Rezoluţiune contract. Sentința nr. 8209/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8209/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 14966/215/2012
Dosar nr._ rezoluțiune contract
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 8209
Ședința publică de la 24 Mai 2013
Completul constituit din:
Președinte-A. U.
Grefier- C. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții Z. E. și Z. C. și pe pârâții F. G. și F. M., având ca obiect rezoluțiune contract.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 17.05.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24.05.2013.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 14.06.2012 sub nr._ reclamanții Z. E. și Z. C. au chemat în judecată pe pârâții F. G. și F. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 2058/29.08.2002 la BNP P. G. și repunerea părților în situația anterioară cu privire la imobilul ce a făcut obiectul contractului de întreținere, situat în . de Sus, jud. D., compus din 6 camere și anexe gospodărești, precum și din teren în suprafață totală de 2400 mp, situat în T 121, P 1 și 2, teren ce a fost reconstituit pentru reclamantul Z. E. conform TDP 190-_/08.10.1993.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că cei doi pârâți sunt fiica, respectiv ginerele reclamanților iar de-a lungul derulării contractului de întreținere au locuit împreună în imobilul ce a făcut obiectul acestui contract.
Reclamanții au mai arătat că la începutul contractului s-au înțeles bine, neînțelegerile dintre părți au apărut după plecarea fiicei reclamanților, pârâta F. M., la muncă în Italia, în anul 2009 iar după plecarea acesteia, înțelegerea a fost ca ginerele să îi sprijine în viața de zi cu zi, conform clauzelor contractuale.
Precizează reclamanții că la scurt timp după plecarea pârâtei în străinătate, pârâtul a început să lipsească de acasă, să îi jignească și să nu îi mai ajute, astfel că, au fost nevoiți să-și procure singuri cele necesare traiului: și-au cumpărat medicamente, au preparat hrana, au îngrijit casa și grădina, au achitat toate utilitățile imobilului.
Reclamanții nu au indicat temeiul juridic al acțiunii.
S-au depus următoarele înscrisuri: contractul de întreținere autentificat sub nr. 2058/29.08.2002, declarație substitutivă a actului public autentificată sub nr. 146/27.07.2013.
În probațiune, reclamanții au solicitat și instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu și proba testimonială cu doi martori, fiind audiați martorii Z. E. și B. I..
Deși legal citați, pârâții nu s-au prezentat și nu au formulat întâmpinare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 29.08.2002, între reclamanții Z. E. și soția sa Z. C., în calitate de înstrăinători – întreținuți, și F. G. și F. M., în calitate de dobânditori – întreținători, s-a încheiat un contract de întreținere autentificat sub nr. 2058, de BNP P. G., prin care reclamanții au înstrăinat dreptul lor de proprietate pârâților, asupra imobilului situat în ., ., constând în casă de locuit cu 6 camere și anexe gospodărești, precum și terenul aferent în suprafață de 2400 mp.. În schimbul transmiterii dreptului de proprietate, către dobânditorii întreținători, aceștia s-au obligat, potrivit contractului, la întreținerea reclamanților, constând în asigurarea de hrană, medicamente, îmbrăcăminte, îngrijiri medicale, ajutor în treburile gospodărești pe tot timpul vieții întreținuților și să îi înmormânteze potrivit datinilor creștinești. Prin contractul de întreținere amintit, reclamanții și-au rezervat dreptul de uzufruct viager asupra imobilului descris mai sus.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții solicită rezoluțiunea contractului de întreținere și repunerea părților în situația anterioară, arătând că pârâta - fiica acestora- este plecată din țară, la muncă, încă din anul 2009 iar pârâtul lipsea frecvent de acasă fără să le acorde nici un fel de întreținere iar începând cu vara anului 2012, acesta a părăsit domiciliul . Mai arată reclamanții că, de mai bine de un an de zile, s-au întreținut singuri, precum și cu ajutorul altor rude sau vecini, "singuri mergând la doctori, cumpărându-și medicamentele, preparându-și hrana sau îngrijind casa și grădina, achitând toate utilitățile imobilului."
Instanța reține că, contractul de întreținere este un contract nenumit, cu titlu oneros, aleatoriu, sinalagmatic și translativ de proprietate, prin care una dintre părți înstrăinează un bun sau plătește o sumă de bani iar cealaltă parte se obligă să îi asigure întreținerea în natură, pe timpul cât va trăi, iar după moarte să o înmormânteze.
Contractul de întreținere se poate desființa în condițiile dreptului comun pentru contractele bilaterale, adică în condițiile art. 1020 – 1021 C.civ., și anume pentru neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor asumate.
Prin urmare, instanța este chemată să analizeze dacă vreuna dintre părți se face culpabilă de neîndeplinirea angajamentului asumat prin convenția atacată.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și din poziția părților exprimată pe parcursul judecății, se reține că reclamanții au locuit împreună cu pârâții până când, în anul 2009 pârâta F. M. a plecat în străinătate unde lucrează, împreună cu fiica sa iar pârâtul, începând cu luna iulie 2012 a plecat din imobilul în care conviețuiau, trăind în concubinaj cu o altă persoană. De atunci, reclamanții s-au întreținut singuri, prin muncă proprie și din pensie. Ambii martori au declarat în sensul că pârâții nu acordă întreținere reclamanților.
Însăși poziția pârâtei exprimată în cadrul procesului printr-o declarație autentificată în fața unui notar din Italia, a fost în sensul că "nu este în măsură să își îndeplinească obligația asumată de aceasta și soțul său față de părinții săi prin contractul de întreținere" arătând, de asemenea, că este de acord "să îl anuleze".
Pârâtul, deși a fost citat cu mențiunea de a se prezenta la interogatoriu, nu s-a înfățișat în fața instanței spre a-și exprima poziția față de solicitarea creditorilor săi, de rezoluțiune a contractului de întreținere la care a consimțit în anul 2002, astfel că, la pronunțarea soluției, instanța va avea în vedere si dispozițiile art. 225 C.pr.civ., potrivit cărora, dacă partea, fără motive temeinice, nu se înfățișează la interogatoriu, instanța poate socoti această împrejurare ca o mărturisire deplină sau un început de dovadă în folosul părții potrivnice, instituind in acest sens o prezumție simplă. Ori, câtă vreme pârâtul nu s-a prezentat atunci când a fost citat anume, pentru a-și exprima poziția față de solicitarea reclamanților, și nedepunând vreo dovadă a unei imposibilități obiective de prezentare, instanța apreciază că în cauză operează o prezumție simpla de recunoaștere tacită a drepturilor invocate de către reclamanți.
În urma analizei probatoriului administrat în cauză, instanța reține că debitorii întreținerii nu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de întreținere nr. 2058/29.08.2002, în sensul asigurării pentru reclamanți a celor necesare traiului (hrană, medicamente, ajutor în treburile gospodărești), relevându-se astfel o neexecutare culpabilă a acestor obligații din partea pârâților, situație în care se constată că sunt întrunite condițiile art. 1020-1021 C.civ. pentru aplicarea sancțiunii rezoluțiunii acestui contract de întreținere.
Ca efect al rezoluțiunii contractului de întreținere, pentru neexecutarea obligațiilor de către pârâți, dreptul de proprietate asupra bunului prestat (imobilul casă și teren) de reclamanții beneficiari ai întreținerii, va fi redobândit de către aceștia, părțile urmând astfel a fi repuse în situația anterioară.
În ceea ce privește cererea reclamanților de obligare a paraților la plata cheltuielilor de judecată, instanța apreciază că este întemeiată, urmând a o admite. Aceasta pentru că, reținându-se culpa procesuală a pârâților la declanșarea litigiului, în temeiul disp. art. 274 C.p.c., vor fi obligați aceștia la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, în cuantum de 355, 5 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
De asemenea, în temeiul disp. art. 18 din OUG 51/2008, pârâții căzuți în pretenții vor fi obligați la plata către stat a sumei de 355,5 lei pentru care reclamanții au beneficiat de scutire prin încuviințarea ajutorului public judiciar, conform încheierii pronunțată în camera de consiliu, la data de 11.01.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanții Z. E. și Z. C., ambii cu domiciliul în ., ., în contradictoriu cu pârâții F. G., cu domiciliul în comuna Văgiulești, . și F. M., cu domiciliul în Italia, ., Amorosi_, provincia Benevento.
Dispune rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 2058/29.08.2002.
Dispune repunerea părților în situația anterioară.
Admite capătul de cerere formulat de reclamanți, privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Obligă pârâții la plata către reclamanți a sumei de 355,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru.
Obligă pârâții la plata către stat a sumei de 355,5 lei, reprezentând cheltuieli pentru care reclamanții au beneficiat de scutire, prin încuviințarea ajutorului public judiciar.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publica de la 24 mai 2013.
Pentru Președinte
A. U., aflată în concediu medical,
semnează Președintele instanței
judecător D. R. M.
Grefier
C. Ș.
Red.jud. A.U.
Tehn. C.Ș.
6 ex./19.07.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 05/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
