Rezoluţiune contract. Sentința nr. 09/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 09/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 24735/215/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ -rezoluțiune contract-
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 09.10.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – L. N.
GREFIER – C. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul G. N. C. în contradictoriu cu pârâții C. A. G., C. C. V., având ca obiect rezoluțiune contract .
Dezbaterile asupra fondului au fost consemnate prin încheierea de ședința din data de 02.10.2013 care face parte integranta din prezenta hotărâre când, instanța, in temeiul art. 260 alin. 1 C., a amânat pronunțarea la data de astăzi când, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 26.09.2012, înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de dosar_, reclamantul G. N. C. a chemat în judecată pârâții C. A. G., C. C. V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare încheiată între reclamant și pârâți la data de 16.08.2012, iar hotărârea ce se va pronunța să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin actul sub semnătură privată pârâții i-au vândut reclamantului autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ și cu număr de identificare UUILSDADH_ în schimbul prețului de 4400 euro achitați integral în fața martorilor menționat în cuprinsul înscrisului încheiat, înțelegându-se ca actele să fie perfectate in data de 15.09.2012, ocazie cu care i-au fost înmânate actele autoturismului. Reclamantul a mai arătat că acesta utilizează automobilul în regim de taxi, motiv pentru care riscă să fie sancționat, întrucât autoturismul nu-i aparține acestuia.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 111 C., art. 1073, 1075, 1077 Cod civil
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: înscris sub semnătură privată intitulat "convenție" din data de 16.08.2012, autorizație nr. 0759 din data de 24.07.2009, certificat de înregistrare, autorizație taxi nr. 1313, poliță de asigurare de răspundere civilă auto, carte de identitate a vehiculului.
La data de 25.10.2012, reclamantul și-a modificat acțiunea, solicitând rezoluțiunea convenției de vânzare-cumpărare încheiată cu pârâții la data de 16.08.2012 cu consecința repunerii părților în situația anterioară încheierii actului a cărui rezoluțiune o solicită - restituirea sumei de 4400 euro, reprezentând contravaloarea autoturismului vândut, actualizată la data efectivă a plății, precum și restituirea autoturismului către pârâți.
În motivare, reclamantul a arătat că părțile s-au înțeles ca actele să fie perfectate în data de 15.09.2012, autoturismul fiind în regim de taxi și reclamantul trebuia să prea și autorizația în regim de taximetrie a autovehiculului, însă pârâții nu s-au prezentat la organele administrației locale pentru a prelungi autorizația conducerii autoturismului în regim taximetrie, motiv pentru care reclamantul a pierdut și autorizația în regim de taxi.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1020 și art. 1021 Cod civil..
Prin încheierea de ședință din data de 31.10.2012, cauza a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 1 C., cauza fiind repusă pe rol ca urmare a cererii de repunere pe rol formulate de către reclamant la data de 05.11.2012.
La termenul de judecată din data de 30.01.2013, pârâții au depus întâmpinare și cerere reconvențională, în care au solicitat respingerea acțiunii precizate ca fiind neîntemeiată. Au arătat că la data încheierii convenției, respectiv 16.08.2012, au fost predate toate documentele autovehiculului, acesta intrând în posesia cumpărătorului, iar ulterior, la data de 31.10.2012, reclamantul a înțeles să iși modifice acțiunea în sensul rezoluțiunii convenției de vânzare-cumpărare cu obligarea la restituirea prețului, reactualizat, deși singurul angajament stabilit prin convenția de vânzare-cumpărare a fost acela de a perfecta actele de vânzare-cumpărare, lucru care nu s-a concretizat din culpa exclusivă a reclamantului, care s-a răzgândit în privința achiziționării autovehiculului, motivat de faptul că nu i-ar fi fost înstrăinată/prelungită și autorizația de transport persoane sau bunuri în regim taxi, deși emiterea unei astfel de autorizații se face cu îndeplinirea numitor cerințe legale, este nominală și nu poate fi înstrăinată.
Pe cale reconvențională, pârâții au solicitat constatarea valabilității convenției de vânzare-cumpărare încheiată la data de 16.08.2012 între reclamant și pârâți și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la autovehiculul anterior identificat.
În drept, întâmpinarea și cererea reconvențională au fost întemeiate pe art. 111 C., art. 1073, 1075, 1077 Cod civil.
La termenul de judecată din data de 06.09.2013, reclamantul a depus la întâmpinare la cererea reconvențională, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată. A mai arătat că pârâții nu și-au respectat singurul angajament, respectiv acela de a perfecta actele de vânzare-cumpărare până la data de 15.09.2012, lucru pe care nu l-au făcut, plecând în străinătate, dar împuternicind pe numita M. E. să se ocupe de închiderea firmei și vânzarea autoturismului la orice persoană și la un preț convenit. Astfel, deținerea actelor de către mandatară și refuzul acesteia de a le preda este o dovadă a nerespectării convenției încheiate din partea pârâților.
Instanța a administrat în prezenta cauză proba cu înscrisuri, interogatoriu, precum și proba testimonială, în cadrul căreia au fost audiați martorii D. G., Spurni F. A., P. D., N. D., declarațiile acestora fiind consemnate și aflate la dosarul cauzei, precum și proba cu interogatoriul părților
Analizând materialul probator administrat în cauză, Judecătoria reține următoarea situație de fapt:
I. Cu privire la cererea principală, astfel cum a fost modificată de reclamant, instanța reține, din probele administrate, că după ce reclamantul a cumpărat autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ de la pârâți și l-a luat în primire împreună cu actele acestuia (conform declarațiilor martorilor și răspunsului la interogatoriu), întrucât nu a reușit să beneficieze de autorizația de funcționare a autoturismului în regim de taxi, aceasta fiind emisă pentru PF C. C. V., reclamantul a solicitat rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare, invocând culpa pârâților în imposibilitatea obținerii acestei autorizații și folosirii autoturismului achiziționat, pentru transportul persoanelor în regim de taxi.
Susținerile reclamantului nu sunt întemeiate, deoarece acesta a achiziționat doar autoturismul, nu și autorizația de transport de persoane, nu pentru că nu a fost menționată în înscrisul sub semnătură privată întocmit de părți, ci pentru că autorizația nu este transmisibilă, potrivit Legii nr. 38/2003 modificată.
Astfel, conform art. 7 din lege, transportul în regim de taxi sau transportul în regim de închiriere se poate executa numai de transportatori autorizați.
Art. 8 prevede că ,,Autorizația de transport se eliberează de către autoritatea de autorizare pe duratã nedeterminatã si este valabilã cu condiția vizãrii acesteia la fiecare 5 ani de cãtre aceasta, odatã cu verificarea îndeplinirii condițiilor care stau la baza emiterii unei astfel de autorizații.”
Potrivit art. 10 alin. 1, autorizația de transport, eliberatã transportatorului de cãtre autoritatea de autorizare, este unicã, netransmisibilã si conferã transportatorului autorizat dreptul de a participa la procedura de atribuire în gestiune de cãtre autoritatea respectivã a executãrii serviciilor de transport în regim de taxi sau de transport în regim de închiriere.
A..(4) ,,Autorizația taxi sau orice copie conformã este unicã si netransmisibilã de la un transportator autorizat la alt transportator sau persoanã fizicã, asociație familialã, precum si de la un autovehicul la altul. Se interzice transportatorului autorizat cãruia i s-a atribuit în gestiune executarea serviciului de transport în regim de taxi sau de transport în regim de închiriere sã transmitã autorizațiile taxi sau copiile conforme, sub orice formã, altui transportator autorizat, transportator sau oricãrei alte persoane, pentru a fi utilizate în executarea transportului respectiv.”
Reclamantul nu poate invoca necunoașterea legii, mai ales că, așa cum rezultă din declarația martorului N. D. (fila 70), pârâta C. A. G. i-a atras atenția că va avea nevoie de o altă autorizație, pe numele său, acesta replicând că se va ocupa de aceasta.
Din întreaga atitudine a reclamantului și din porbele administrate rezultă că nemulțumirea reclamantului este determinată de faptul cîă mama pârâtului C. C-tin a cerut anularea autorizației pentru taxi, ceea ce l-a împiedicat să mai efectueze transport fără această autorizație.
Deși reclamantul afirmă în cererea modificată, că nu poate folosi autoturismul, acesta se contrazice, afirmând în cererea introductivă că ,,utilizează automobilul în regim de taxi, motiv pentru care riscă să fie sancționat, întrucât autoturismul nu-i aparține acestuia.” Folosirea autoturismului de către reclamant este confirmată de declarația martorului N. D. (fila 70).
Coroborând nemulțumirea reclamantului față de anularea autorizației cu faptul folosirii autoturismului o perioadă de timp, anterior anulării, rezultă că reclamantul dorea să efectueze transport în continuare, pe baza autorizației altei persoane, ceea ce este contrar legii.
Din probele administrate mai rezultă că pârâții nu sunt culpabili de neîndeplinirea vreunei obligații, aceștia încheind prin pârâtă un înscris sub semnătură privată și dând procură unei alte persoane pentru încheierea actului în formă autentică, întrucât pârâții au plecat la muncă, în străinătate.
Prin urmare, nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru a opera rezoluțiunea, respectiv una dintre părți să nu-și fi executat obligațiile ce-i revin, iar neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația.
Potrivit art.1020 Cod civil, rezoluțiunea se aplică în cazul contractelor sinalagmatice cu executare imediată ca urmare a executării culpabile a obligațiilor asumate de una din părți.
Reclamantul are la îndemână posibilitatea de a obține autorizație de transport persoane, dacă îndeplinește condițiile cerute de lege, autoturismul fiind deja echipat pentru această activitate, astfel încât, ceea ce a depins de pârâți, a fost îndeplinit de aceștia. Neîncheierea contractului în formă autentică (care, de altfel, nu este obligatorie) nu se datorează pârâților. Din punct de vedere juridic, contractul de vânzare-cumpărare a unui autovehicul este valabil încheiat fără a îmbrăca o anumită formă, înscrisul constatator fiind necesar în procedura de radiere și înmatriculare din circulație presupune, pentru a proba transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător.
În ceea ce privește susținerea reclamantului că părinții pârâtului C. C. V. ar fi luat actele mașinii vândute, această problemă poate fi rezolvată prin alte mijloace legale și este urmarea prezentei acțiuni a reclamantului, pentru rezoluțiunea actului de vânzare.
Pe lângă cele reținute, trebuie subliniat și că art. 11 alin 4 din OUG 195/2002 prevede că, ,, În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.”
Față de cele arătate mai sus, instanța constată că cererea reclamantului este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.
II. Referitor la cererea reconvențională, instanța reține că prin încheierea din 06.03.2013 instanța a admis excepția netimbrării cererii reconvenționale, întrucât pârâții-reclamanți nu au achitat taxa judiciară de timbru aferentă cererii reconvenționale, de 1269,96 lei și timbru judiciar de 5 lei, stabilită de instanță în sarcina lor, încheierea din 06.03.2013 având caracter interlocutoriu.
Chiar dacă, din eroare, conform încheierii din data de 10.04.2013 s-a menționat că instanța ar fi pus în vedere pârâților să depună cerere de ajutor public judiciar scrisă sau să achite taxa judiciară aferentă cererii lor, achitarea parțială a taxei judiciare (800 lei) nu putea schimba soluția asupra cererii reconvenționale, iar taxa judiciară a fost achitată tardiv, după admiterea excepției netimbrării.
Potrivit art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru până la termenul acordat în acest sens, se sancționează cu anularea cererii supuse timbrajului.
Pentru motivele arătate, va anula ca netimbrată cererea reconvențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea reclamantului G. N. C. în contradictoriu cu pârâții C. A. G. și C. C. V., cu domiciliul în C., .. 5, .. 1, ., jud. D., domiciliul procesual ales la S.C.A. T. și Asociații, cu sediul în C., .. 7, ., ., astfel cum a fost modificată, pentru rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare numit "Convenție" din data de 16.08.2012.
Anulează ca netimbrată cererea reconvențională formulată de pârâții C. A. G. și C. C. V..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se depune la Judecătorie.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.10.2013.
Președinte, Grefier,
L. N. C. C.
Red. L.N../Tehn. C.C
5 ex./……
| ← Pretenţii. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria CRAIOVA | Anulare act. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
