Uzucapiune. Sentința nr. 04/2013. Judecătoria CRAIOVA

Sentința nr. 04/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 12226/215/2013

Dosar nr._ uzucapiune

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CRAIOVA

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚĂ CIVILĂ Nr._

Ședința publică de la 04 Octombrie 2013

Completul constituit din:

Președinte: D. R. C.

Grefier: C. Ș.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta Ș. M. și pe pârâtul M. C. prin Primar, având ca obiect uzucapiune.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, asistată de avocat C. N., și martorii P. F. și Rățală C., lipsind pârâtul.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanța procedează la audierea martorilor P. F. și Rățală C., propuși de reclamantă, declarațiile acestora, sub prestare de jurământ, fiind consemnate și atașate la dosar.

Avocat C. N., pentru reclamantă, arată că, în opinia sa, nu se impune efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, întrucât terenul a fost deja măsurat.

Instanța apreciază să nu se impune efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate.

Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul art. 392 Cpciv, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.

Avocat C. N., pentru reclamantă, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 142 mp situat în C., . (fost 110), ce face parte integrantă dintr-un imobil-teren de 492 mp (curți-construcții). Arată că sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii de lungă durată, posesia este continuă, neîntreruptă, publică și sub nume de proprietar iar termenul ar fi început să curgă în vara anului 1960, aspect ce poate fi dedus și din declarația martorului audiat la acest termen. Mai arată că temeiul cererii este uzucapiunea de 30 de ani iar posesia a fost continuată de nepotul celor două vânzătoare, respectiv fostul soț al reclamantei, care nu mai are nici un fel de pretenții cu privire la acest bun, așa cum rezultă din declarația notarială atașată la dosar; fără cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria C. în data de 02.04.2013 reclamanta Ș. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. C. să se constate că a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeței de 142 mp teren situat în C., . (fost 110) suprafață de teren care face parte integrantă dintr-un imobil teren de 492 mp (curți construcții) așa cum rezultă din măsurătorile efectuate, teren pe care îl deține în mod continuu, neîntrerupt și sub nume de proprietar încă din anul 1996.

A motivat că în luna noiembrie 1996 fostul său soț, V. A. a achiziționat de la Virescu C. și Aramitu E. imobilul teren în suprafață de 350 mp care face parte din suprafața totală de 1170 mp, apartamentul 1 compus din 2 camere și dependințe situat în C., . (actual 160) jud. D. conform contractului de vânzare cumpărare 572/15.11.1996 la BNP I. Vergica.

În contractul autentificat la notar vânzătoarele declară că au dobândit imobilul în baza certificatului de moștenitor nr. 167/1980 eliberat de notariatul de Stat D. și a actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 570/1996 la BNP I. Vergica, jud. D..

Reclamanta susține că fostul ei soț, înainte de a avea loc vânzarea efectivă a imobilului și de a se întocmi contractul autentificat, nu a procedat la măsurarea terenului estimându-se cu aproximație că acel imobil teren pe care era edificată o construcție ar însuma undeva la 350 mp.

Bunul a fost dobândit în timpul căsătoriei și a intrat în masa partajabilă a bunurilor comune, fiind stăpânit continuu, neîntrerupt, ca niște adevărați proprietari.

Prin încheierea OCPI D._/2004 s-a dispus înființarea cărții funciare cu caracter nedefinitiv_ a localității C. iar în urma măsurătorilor a reieșit în mod neechivoc o suprafață de 492 mp făcându-se mențiunea că din măsurarea imobilului teren a rezultat o suprafață mai mare și anume 492 mp.

În anul 2009, prin sentința civilă 3431/27.02.2009 pronunțată de Judecătoria C. s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre reclamantă și V. A., iar cu ocazia soluționări cererii de partaj bunuri comune, imobilul teren și construcții a fost atribuit în lotul său cu plata unei sulte către fostul soț.

Această obligație a fost executată așa cum rezidă și din declarația dată de fostul soț, V. A., care arăta că a primit în întregime sulta și că este unica proprietară a imobilului situat în C., . (fost 110) jud. D., declarație autentificată la BNP Consens sub nr. 811/20.02.2013.

Susține reclamanta că suprafața de teren așa cum a fost identificată și individualizată prin rapoartele de expertiză precum și schițele topografice este de 492 mp făcându-se de fiecare dată mențiunea cu privire la cei 350 mp dar 492 din măsurători, astfel că, dețin în baza contractului de vânzare cumpărare din 1996 are în proprietate doar 350 mp, faptic, încă de la momentul cumpărării imobilului teren stăpânește o suprafață mai mare și anume 492 mp.

În drept consideră reclamanta că sunt aplicabile dispozițiile privind uzucapiunea de lungă durată având în vedere că fostele proprietare au avut o posesie de peste 30 ani asupra acestui imobil continuă, publică și neîntreruptă, invocând unirea posesiei sale cu cea a predecesoarelor.

Nu a fost tulburată în niciun fel în posesia sa, neexistând vreun vecin care să revendice suprafața de teren, iar imobilul și-a păstrat delimitările inițiale, fiind împrejmuit cu gard. S-a comportat ca un adevărat proprietar fiind plătitoare de taxe la organele fiscale, exercitând posesia sub ambele ei aspecte, animus și corpus.

În drept a invocat art 645, 1847, 1860 și 1890 Cod civil.

Pârâtul nu a depus întâmpinare, nu a invocat excepții și nu a propus probe.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și testimonială cu 2 martori propuși de reclamantă.

Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, potrivit certificatului de moștenitor nr. 1657/1980 emis de Notariatul de Stat Județean D. la data de 07.10.1980, de pe urma defunctei Risipiceanu E. a rămas o masă succesorală compusă din suprafața de 1170 mp teren situat în C., . și cota de 1/2 din casa de locuit, moștenitori fiind Vârvescu C. și A. E., în calitate de descendente de gradul I. (fila 19).

Bunurile de mai sus au fost împărțite prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 570/15.11.1996 în baza căruia Virvescu C. dobândea lotul nr. 1 compus din suprafața de 350 mp teren din suprafața totală de 1170 și 1/2 din cota de 1/2 din casa de locuit (adică 1/2 din apartamentul nr. 1) iar lotul nr. 2 îl primea A. E. compus din 820 mp teren din suprafața de 1170 mp și 1/2 din cota de 1/2 din casa de locuit, adică 1/2 din apartamentul nr. 1. (fila 20).

În continuare, la aceeași dată, 15.11.1996, Virvescu C. și A. E. au înstrăinat către V. A., căsătorit cu V. M. (conform mențiunii din contract) suprafața de 350 mp teren din suprafața totală de 1170 mp și apartamentul nr. 1 compus din 2 camere și dependințe, fiind încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea 572/15.11.1996 la BNP I. Vergica. (fila 21).

Prin încheierea 1897/2004 emisă de OCPI D. s-a dispus înființarea cărții funciare cu caracter nedefinitiv nr._ a localității C. privind imobilul situat în C., . (fost 110) compus din teren intravilan și apartamentul nr. 1, compus din 2 camere și dependințe, în suprafață de 350 mp (492 mp din măsurători) (fila 22), teren evidențiat pe schița de la fila 26.

Potrivit deciziei civile 117/19.06.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul_/215/2009, având ca obiect partaj bunuri comune reclamantei Ș. M. (fostă V.) i se atribuie în lot un imobil situat în C., . (actualmente 160) compus din casă cu 3 camere, 2 holuri, baie, bucătărie terasă și hol, pe un teren intravilan de 492 mp conform contractului de vânzare cumpărare nr. 572/15.11.1996 iar lui V. A. i se atribuie cu titlu de sultă, suma de 103 755 lei. (fila 32).

V. A. a dat o declarație autentificată prin încheierea 811/20.02.2013 la BNP ”CONSENS” potrivit căreia a primit de la Ș. M. (fostă V.) în întregime sulta pe care aceasta i-o datora conform deciziei civile 117/2012 din dosarul_/215/2009 pronunțată de Tribunalul D., în urma deciziei fiind singura proprietară a imobilului. Totodată, V. A. a fost de acord cu neînscrierea sultei în cartea funciară sau cu radierea din cartea funciară_ a loc. C., dacă s-a efectuat. (fila 28).

Martorul reclamantei a arătat că aceasta a cumpărat o casă în C., pe . 1996 de la niște rude ale soțului ei, a locuit tot timpul la adresa respectivă, iar atunci când s-a făcut cadastrul a constatat că suprafața din actele de vânzare cumpărare era diferită de cea reală. (fila 87).

Al doilea martor a declarat că în anul 1997 jumătate din casă a fost vândută familiei V. iar teren s-a vândut doar partea din față, între 400-500 mp, la momentul respectiv nefiind făcut cadastru. În urma partajului imobilul în discuție a fost atribuit reclamantei iar fostul soț a primit despăgubiri. Reclamanta a locuit permanent în casă până în anul 2007, după acest an, casa fiind în litigiu, a plecat cu chirie la un frate iar în casă nu a mai locuit nimeni și s-a mutat înapoi la începutul anului 2013. (fila 88).

În drept, potrivit art. 1837 cod civil 1864, prescripția este un mijloc de a dobândi proprietatea sau de a se libera de o obligație, sub condițiile determinate prin această lege.

Art. 1846 din același cod prevede că orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii, iar posesia este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul în numele nostru.

Orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său, prevede art. 1860 iar conform art. 1890, toate acțiunile atât reale cât și personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care n-a defipt un termen de prescripție se vor prescrie în termen de 30 ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua credință.

Față de situația de fapt relatată instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 142 mp ca urmare a posesiei de 30 ani, rezultată din unirea celei exercitate de reclamantă cu cea a autorilor din considerentele ce succed.

Noțiunea de posesie a fost definită ca fiind stăpânirea materială a unui bun de o persoană, cu intenția de a se comporta față de ceilalți ca titular al unui drept de proprietate, deși în realitate nu are această calitate.

Unul din efectele posesie este că duce la dobândirea dreptului de proprietate, dacă se exercită pe o durată prevăzută de lege, respectiv 30 ani, conform art. 1890 cod civil 1864.

Pentru îndeplinirea condiției privind termenul, legea prevede joncțiunea posesiilor, în sensul că atunci când există două posesii succesive, cel de-al doilea posesor poate profita de timpul cât a durat posesia autorului său spre a uzucapa bunul și a dobândi dreptul de proprietate asupra acestuia.

Posesorul care se prevalează de joncțiunea posesiilor trebuie să fie un succesor în drepturi al posesorului anterior, în sensul că el trebuie să dețină posesia de la autorul său pe baza unui raport juridic, condiția nefiind îndeplinită nici atunci când actul juridic ce a creat acel raport este lovit de nulitate absolută.

În cauza de față, în anul 1980, potrivit certificatului de moștenitor 1657/1980 emis de Notariatul de Stat Județean D. la data de 07.10.1980 exista o singură proprietate, în suprafață de 1170 mp, dobândită prin moștenire de Vârvescu C. și A. E..

În anul 1996, suprafața de 1170 mp a fost împărțită în 2 corpuri de proprietate, unul de 350 mp care a fost înstrăinat în aceeași zi către fostul soț al reclamantei, și unul de 820 mp.

În continuare, terenul de 350 mp a fost atribuit reclamantei ca urmare a partajului cu fostul ei soț, iar din măsurători s-a constatat că suprafața reală este de 492 mp, existând o diferență în plus de 142 mp față de întinderea înscrisă în titlu.

În primul rând instanța apreciază că pentru bunul în discuție nu s-a făcut dovada că anterior anului 1996 autorii reclamantei au exercitat o stăpânire materiala in lipsa unui titlu de proprietate, din moment ce acest teren a fost inclus . mare, de 1170 mp, pentru care există titlu de proprietate, menționat în certificatul de moștenitor, respectiv contract de vânzare cumpărare, el căpătând individualitate proprie cu ocazia ieșirii din indiviziune, moment de la care se poate invoca existența unei posesii de o persoana care nu este titular al dreptului de proprietate.

În al doilea rând nu sunt îndeplinite condițiile pentru joncțiunea posesiilor. Această instituție juridică presupune ca între cei doi posesori să existe o legătură juridică născută printr-un raport de drept valabil.

Având în vedere că imobilul în discuție este un teren iar pentru transmiterea dreptului de proprietate legea impune forma autentică, înțelegerea dintre părți materializată în scris nu a inclus și terenul de 142 mp pentru care se cere constatarea dobândirii dreptului de proprietate ci s-a referit doar la suprafața de 350 mp din actul de partaj, astfel încât nu se poate vorbi despre o legătură aptă să stea la baza unirii celor două posesii. În aceste împrejurări, pentru suprafața de 142 mp care excede contractului, nu s-a creat un raport juridic valabil între reclamantă și autorii săi (fostul soț și vânzătoarele V. C. și A. E.) pentru a se putea invoca unirea posesiilor, situație în care nu este îndeplinită condiția privitoare la termenul de 30 ani prevăzut de lege pentru a prescrie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Ș. M., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat N. C., cu sediul în C., ., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâtul M. C. prin Primar, cu sediul în C., . nr. 7, jud. D., ca neîntemeiată.

Cu apel în 30 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 04.10.2013.

PREȘEDINTE GREFIER

D. R. C. C. Ș.

Red./tehn. DRC

4 ex/31.10.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Uzucapiune. Sentința nr. 04/2013. Judecătoria CRAIOVA