excepții de invocat și cereri de formulat, instanța constată, în temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească, iar în raport de dispozițiile art. 392 deschide dezbaterile asupra fondului.
Petentul C. F., având cuvântul, a solicitat admiterea plângerii, anularea procesului-verbal contestat și exonerarea de plata amenzii contravenționale.
În temeiul art. 394 și urm Noul Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile deduse judecății:
Prin plângerea înregistrată la data de 19.06.2013 sub nr._ 2013, pe rolul Judecătoriei C., petentul C. F. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. D., anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la 10.06.2013.
În motivarea plângerii, petentul a susținut, în esență, că nu se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale reținută în sarcina sa prin procesul-verbal contestat, întrucât a prezentat agenților documentele conform cărora operațiunea de aplicare de folii pe geamurile laterale și lunetă s-a realizat de către o societatea autorizată.
Petentul a mai precizat că, la solicitarea agenților, a dezlipit foliile de pe geamurile laterale
În drept, petentul și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 148 din HG nr. 1391/2006 și art. 31-34 din OG nr. 2/2001.
La dosarul cauzei, petentul a depus, în scop probator, procesul-verbal . nr._ încheiat la 10.06.2013, declarația de conformitate .-F, nr._, fotocopia cărții de identitate, fotocopia certificatului de înmatriculare.
La data de 02.07.2013 intimatul I.P.J. D. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001.
În ceea ce privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal de contravenție, intimatul a arătat că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, întrucât instanța nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, susține intimatul, printr-o probă indirectă a fost înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil și că deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 a acestui act normativ, rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept, bucurându-se de prezumția de legalitate și temeinicie.
Se mai arată că, fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu și că nu dețin material probator.
Astfel, procesul verbal de contravenție în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului de procedură civilă și ale OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu testimonială cu martorul J. M. O. solicitate de petent, considerând raportat la dispozițiile art. 255 alin 1 coroborat cu art. 258 din Cod de Procedură Civilă, că sunt admisibile putând duce la soluționarea procesului.
În cadrul probei testimoniale a fost audiat martorul J. M. O., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei (fila 18).
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție verbal . nr._ încheiat la 10.06.2013 petentul C. F. a fost sancționat cu 9 puncte amendă în valoare de 675 lei întrucât la data de 10.06.2013, orele 07.05, a condus autoturismul marca Peugeot, cu nr. de înmatriculare_, pe DN6, având aplicate pe geamurile laterale față folii neomologate ce estompează grav vizibilitatea.
Fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută de dispozițiile 148 pct. 11 din R.A O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora „se interzice conducătorului de autovehicul sau de tramvai: (…) să aibă aplicate folii sau tratamente chimice pe parbrize, lunetă ori pe geamurile laterale, care restrâng sau estompează vizibilitatea, atât din interior, cât și din exterior, cu excepția celor omologate și certificate, prin marcaj corespunzător, de către autoritatea competentă”, fiind sancționată de dispozițiile art. 102 alin 1 și art. 101 alin. 1 din O.U.G. 195/2002.
În temeiul art.34 alin.1 din O.G.2/2001 instanța verifică legalitatea si temeinicia procesului-verbal.
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate, dar verificând din oficiu acest aspect, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. Plângerea a fost semnată de către petent. De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la 10.06.2013, fiind semnat, de petent, plângerea fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 19.06.2013.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Astfel, deși prin plângerea formulată petentul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa, întrucât foliile aplicate pe geamurile laterale fată al autovehiculului marca Peugeot, cu nr. de înmatriculare_ erau omologate instanța nu poate reține că, aspectele expuse de aceasta corespund adevărului deoarece se observă în mod vădit că ele reprezintă aprecieri de ordin subiectiv, nefiind susținute de nici un mijloc de probă.
Cu privire la certificatul de garanție și declarația de conformitate depuse la dosar, emise de S.C D. C. P. SRL, instanța arată că aceste înscrisuri nu fac dovada că foliile aplicate pe geamurile laterale ale autovehiculului condus de petent erau omologate întrucât nu sunt certificate și marcate corespunzător, de către autoritatea competentă, respectiv RAR.
Față de cele arătate, instanța constată că în mod corect s-a reținut în sarcina petentului încălcarea prevederilor art. 148 pct. 11 din R.A O.U.G. nr. 195/2002.
Cu toate acestea, instanța arată că sancțiunea trebuie dozată în așa fel încât să se îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, urmând să aplice prevederile art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, (potrivit cărora „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”), art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite) și art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 (prin care se prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune).
Ca atare, având în vedere că fapta reținută în sarcina petentului nu poate fi apreciată ca având un grad de pericol social concret ridicat, iar circumstanțele personale ale contravenientului care a dezlipit foliile aplicate pe geamurile laterale față ale autovehiculului ( aspect ce rezultă atât din cuprinsul procesului verbal cât si din declarația martorului J. M. O.), neexistând indicii cu privire la existența și a altor fapte pentru care să fi fost sancționat petentul, din care să rezulte perseverența acestuia în săvârșirea unor astfel de fapte, formează convingerea instanței că scopul sancțiunii contravenționale, poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii avertismentului, pentru a-i atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce îi revin și pentru a preveni săvârșirea unor astfel de fapte în viitor.
Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 31 și 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța consideră plângerea contravențională în parte întemeiată, urmând să o admită ca atare, cu consecința modificării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la 10.06.2013 în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 675 lei cu sancțiunea avertisment, celelalte dispoziții din procesul-verbal de contravenție urmând a fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petentul C. F., domiciliat în Caracal, .. 1, ., . în contradictoriu cu intimatul I. D. cu sediul în C., ., jud D..
Modifică procesul verbal ..P., nr._, încheiat la data de 10.06.2013 în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 675 lei cu sancțiunea „avertisment” .
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal contestat.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.10.2013.
Președinte,Grefier,
C.-F. DrăgoiDiana G.
Red CDF/Tehn. DG
4 ex./
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8918/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 14/2013.... → |
|---|
