Uzucapiune. Sentința nr. 8346/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8346/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 30525/215/2012
- uzucapiune -
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8346
Ședința publică de la data de 28 mai 2013
Instanța constituită din:
Președinte: Cătălina-Maria Bran
Grefier: S. A. G.
Pe rol judecarea cererii de repunere pe rol a cauzei civile privind pe reclamanta R. A. și pârâta J. (T.) NICOLIȚA, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat P. B. pentru reclamantă, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la data de 15.05.2013 avocat pentru reclamant a depus o cerere de repunere pe rol a cauzei, însoțită de înscrisuri, după care:
Avocat pentru reclamantă depune dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 226 lei pentru cererea de repunere pe rol.
Instanța pune în discuția părților cererea de repunere pe rol.
Avocat pentru reclamantă solicită repunerea pe rol a cauzei.
Instanța repune cauza pe rol, constatând îndeplinite condițiile.
Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Avocat pentru reclamantă solicită admiterea acțiunii precizate cu privire la dobândirea terenului în suprafață de 37 mp prin uzucapiune. Arată că suprafața de teren este de 216 mp și în temeiul art. 1864 cod civil vechi a intervenit joncțiunea posesiilor pentru că din anul 1967 a dobândit în posesie întreaga suprafață de teren care este de 216 mp și nu 179 mp. Mai arată că terenul e delimitat pe toate laturile și gardul nu a fost modificat, reclamanta este proprietară pe întreaga suprafață de teren, terenul nu are carte funciară și nu este trecut în proprietatea statului. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 150 Cpciv, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele
Prin acțiune civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 16.11.2012 sub nr._, reclamanta R. A. în contradictoriu cu pârâta J. (T.) NICOLIȚA a solicitat ca, prin sentința ce se va pronunța să se constate dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 36 mp ce întregește terenul dobândit de vânzătoarea pârâtă în C., .. 2, care este în realitate în suprafață de 216 mp și nu de 179 mp așa cum s-a trecut în contractul de vânzare cumpărare nr. 5773/24.04.1990 de BNP C..
In motivare, reclamanta a arătat că a cumpărat de la pârâta J. (T.) Nicolița imobilul compus din construcții și teren situat în C., ., județul D.. Vânzătoarea cumpărase la rândul său de la S. D. în anul 1986 imobilul construcții și teren, iar acesta primise imobilul din C., .. 2 prin donație, de la părinții săi, suprafața de teren fiind de 179 mp. Arată că toate actele ulterioare s-au făcut pe baza celor precedente în care era trecută această suprafață, cum după 1974 dobânditorii primeau în proprietate doar imobilele construcții, pentru terenuri dreptul de proprietate trecând la stat, iar dobânditorul primea doar un drept de folosință pe perioada existenței construcției și nu a prezentat un interes real dimensiunile exacte ale terenului, cu atât mai mult cu cât el este înconjurat pe trei laturi de proprietățile vecine și aliniamentul gardului nu a fost mutat niciodată, în mare parte limita proprietății cu vecinii fiind dată de construcții, iar pe o latură se învecinează cu . nemodificat. Cu ocazia măsurătorilor topo pentru cadastru s-a constatat că terenul are o suprafață reală de 216 mp și nu de 179 mp. Reclamanta a stăpânit neîntrerupt imobilul de la data încheierii contractului de vânzare cumpărare autentic nr. 5773 din 24 aprilie 1990 BNP C., locuind împreună cu fiul său R. F. și familia acestuia.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 930-933, art. 916, art. 557 Noul Cod Civil cu privire la dreptul de proprietate, uzucapiune și posesia bunurilor imobile.
La dosar au fost depuse următoarele înscrisuri: contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5773/24.04.1990, contract de donație autentificat sub nr. 6515/09.08.1978, certificat de nomenclatură stradală
La termenul de judecată de la data de 11.12.2012 instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu interogatoriul pârâtei, proba testimonială în care să fie audiați martorii P. D. și G. I., proba cu expertiza în specialitatea topografie.
În cauză a fost efectuat de către expertul D. A. V. și depus la data de 04.03.2013 raportul de expertiză în specialitatea topografie.
La solicitarea instanței au fost depuse de către Primăria Municipiului C. adresa nr. 6035/24.01.2013, de către Primăria C.- Direcția Patrimoniu Serviciu Patrimoniu adresa nr._/12.03.2013, de către Primăria C.- Direcția Patrimoniu Serviciu Patrimoniu adresa nr._/13.03.2013, de către Primăria Municipiului C.- Serviciul Registrul Agricol, de către Primăria C.- Direcția Impozite și Taxe adresa nr._/05.04.2013, de către Primăria C.- Direcția Patrimoniu Serviciu Patrimoniu adresa nr._/08.04.2013.
La termenul de judecată din data de 29.01.2013 reclamanta a depus precizare și a arătat că înțelege să evalueze terenul la valoarea de 1000 lei.
La termenul de judecată din data de 12.03.2013 reclamanta a depus precizare cu privire la întinderea terenului pentru care solicită dreptul de proprietatea prin uzucapiune ca fiind 37 mp.
La termenul de judecată din data de 09.04.2013 reclamanta a depus precizare prin care a arătat că-și menține precizările făcute cu privire la câtimea obiectului cererii în sensul că mărimea terenului pentru care se solicită dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune este de 37 mp, așa cum rezultă din expertiza efectuată în cauză și că sunt incidente dispozițiile art. 1895-1899 din Codul Civil de la 1864, având în vedere că data începerii posesiei utile pașnice și sub titlu de proprietar este aprilie 1990.
La solicitarea instanței, OCPI D. la data de 10.04.2013 a depus adresa nr._, la data de 29.03.2013 a depus adresa nr._ și la data de 09.05.2013 a depus adresa nr._.
La data de 14.05.2013 cauza a fost suspendată în temeiul art. 155 indice 1 cod procedură civilă.
La data de 15.05.2013 reclamanta a depus o cerere de repunere pe rol a cauzei, însoțită de înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 200 lei.
Pârâta nu a depus întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 29.01.2013 instanța a administrat proba cu interogatoriul pârâtei și au fost audiați martorii P. D. și G. I..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamanta R. A. a cumpărat, prin contractul autentificat sub nr. 5773/24.04.1990 de notariatul de Stat Județean D., de la pârâta J. Nicolița (fostă T.) casa cu două camere, antreu, bucătărie, hol și pivniță situată în C., .. 2 situată pe un teren aferent construcției în suprafață de 179 mp care nu constituie obiectul contractului de vânzare-cumpărare, fiind proprietate de stat. La rândul său, vânzătoarea J. Nicolița dobândise prin cumpărare de la S. D. aceeași construcție, fără teren, iar acesta din urmă îl dobândise prin donația autentificată sub nr. 6515/09.08.1978 (f. 4).
Terenul în suprafață de 179 mp fusese trecut în proprietatea statului în baza art. 30 din Legea 58/1974.
Prin Ordinul Prefectului nr. 177/16.05.2006, în baza hotărârii nr. 6/22.03.2006 a Comisiei municipale de aplicare a legilor fondului funciar privind propunerea de atribuire în proprietate a suprafeței de teren de 179 mp reieșită din contractul de vânzare-cumpărare nr. 5773/1990 și CNS 8964/2004, s-a atribuit în proprietate reclamantei R. A. suprafața de 179 mp situată în C., .. 2.
Reclamanta a constatat că, față de această suprafață pentru care deține act de proprietate, are un excedent de 37 mp identificat în cauză de expert D. A. V. și cu privire la care a înțeles să solicite constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiunea reglementată de art. 1895-1899 C.Civ din 1864 aplicabil ca lege în vigoare la data începerii posesiei (f. 68).
Reține instanța că dispozițiile art. 1895-1899 C.Civ din 1864 reglementează uzucapiunea de scurtă durată, pentru care apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile, având în vedere că lipsește justul titlu, pentru considerentele ce urmează.
Instanța arată că, în conformitate cu prevederile art. 1895 Cod civil, uzucapiunea de 10-20 de ani se aplică numai în privința imobilelor considerate în mod individual și, pentru a se dobândi proprietatea prin posedarea neîntreruptă a bunului în timpul fixat de lege, se cer îndeplinite următoarele condiții: să existe o posesie utilă a lucrului, posesia să se întemeieze pe un just titlu, posesia să dureze de la 10-20 de ani și posesia să fie de bună credință.
Așadar, problema uzucapiunii de scurtă durată se pune doar atunci când, datorita unor împrejurări legate de actul de proprietate, deși dobânditorul imobilului se consideră proprietar, convins fiind de efectul sau translativ, actul respectiv nu are totuși capacitatea sau puterea de a-i strămuta proprietatea, ci numai posesia imobilului.
Justul titlu este un act translativ de proprietate (art. 1847 Cod civil), care provine de la altcineva decât proprietarul, deci de la un non dominus.
Dacă actul provine de la adevăratul proprietar, de la dominus, este suficient să ducă, prin el însuși, la dobândirea proprietății, fără să fie nevoie de trecerea timpului, de uzucapiune, temeiul dobândirii dreptului de proprietate constituindu-l, în acest caz, convenția.
Art. 1897 Cod civil prevede că justă cauză este orice titlu translativ de proprietate, precum vinderea, schimbul etc.
Ca atare, pentru a fi în prezenta unui just titlu, esențial este faptul ca el sa provină, în mod obligatoriu, de la o alta persoana decât adevăratul proprietar, adică de la un neproprietar, sa existe în realitate, fiind o condiție de sine stătătoare a uzucapiunii de 10 până la 20 de ani si trebuie dovedit de reclamanta.
Astfel, având în vedere înscrisurile existente la dosarul cauzei, instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada existentei unui just titlu, posedând suprafața de teren pretinsa din anul 1990, după cum ea însăși recunoaște, și fără existenta unui just titlu.
În atare, situație fără îndeplinirea condiției privind existența just titlului instanța arată este inutila examinarea celorlalte condiții prevăzute de dispoziție art. 1895-1899 Cod Civil.
Totuși, cu ocazia cuvântului în dezbateri, reclamanta prin avocat a înțeles să invoce joncțiunea posesiei cu cea exercitată de posesorii anteriori, începând cu anul 1967.
În drept, instanța arată că uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății și în același timp o sancțiune pentru proprietarul imobilului care nu a manifestat un timp îndelungat diligență, lăsând posibilitatea altor persoane să intre în posesia bunului. Așadar, prin efectul uzucapiunii, cel care a exercitat o posesie utilă asupra terenului pe o perioada de timp prevăzută de lege dobândește dreptul de proprietate asupra imobilului, corelativ stingându-se dreptul fostului proprietar.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani, așa cum este reglementat prin art. 1890 Cod civ., e necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiții: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată și să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună credință sau de rea credință.
În acest sens, art. 1846 alin.1 Cod civ. prevede că orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii, iar conform art. 1847 Cod civ., pentru a se putea prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Joncțiunea posesiilor este adăugarea la termenul posesiei actuale a posesorului a timpului cât lucrul a fost posedat de autorul său, fiind întotdeauna posibilă și facultativă, în sensul că posesorul actual are de ales între a începe o nouă posesie ori a invoca joncțiunea posesiilor(art. 1859 și art. 1860 C. Civ.).
De asemenea, instanța mai arată că pentru a opera joncțiunea posesiilor este necesar ca posesiile unite să îndeplinească fiecare în parte condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1847 Cod civil, adică să fie continuă, netulburată, neîntreruptă, publică si sub nume de proprietar.
Astfel, instanța reține că atâta timp cât reclamanta nu deține un just titlu singura modalitate prin care aceasta poate dobândi dreptul de proprietate este uzucapiunea prevăzută de disp. art. 1890 C.civil, respectiv prin exercitarea unei posesii utile timp de treizeci de ani.
Însă, instanța constată că posesia reclamantei nu a fost exercitată pe o perioadă suficientă pentru a naște în patrimoniul acesteia dreptul de proprietate, câtă vreme reclamanta a intrat în posesia imobilului în anul 1990, după cum recunoaște în cuprinsul acțiunii și al precizărilor (f.68) și cum rezultă din probatoriul administrat (depozițiile martorilor), împlinirea termenului de prescripție achizitivă putând opera abia în anul 2020.
Mai trebuie menționat că, în cauză, reclamanta nu-și poate uni posesia cu cea a pârâtei J. Nicolița sau a posesorilor anteriori (S. D.), în condițiile art. 1860 C.civil, întrucât pe de o parte, J. Nicolița este persoana față de care solicită realizarea dreptului, iar pe de altă parte nu are calitatea de succesoare a pârâtei J. Nicolița, respectiv a numitului S. D..
Or, persoana față de care trebuie să se solicite realizarea dreptului într-o acțiune prin care se solicită constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin prescripția achizitivă, este proprietarul ce s-a desesizat de bun, stând în pasivitate și a lăsat ca o altă persoană să exercite posesia asupra bunului său, iar nu un posesor.
Totodată, potrivit art.1860 Cod civil orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune uzucapiunea, sa unească posesia sa cu posesia autorului sau (joncțiunea posesiilor), însa pentru a putea opera joncțiunea posesiilor, între posesorul ulterior si cel anterior trebuie sa existe o legătura juridica, în sensul ca posesorul anterior al imobilului trebuie sa fie autorul celui care invoca joncțiunea, prin urmare acesta din urma trebuie sa fie succesorul posesorului anterior.
În dreptul românesc succesiunea poate fi: universala sau cu titlu universal derivând din moștenire legală sau testamentara.
Întrucât în speța reclamanta nu este moștenitoarea posesorilor anteriori, iar pentru a uzucapa posesia trebuie exercitata sub nume de proprietar, instanța reține că reclamanta poate avea calitatea de succesoare doar daca a încheiat cu posesorii anteriori un act juridic translativ de proprietate privind terenul în litigiu.
Astfel, instanța reține că între reclamanta și pârâta J. Nicolița nu există niciun act translativ de proprietate valabil încheiat cu privire la suprafața de 37 mp care să justifice joncțiunea posesiilor.
De asemenea, în aceleași condiții, instanța mai reține că reclamanta nu-și poate uni posesia nici cu cea a numitului S. D., în condițiile art. 1860 C.civil, întrucât nu are calitatea de succesoare a acestuia.
În plus, neputându-se stabili titularul dreptului de proprietate asupra terenului, pârâta J. Nicolița fiind simplu posesor, întrucât Municipiul C. prin Primar a arătat că terenul nu se află în proprietatea sa publică sau privată, dar nici în proprietatea pârâtei, rezultă că în prezenta cauză pârâta nu este persoana în contradictoriu cu care reclamanta să-și realizeze dreptul pretins.
Aceasta deoarece reclamanta poate opune posesia sa numai proprietarului terenului care, prin pasivitatea sa, a permis împlinirea termenului de prescripție achizitivă, pârâta J. Nicolița nefiind vreodată proprietara terenului în litigiu.
Or, în speță, singurul în contradictoriu cu care reclamanta putea emite pretenții este Municipiul C. prin primar, având în vedere că în evidențele autorităților statului nu apar mențiuni cu privire la eventualii proprietari persoane fizice ai terenurilor, dar și împrejurarea că terenul de 179 mp aflat în continuarea celui de 37 mp pentru care se solicită uzucapiune a aparținut statului, fiind în aceeași îngrădire, iar în aceste condiții, devin aplicabile prevederile art. 646 C.civ. din interpretarea cărora rezultă că toate averile fără stăpâni sunt ale statului și ale unităților administrativ-teritoriale ale acestuia. Așadar, în cauză, față de situarea terenului pe raza municipiului C., titular al dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu este Municipiul C. prin Primar.
Prin urmare, acesta este persoana care ar fi putut să opună un drept de proprietate reclamantei și, astfel, să împiedice producerea efectelor prescripției achizitive.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța apreciază că cererea formulată de reclamantă privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune este neîntemeiată, motiv pentru care va respinge acțiunea precizată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea precizată formulată de reclamanta R. A. cu domiciliul în C., .. 2, județul D., în contradictoriu cu pârâta J. (T.) Nicolița cu domiciliul în C., .. 49, județul D., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2013.
P. Grefier
C. M. B. S. A. G.
Red. jud. C.M.B
Tehnored gref. S.A.G.
17.07.2013, 4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 3048/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
