Uzucapiune. Sentința nr. 7179/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7179/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 23449/215/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7179/2013
Ședința publică de la 30 Aprilie 2013
Instanța constituită din:
Președinte L.-D. B.
Grefier C.-E. C.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 23.04.2013, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care fac parte integrantă din prezenta sentință, privind pe reclamantul T. I., pe pârâții S. C., S. M., U. B. I., M. C. prin Primar și intervenient în interes propriu B. C., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile, nefiind citate.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a depus la dosar de către reclamant și intervenienta B. C., concluzii scrise, după care, instanța reține cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile deduse judecății reține:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei C. la data de 13.09.2012, reclamantul T. I. a chemat în judecată pe pârâții S. C., S. M. și U. E., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului casă și teren, situat în C., ., jud. D., ca efect al uzucapiunii de lungă durată
În motivarea acțiunii, reclamantul a precizat că a cumpărat terenul, loc de casă, în suprafață de 300 mp, situat în C., ., jud. D., de la S. N., printr-un act sub semnătură privată încheiat la data de 13.05.1967, dată de la care folosește terenul. A precizat că pârâții sunt moștenitorii lui S. N., decedat. Reclamantul arată că, în același an, pe teren a edificat o casă din paiantă, compusă din două camere și antreu, pe care, ulterior, a extins-o, în prezent fiind compusă din trei camere, antreu, bucătărie, baie și pivniță. Reclamantul a mai precizat că a plătit impozitele aferente terenului și casei de locuit, încă din anul 1968.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1846, 1847, C.civil.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
La dosarul cauzei, reclamanta a depus, în scop probator, următoarele acte in fotocopie: act de vânzare cumpărare încheiat la data de 13.05.1967, declarația notarială autentificată sub nr. 240/26.02.1968, fișa de repartizare pentru construcție nr. 1177/15.03.1968, schița imobil, chitanțe pentru plata impozitului pe teren și construcție.
La data de 20.11.2012, reclamantul a depus la dosar precizare prin care a arătat că numele corect al pârâtei U. E., este U. B. I.; la aceeași dată, reclamantul a precizat că-și micșorează câtimea obiectului cererii la suprafața de 180 mp, întrucât, din suprafața de 300 mp, a vândut fiicei sale, G. L., suprafața de 120 mp. De asemenea, prin precizarea depusă la dosar, reclamantul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Municipiului C. prin Primar.
Prin încheierea de ședință din data de 20.11.2012, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Municipiului C. prin Primar.
La data de 20.11.2012, pârâta S. C., a depus la dosarul cauzei, întâmpinare, prin care a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivare a arătat că la data de 13.05._, S. N. a vândut terenul, loc de casă, situat în C., . de 300 mp; ulterior s-a încercat perfectarea actelor în formă autentică, însă soțul său, S. N., nu a reușit să obțină actele necesare înstrăinării.
La data de 08.01.2013, s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către B. C., încuviințată în principiu de instanța prin încheierea de ședință din data de 08.01.2013, fiind conceptată în cauză, în calitate de intervenient în interes propriu, B. C..
La termenul de judecată din data de 12.02.2013, instanța a incuviințat pentru reclamant și intervenientul în interes propriu, proba cu inscrisuri, proba testimonială in cadrul căreia să fie audiați doi martori, și proba cu expertiză tehnică judiciară in specialitatea topografie și expertiză tehnică judiciară, specialitate construcții.
În cauză, s-a administrat proba testimonială, fiind audiați martorii M. M. și M. V. și au fost întocmite rapoartele de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie de către expert tehnic F. N. și raportul de expertiză tehică judiciară în specialitatea construcții civile, de către expert tehnic P. M. A., părțile neformulând obiecțiuni.
La termenul din data de 23.04.2013, reclamantul și-a precizat acțiunea, in sensul că solicită constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 178 de mp, așa cum rezultă din raportul de expertiză, instanța luând act de precizare.
Reclamantul și intervenienta B. C. au depus la dosar concluzii scrise, prin care au solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost precizată la termenul de judecată din data de 23.04.201, în sensul constatării dreptului de proprietate al reclamantului, prin uzucapiune, asupra suprafeței de 178 mp, conform raportului de expertiză întocmit în cauză; constatarea dreptului de proprietate asupra construcției edificate pe acest teren, ca efect al accesiunii imobiliare. S-a mai arătat că reclamantul este proprietar al imobilelor, fapt dovedit și prin administrarea probei testimoniale. Totodată s-a solicitat admiterea cererii reconvenționale.
Analizând actele si lucrarile dosarului, cu prioritate pe excepția lipsei calitatii procesuale pasive a paratului, excepție invocată de acesta, instanta retine urmatoarele:
In ceea ce privește legea aplicabilă raportului juridic dedus judecații, instanța reține că potrivit art. 2664 din Codul civil din 2009 "prezentul cod întră in vigoare la data care va fi stabilită in legea pentru punerea în aplicare a acestuia", iar potrivit art. VIII Legea nr. 79/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, acesta intră in vigoare la data de 1 octombrie 2011.
Potrivit art. 82 din Legea nr. 71/2011 "dispozițiile art. 930-934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai in cazurile in care posesia a inceput după data intrării in vigoare a acestuia. Pentru cazurile in care posesia a inceput inainte de această dată, sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiunea in vigoare la data inceperii posesiei. In cazul imobilelor pentru care, la data inceperii procesului, nu erau deschise cărți funciare, rămân aplicabile dispozițiile in materia uzucapiunii din Codul civile de la 1864".
Având in vedere că posesia a inceput in anul 1967, instanța reține că legea aplicabilă este Codul civil din 1864.
Uzucapiunea reprezinta un mod originar de dobandire a proprietatii, o sanctiune indreptata impotriva proprietarului nediligent, iar faptul ca in speta terenul in litigiu situat in . din C. nu se afla in domeniul privat al Municipiulu C. nu il lipseste pe acesta de calitate procesuala pasiva in speta de fata, atat timp cat defunctul S. N. de la care aceasta a dobandit suprafata de teren in litigiu a decedat, reclamanta ramanand in posesia imobilului, astfel ca pentru opozabilitate paratul M. C. prin Primar poate figura in proces, dobandind legitimitate procesuala pasiva.
Chemarea în judecatã a autoritãții administrative locale este justificatã în condițiile în care Primãria Municipiului București, Direcția Patrimoniu prin adresa nr._/27.12.2012 a menționat că terenul nu a fost expropriat și nu a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate .Statul este deci cel care culege bunurile fãrã stãpân și tot el este considerat proprietarul bunurilor abandonate, în spețã el fiind cel care culege succesiunea vacantã cu titlu de moștenitor.
Practica și doctrina au statuat cã pârâtul este cel care reprezintã pe plan local statul. Calitatea sa procesualã pasivã rezultã din adresa indicatã anterior și din interpretarea dispozițiilor art. 475, art. 477, art. 645, art. 646 C. civ., art. 104 pct. 1 lit. f) din Legea nr. 215/2001 și din Legea nr. 213/1998. Fațã de aceste considerente, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
Pe fondul cauzei, instanta retine ca numitul T. I. a cumparat la data de 13.05.1967 o suprafata de teren de 300 mp de la autorul S. N., asa cum rezulta din declaratiile martorilor M. M. și M. V. care se coroboreaza cu inscrisul sub semnatura privata depus la fila 3 din dosar, construind pe acest teren ulterior si o casa de locuit, asa cum rezulta din declaratia martorilor mentionati.
In aceste conditii, instanta retine ca desi reclamantul și intervenienta poseda cu buna credinta imobilul in litigiu de aproximativ 46 de ani, posesia lor nefiind unita cu un just titlu care sa indeplineasca cerintele legii ei nu se pot prevala decat de eventuala incidenta in cauza a uzucapiunii lungi de 30 de ani, in masura in care sunt indeplinite conditiile acesteia.
Instanta va proceda astfel la verificarea indeplinirii de catre părți a celor doua conditii impuse de lege pentru aplicarea insitutiei juridice a uzucapiunii de 30 de ani, si anume: existenta unei posesii utile, neviciate, fie ea de buna sau de rea credinta si exercitarea neintrerupa a acestei posesii timp de 30 de ani.
Cu privire la prima conditie, instanta o considera indeplinita de catre reclamanta, aceasta exercitand o posesie utila, asa cum este definita aceasta de art. 1847 C.civ., in vigoare la momentul inceperii posesiei si la momentul introducerii actiunii, si anume o posesie continua, neintrerupta, netulburat, publica si sub nume de proprietar.
De reține că posesia a fost incepută de către reclamantul T. I. la data de 13.05.1967, iar prin contractul de vânzare de drepturi litigioase autentificat sub nr. 2202 din 05.12.2012 de BNP L. D. s-a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului teren și construcție ce face obiectul acțiunii prezente. In aceste condiții a intervenit joncțiunea posesiilor între autorul T. I. și intervenienta in interes propriu B. C..
Astfel, caracterul continuu al posesiei reiese din efectuarea actelor de stapanire asupra imobilului cu regularitatea impusa de natura lucrului prin ocuparea imobilului, asa cum atesta martorii audiati in cauza, respectiv, M. M. și M. V. care, in calitate de vecini, au declarat ca l-au cunoscut pe reclamant inca din momentul intrarii in stapanirea imobilelor, obiect al litigiului, in anul 1967, data de la care aceasta a stapanit acest imobil, comportandu-se ca un adevarat proprietari,calitate in care de altfel este cunoscuta de martori .
Depozitiile acelorasi martori vin si in sprijinul dovedirii caracterului netulburat al posesiei rezultand ca reclamantul si ulterior, intervenienta in interes propriu din proces, din momentul dobandirii si pana in prezent, nu au fost tulburati de nimeni, ceea ce atesta ca posesia lor nu a fost dobandita sau conservata prin acte de violenta.
Caracterul public al posesiei reiese din insasi natura de bun imobil a obiectului litigiului, care impiedica exercitarea unei posesii pe ascuns. De altfel, publicitatea posesiei rezulta si din declaratiile martorilor in sensul ca acestia l-au cunoscut pe reclamantul T. I. și pe fiica acestuia B. C., drept proprietari ai imobilului in litigiu, calitate ce nu le-a fost contestata de nimeni.
Caracterul neechivoc al posesiei, respectiv ca reclamantul si ulterior, intervenienta in interes propriu din proces au intrat in stapanirea imobilelor cu intentia de a se comporta fata de acestea in calitate de proprietari si nu cu intentia de a le detine pentru altul, este sustinut de prezumtia relativa de neprecaritate instituita de art. 1854 C.civ. care se coroboreaza cu atitudinea acestora de a se impune in fata tuturor in calitate de proprietari, acest din urma aspect rezultand din declaratiile matorilor audiati in cauza.
Cea de-a doua conditie, respectiv exercitarea neintrerupta a posesiei timp de 30 de ani este de asemenea indeplinita in cauza. Fiind dovedit momentul inceperii posesiei, respectiv anul 1967, intervenienta in interes propriu beneficiaza de prezumtia relativa de continuitate stabilita de art. 1850 C.civ., potrivit careia posesorul actual care probeaza ca a posedat . mai inainte, este presupus ca a posedat tot timpul intermediar. Nefacandu-se proba contrarie de catre pârâți, rezulta ca aceasta a exercitat pe parcursul a peste 30 de ani o posesie neintrerupta asupra imobilelor-teren si anexa- obiect al litigiului.
In aceste conditii, instanta apreciaza ca in speta sunt intrunite toate conditiile prev. de art. 1837, 1847 si 1890 C.civ. pentru castigarea de catre interveninetă a dreptului de proprietate asupra terenului in litigiu prin prescriptia achizitiva de 30 de ani. Suprafata acestui teren este cea determinata prin raportul de expertiza intocmit de expertul F. N., depus la dosarul cauzei, respectiv suprafata de 178 mp situata in loc C., ., jud. D., cu următoarele vecinătăți: N – . G. și G. M., S – . – C. A., conform planului de amplasament și situație.
In ceea ce priveste constructiile edificate pe acest teren, instanta retine ca potrivit art. 492 c.civ. orice constructie, plantatie sau lucru facut in pamant sau asupra pamantului, sunt prezumate a fi facute de catre proprietarul acelui pamant cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pana ce se dovedeste contrariul.
Totodata, art. 488 din C.civ. prevede ca tot ce se uneste si se incorporeaza cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului.
F. de aceste prevederi, tinand cond de faptul ca intervenienta a dovedit in cauza dreptul sau de proprietate asupra terenului pe care sunt ridicate imobilele in litigiu, urmeaza a se constata dobindirea de catre aceasta si a dreptului de proprietate asupra constructiilor edificate pe acest teren, ca efect al accesiunii imobiliare artificiale. Sub acest aspect instanta apreciaza ca un asemenea capat de cerere nu este inadmisibil, atita timp cit reclamanta nu detin un inscris constatator al dreptului sau de proprietate asupra constructiilor existente in prezent pe teren, iar prezumtia legala instituita de art. 492 din Codul Civil, desi opereaza de drept, nu poate constitui in sine un titlu de proprietate.
Constatand dobandirea dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului pe care sunt edificate imobilele, devin incidente cu privire la constructiile ce fac obiectul prezentului litigiu regulile accesiunii, privita ca prelungire legala a dreptului proprietarului lucrului considerat principal asupra a tot ce se uneste ca accesoriu cu acest lucru, prelungire justificata de caracterul exclusiv si absolut al dreptului de proprietate. Astfel, potrivit art. 482 rap. La art. 480 C.civ., in vigoare la momentul inceperii si finalizarii constructiilor, precum si la momentul introducerii actiunii, pamantul este considerat lucru principal si proprietatea asupra lui da dreptul si asupra a tot ce se uneste ca accesoriu cu acesta . sau artificial, proprietatea pamantului cuprinzand in sine proprietatea suprafetei si a subfetei lui, asa cum dispune art. 489 C.civ.
Un astfel de accesoriu il reprezinta si constructiile, proprietarul terenului dobandind prin intermediul accesiunii, ca urmare a exercitarii atributelor dreptului sau absolut, si proprietatea constructiilor aflate pe acel teren.
Aceste constructii sunt identificate prin raportul de expertiza intocmit de expertul P.-M. A. si depus la dosar, respectiv o casa de locuit situata la aceeasi adresa, alcatuita din casă cu trei camere, hol, baie, bucătărie și sală inchisă, construită in anii 1967 și 1968, cu o suprafață utilă de 52,87 mp, conform anexei la raportul de expertiză.
Pentru aceste considerente, instanta va respinge actiunea astfel cum a fost precizata, și va admite cererea de intervenție in interes propriu formulată de intervenienta B. C..
In temeiul art. 274 cin C proc civ, in lipsa unei cereri exprese, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. C. prin Primar, cu sediul în C., ., nr. 7, jud. D., invocată de pârât prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Respinge acțiunea privind pe reclamantul T. I., domiciliat în C., ., . și pe pârâții S. C., S. M., ambii domiciliați în C., .. D 2, ., jud. D., U. B. I., domiciliat în Tîrgu J., .. 3, ., ., ca neîntemeiată.
Admite cererea de intervenție in interes propriu formulată de numita B. C., domiciliată în C., ., ., jud. D.
Constată dreptul de proprietate al intervenientei in interes propriu B. C., ca efect al prescripției de lungă durată asupra imobilului teren in suprafață de 178 m.p. situat in loc C., ., jud. D., cu următoarele vecinătăți: N – . G. și G. M., S – . – C. A., conform planului de amplasament și situație - Anexa la raportortul de expertiză, intocmit de expert F. N. și determinat de conturul punctelor 1-2-3-4-5-6-7-8-1.
Constată dreptul de proprietate al intervenientei in interes propriu B. C. asupra construcțiilor: casă cu trei camere, hol, baie, bucătărie și sală inchisă, construită in anii 1967 și 1968, cu o suprafață utilă de 52,87 mp, conform anexei la raportul de expertiză întocmit de expert P.-M. A..
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către părți.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2013.
Președinte Grefier
L. D. B. C. E. C.
Red. LDB
Teh. CCE/8ex/09.05.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7520/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 28/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
