Pretenţii. Sentința nr. 10/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 10-07-2013 în dosarul nr. 23450/215/2012*
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința publică de la 10 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-M. T.
Grefier L. V.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant . și pe pârât C. M., pârât C. M., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 03.07.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 10.07.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față deliberând asupra recursului constată următoarele
La data de 13.09.2012, reclamanta ., a chemat în judecată pe pârâții C. M. si C. M., solicitând ca, instanța de judecata să admită prezenta cerere având ca obiect pretenții, așa cum este formulată, și, în consecință, să dispună obligarea pârâților la plata sumei 1.240 lei RON (1.000 lei+TVA) reprezentând contravaloare cheltuieli de judecata, conform Contract de asistenta juridica nr. 218/20.01.2012, Factura fiscala aferenta nr. 145/20.01.2012 achitata conform extras de cont din data de 14.02.2012 anexat la dosar, contravaloarea cheltuielilor determinate de procedura prealabila efectuata de subscrisa prin care parații au fost pusi in întârziere cu privire la achitarea sumei de 1.240 lei RON, cheltuieli in cuantum de 124 lei RON, efectuate in baza Contractului de asistenta juridica nr. 546/27.08.2012 si Factura Fiscala nr. 632/27.08.2012 a contravalorii cheltuielilor de judecată determinate de prezentul litigiu, cheltuieli care constau în contravaloarea taxei judiciare de timbru, onorariu perceput de avocat in valoare de 868 lei RON (700 lei RON+TVA) în baza Contractului de asistență juridică, precum și orice alte cheltuieli determinate de desfășurarea prezentului litigiu și suportate de către reclamant, conform actelor pe care le anexează.
În motivarea în fapt a acțiunii reclamanta a arătat că, la data de 23.11.2011, C. M. si M., au formulat acțiune prin care au solicitat instanței de judecata sa constate ca abuziva clauza cuprinsa la art. 3 lit d, art. 5 lit a, art. 3.5, art. 8.1 lit c si d, art. 10.2 din Convenția de credit nr._/26.10.2007, anularea Actului adițional din data de 15.09.2010, obligarea acesteia la eliminarea comisionului de risc, restituirea acestuia precum, solicitare care a format obiectul Dosarului nr._/215/2011 aflandu-se pe rolul Judecătoriei C..
A arătat că prin Sentința civila nr. 2868/24.02.2012, Judecătoria C. a respins acțiunea formulata ca inadmisibila, rămasa definitiva si irevocabila prin nerecurare.
Pe cale de consecința, având in vedere faptul ca instanța de fond a reținut culpa procesuala a reclamanților, prin respingerea irevocabila a acțiunii promovate in contradictoriu cu aceasta ,conform dispozițiilor art. 274 C.pr.civ.,
solicită restituirea cheltuielilor efectuate de subscrisa in vederea pregătirii apărării in cadrul Dosarului nr. 31._ .
În drept si-a întemeiat acțiunea pe dispozitiile art.274, 720 indice 1 și urm. C.pr.civ.
Conform art.242 C.pr.civ a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În ceea ce privește probatoriul, solicită admiterea probei cu înscrisuri.
Reclamanta a depus la dosar extras de cont din data de 14.02.2012 pe perioada 10.02._12, factură fiscală nr. 145/20.01.2012, contract de asistentă juridică nr. 218/20.01.2012,factură fiscală nr. 632/27.08.2012,, contract de asistentă juridică nr. 546/27.08.2012, notificare, confirmare de primire, răspuns notificare.
În vederea soluționării cauzei instanța a dispus atașarea dosarului nr._/215/2011 al Judecătoriei C..
La data de 20.11.2012 pârâtii C. M. și C. M., au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. V. ROMÂNIA S.A.
Au arătat că acțiunea formulată a fost respinsă la data de 24.02.2012 ca inadmisibilă întrucât instanța de judecată a admis excepția inadmisibilității acțiunii ridicate de S.C. V. ROMÂNIA S.A. prin întâmpinare, pe motiv că aceștia nu au făcut dovada îndeplinirii procedurii de conciliere.
Ulterior au formulat o nouă acțiune ce a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă prin respingerea de către Tribunalul D. a recursului formulat de S.C. V. ROMÎNIA 5.A., la data de 29.10.2012, hotărâre neredactată până în acest moment. Totodată instanța a obligat Banca la plata către subsemnații a sumei de 1.240 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Având în vedere cele menționate au solicitat ca, în baza art.1616 NCC să fie compensate cheltuielile de judecată, având în vedere că cele două datorii sunt certe, lichide și exigibile.
În baza art.242, alin. 2 Cod procedură civilă au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În drept, si-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.115 - 118 Cod proc.civ. și art.1616 NCC.
Au depus la dosar, sentința comercială nr.5873/18.04.2012 a Judecătoriei C.; extras de pe portalul instanțelor de judecată Tribunalul D. cu privire la dosarul nr._ întrucât hotărârea nu este redactată până în acest moment, contract de asistență juridică nr. 1798/22.10.2012 și chitanța nr. 360/26.10.2012.
Prin sentința nr._/20.11.2012 pronunțată în dosar nr._ Judecătoria C. a respins acțiunea formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâții C. M. și C. M., ca neîntemeiată.
Instanța de fond a reținut ca prin sentința comercială nr. 2868/24.02.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2011, instanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea având ca obiect nulitate act juridic, formulată de reclamanții C. M. și C. M. împotriva pârâtei ., ca inadmisibilă.
Constată instanță că prin încheierea de dezbateri de la 17.02.2012 pronunțată în același dosar, ce face parte integrantă din hotărâre, părțile au fost reprezentate în ședința de judecată de către avocați, iar cu ocazia cuvântului în dezbateri pe fondul cauzei, pârâta . a arătat că nu solicită cheltuieli de judecată.
Potrivit art. 274 C.p.c. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Prin urmare, pentru a se acorda cheltuieli de judecată este necesară manifestarea de voință din partea părții care le-a efectuat. În speță, însă, pârâta . și-a manifestat voința în sensul că nu solicită ca reclamanții ce au căzut în pretenții să suporte cheltuielile făcute de aceasta pentru soluționarea dosarului nr._/215/2011.
Chiar dacă în dispozitivul sentinței comerciale nr. 2868/24.02.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2011 nu s-a luat act de manifestarea de voință a pârâtei în sensul că nu solicită cheltuieli de judecată, reclamanta . nu poate reveni asupra manifestării inițiale de voință în sensul de a solicita pe cale separată cheltuieli de judecată.
Numai în măsura în care își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli pe cale separată, ori nu formulează cerere accesorie în cadrul procesului de fond, partea care a câștigat procesul, poate formula o cere, pe cale separată, pentru recuperarea cheltuielilor efectuate, nu și în situația în care a arătat expres că nu formulează cerere pentru recuperarea cheltuielilor de judecată.
Lipsa pronunțării instanței asupra manifestării de voință pe cererea accesorie privind cheltuielile de judecată putea fi îndreptată pe calea completării hotărârii prevăzută de art. 281 ind. 2 C.p.c. Însă, chiar dacă părțile nu au uzat de această procedură a completării hotărârii, instanța apreciază că mențiunea cuprinsă în practicaua încheierii de dezbateri pronunțată în dosarul nr._/215/2011, cât timp nu a fost înlăturată pe calea îndreptării vreunei eventuale erori materiale, leagă prezenta instanță, ca urmare a puterii de lucru judecat reglementată de art. 1200 C.civ. din 1864 aplicabil conform art. 230 lit. a teza finală din Legea 71/2011.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că nu se mai poate reveni asupra manifestării inițiale de voință, prin formularea unei acțiuni prin care să se solicite ca cei care au pierdut procesul să fie obligați la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procesul finalizat între părți.
Reclamanta . neavând o creanță împotriva pârâților C. M. și C. M., nu poate opera vreo compensare între creanța pe care o dețin aceștia din urmă împotriva reclamantei, dintr-un alt proces.
Prin urmare, în raport de cele expuse, instanța urmează a respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței nr._/2012 a declarat recurs reclamant ., solicitând admiterea, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligarea intimaților pârâți la plata sume de 1240 lei reprezentând contravaloare cheltuieli de judecată determinate de soluționarea dosarului nr._/215/2011,conform contract de asistență juridică.
În motivare arată că in mod eronat instanța de fond a menționat în dispozitivul sentinței că este irevocabilă, și a respins-o ca neîntemeiată, reținând că nu avea dreptul de a solicitat cheltuieli de judecată pe care separată printr-o acțiune de drept comun.
Prin decizia nr. 250 din 22 aprilie 2013, s-a admis recursul declarat de recurent reclamanta . împotriva sentinței nr._/20.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți C. M., și C. M., a casat sentința nr._/2012 a Judecătoriei C. și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Criticile formulate în recurs sunt întemeiate întrucât partea care cade în pretenții poate fi obligată la cheltuieli de judecată pe calea unei acțiuni separate atât în cazul în care a fost omisă acordarea lor de către instanță cât și atunci când nu au fost cerute cu ocazia judecății în care s-au făcut de către cel care a câștigat procesul. O astfel de cerere este admisibilă pe calea unei acțiuni separate și nu este condiționată de art.281 ind 2 din Codul de procedură civilă, cererea nemaiavând caracter accesoriu, ci devenind o cerere principală .
În aceste condiții, cum instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului precum si pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție, devin incidente dispozițiile art. 312 al. 5 C., potrivit cărora instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată..
Cu privire la inadmisibilitatea recursului, Plenul Curții Constituționale a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 pct. 1 indice 1 si art. 299 alin. 1) indice 1 din Codul de procedura civila,care prevedeau că judecatoriile judecă, în primă si ultimă instanță, procesele si cererile privind creanțe având ca obiect plata unei sume de bani de pâna la 2.000 lei inclusiv si că nu sunt supuse recursului hotarârile pronunțate în acest sens.
Pentru considerentele mai sus expuse, apreciind că prima instanță nu a soluționat fondul cauzei, fiind fondate și criticile privind liberul acces la justiție, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin.5 C.pr.civ., instanța a admis recursul declarat, a casa sentința civilă atacată și a trimite cauza spre rejudecare.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la data de 18.05.2013, sub nr._ *.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2868/24.02.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2011, instanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea având ca obiect nulitate act juridic, formulată de reclamanții C. M. și C. M. împotriva pârâtei ., ca inadmisibilă.
În speță, în dosarul nr._/215/2011 al Judecătoriei C., prin încheierea de dezbateri de la 17.02.2012, ce face parte integrantă din sentința comercială nr. 2868/24.02.2012, pârâta ., a arătat că nu solicită cheltuieli de judecată.
Partea care cade în pretenții poate fi obligată la cheltuieli de judecată pe calea unei acțiuni separate atât în cazul în care a fost omisă acordarea lor de către instanță cât și atunci când nu au fost cerute cu ocazia judecății .
Potrivit art. 274 C.p.c. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Cum . și-a manifestat în mod expres voința în sensul că nu solicită ca reclamanții ce au căzut în pretenții să suporte cheltuielile efectuate pentru soluționarea dosarului nr._/215/2011, independent de faptul că în dispozitivul sentinței comerciale nr. 2868/24.02.2012 pronunțată de Judecătoria C. nu s-a luat act de această manifestare de voință a pârâtei în sensul că nu solicită cheltuieli de judecată, reclamanta . nu este îndreptățita o obține cheltuielile de judecată efectuate în acel dosar.
În consecință, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamanta . contradictoriu cu pârâții C. M. Și C. M., ca neîntemeiată.
În temeiul art.274 C.p.c., obliga reclamanta . la plata către pârâții C. M. și C. M. a sumei de 620 lei reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta . sediul în Bucuresti ,Soseaua P., nr. 42, . 10,sector 2, în contradictoriu cu pârâții C. M. și C. M., ambii cu domiciliul în Caracal, .. 5, ..1,.,jud O., ca neîntemeiată.
Obliga reclamanta la plata către parați a sumei de 620 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.07.2013
PREȘEDINTE, GREFIER,
R.-M. T. L. V.
Red. M.R.T/ Tehnored. L.V.
4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8674/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 10/2013. Judecătoria... → |
|---|
