Contestaţie la executare. Sentința nr. 1330/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1330/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 36706/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr. 1330/2014
Ședința publică de la 05 Februarie 2014
Instanță constituită din:
PREȘEDINTE -CLAUDIA-MIRELA RADU
Grefier -A. B.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea S.C. PIEȚE ȘI T. C. S.R.L. în contradictoriu cu terțul poprit B. G. C. SUC. ROVINE, intimat U. D. V., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul personal, lipsă fiind contestatoarea și terțul poprit.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cerei de formulat, excepții de invocat și probatoriul fiind administrat, instanța acordă cuvântul intimatului asupra fondului cauzei.
Intimatul U. D. V., având cuvântul pe fondul cauzei solicită instanței respingerea contestației la executare, a fost definitivă și irevocabilă, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ din 17.10.2013 contestatoarea S.C. PIEȚE ȘI T. C. S.R.L. a solicitat ca, în contradictoriu cu intimații U. D. V. și B. –G. SA, să se dispună anularea tuturor formelor de executare silită prin poprire începute în dosarul de executare nr. 232/E/2013 al B. B. T..
În motivarea contestației a arătat că s-a dispus înființarea popririi nr. 232/E/2013 asupra conturilor sale, în mâinile terțului poprit B.- G. SA, pentru suma de 3187,80 lei ce reprezintă drepturi bănești, conform titlului executoriu reprezentat de DC nr. 4695/11.09.2008 a Tribunalului D., precum și cheltuieli de executare, dar debitul principal s-a prescris, deoarece executarea silită a început la data de 13.02.2009, dată de la care începe să curgă termenul de prescripție prev. de art. 705, alin. 2, teza a II-a NCPC și s-a împlinit la 13.02.2012, conform art. 710 NCPC și art. 2544 NCC, iar executarea silită a început la data de 01.10.2013.
Mai arată contestatoarea că prin HCL 24/ 04.02.2011 s-a aprobat reorganizarea Servicilui Public Administrația Piețelor și Târgurilor C., în societate comercială cu răspundere limitată, înlocuindu-se cu denumirea S.C. PIEȚE ȘI T. C. S.R.L., astfel că societatea nu se încadrează în categoria autorităților și instituțiilor publice pentru a se face aplicarea art. 1, alin. 1 din OUG 71/2009.
Mai precizează contestatoarea că actele de executare emise după suspendarea de drept a executării silite sunt nelegale, iar debitul pentru care se efectuează executarea nu este real, deoarece prin titlul executoriu nu s-a dispus reactualizarea sumei datorate, dar executorul judecătoresc a poprit suma ce constituie debit, reactualizată.
Mai arată că sunt exagerat de mari cheltuielile de executare, iar onorariul executorului si cheltuielile de executare sunt vadit disproportionale in raport de debit.
În drept, își întemeiază contestația pe disp. art. 705-710, 711 și urm NCPC.
În dovedire, depune la dosar, în copie, actele de executare silită contestate, titlul executoriu, raport de expertiză extrajudiciară.
Intimații, deși legal citați, nu au depus întâmpinare.
La prezenta cauză s-a dispus atașarea dosarului de executare nr. 232/E/2013 al B. B. T..
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Prin sentința civila nr. 4695/11.09.2008 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, așa cum a fost modificată prin DC. Nr. 868/13.02.2009 a Curții de Apel C., a fost admisă acțiunea intimatului U. D. V., reprezentat de Sindicatul Liber din cadrul S.P.A.P.T. C. și obligat Serviciul Public Administrația Piețelor și Târgurilor C., să acorde acesteia indemnizația de dispoziție în cuantum de 25% din salariu, de la 13.11.2007 la 11.09.2008.
Hotărârea anterior menționată reprezintă titlu executoriu, nemaifiind necesară învestirea cu formulă executorie, aspect ce reiese din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 22 din Legea 554/2004 potrivit cu care "hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au respins acțiunile formulate potrivit dispozițiilor prezentei legi și s-au acordat cheltuieli de judecată se învestesc cu formulă executorie și se execută silit, potrivit dreptului comun".
Întrucât nu au fost respectate obligațiile stabilite prin sentința anterior menționată, la data de 23.09.2013 intimatul a declanșat executarea silită mobiliară, fiind format dosarul de executare nr. 232 /E/2013 al B. B. T., în cadrul căruia s-a efectuat un raport de expertiza contabila de către expert Tinta E., cu un onorariu de 500 lei, la data de 24.10.2013 s-a pronuntat încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, la data de 24.10.2013 s-a emis adresa de înființare a popririi conturilor contestatoarei S.C. PIEȚE ȘI T. C. S.R.L. la terțul poprit B.- G. SA.
Prin prezenta contestație, se invocă excepția prescrierii dreptului de a cere executarea silită a titlului executoriu, cu motivarea că dreptul de a se cere executarea silită a început la data de 13.02.2009, dată de la care începe să curgă termenul de prescripție prev. de art. 705, alin. 2, teza a II-a NCPC și s-a împlinit la 13.02.2012, conform art. 710 NCPC și art. 2544 NCC, iar executarea silită a început la data de 23.09.2013.
Pronunțându-se cu prioritate asupra excepției invocate, instanța reține următoarele:
Potrivit disp. art. 705 NCPC, dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, în materia drepturilor de creanță, termen ce începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită, în cazul hotărârilor judecătorești, aceasta fiind data rămânerii lor definitive.
În conformitate cu disp. art. 707, alin 2 NCPC, cursul prescripției este suspendat pe timpul cât suspendarea executării silite este prevăzută de lege sau a fost stabilită de instanță sau de un alt organ jurisdicțional, iar potrivit disp. art. 708, alin. 1, pct. 1 NCPC, cursul prescripției se întrerupe pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executarea obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii, în orice alt mod, a datoriei.
Potrivit alin. 2 al aceluiași din urmă articol, după întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripție.
În speță, dreptul de a cere executarea silită s-a născut la data rămânerii definitive a titlului executoriu, respectiv de la data de 11.09.2008, dată de la care începe să curgă termenul de prescripție.
La data de 18.06.2009 a intrat în vigoare OUG 71/2009, prin care, conform art. 1, alin 2, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare eșalonată până în 2016, iar în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice cerere de executare silită se suspendă de drept .
Astfel, în cauza dedusă judecății, titlul executoriu este reprezentat de hotărâre judecătorească de plată a unor drepturi salariale, iar debitoarea Serviciul Public Administrația Piețelor și Târgurilor C. a fost instituție publică din sectorul bugetar, astfel că prescripția dreptului de a cere executarea silită a fost suspendată de drept, prin efectul OUG 71/2009, suspendare de drept ce încetat la data de 04.02.2011, când, prin HCL 24/ 04.02.2011, s-a aprobat reorganizarea Serviciul Public Administrația Piețelor și Târgurilor C., în societate comercială cu răspundere limitată, înlocuindu-se cu denumirea S.C. PIEȚE ȘI T. C. S.R.L., astfel că această societate nu se mai încadrează în categoria autorităților și instituțiilor publice pentru a se face aplicarea art. 1, alin. 2 din OUG 71/2009, iar de la această dată prescripția reluându-și cursul.
Reține instanța că prin OP nr. 11/07.01.2010 debitoarea Serviciul Public Administrația Piețelor și Târgurilor C. a achitat creditorului, din debitul înscris în titlul executoriu, suma brută de 1046 lei, sumă netă de 716 lei, astfel că la data de 07.01.2010 cursul prescripției dreptului de a cere executarea silită a fost întrerupt prin plata voluntară.
Mai reține instanța că, deși, de regulă, efectul întreruperii cursului prescripției de a curge un nou termen de prescripție se produce la data efectuării plății voluntare, în speța dedusă judecății noul termen de prescripție nu a început să curgă de la data plății, respectiv 07.01.2010, ci de la data reorganizării debitorului instituție publică în societate comercială cu răspundere limitată, respectiv data de 04.02.2011, deoarece, în perioada 07.01._11 a operat aceeași suspendare de drept prevăzută de OUG 71/2009, în această perioadă debitorul având calitatea de instituție publică.
În concluzie, instanța constată că la data de 11.09.2008 a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani, termen ce a fost întrerupt la data de 07.01.2010 prin efectuarea unei plăți voluntare parțiale, iar noul termen de prescripție de 3 ani a început să curgă de la data de 04.02.2011, când instituția publică s-a reorganizat ca și societate comercială cu răspundere limitată, deoarece, în perioada 07.01._11 a operat suspendarea de drept prevăzută de OUG 71/2009, astfel că cererea de executare silită din 23.09.2013 a fost formulată înlăuntrul termenului de prescripție.
Pentru motivele expuse, instanța va respinge excepția prescrierii dreptului de a cere executarea silită.
Pe fondul cauzei, contestatoarea susține că actele de executare emise după suspendarea de drept a executării silite sunt nelegale, iar debitul pentru care se efectuează executarea nu este real, deoarece prin titlul executoriu nu s-a dispus reactualizarea sumei datorate, dar executorul judecătoresc a poprit suma ce constituie debit, reactualizată.
Cu privire la prima susținere, reține instanța că actele de executare nu au fost întocmite în perioada în care opera suspendarea de drept a executării silite, ci executarea a fost începută după încetarea cauzei de suspendare.
Astfel, așa cum s-a menționat anterior, suspendarea de drept a executării a operat de la data intrării în vigoare a OUG 71/2009 și a încetat la data de 04.02.2011, când, prin HCL 24/ 04.02.2011, s-a aprobat reorganizarea Servicilui Public Administrația Piețelor și Târgurilor C., în societate comercială cu răspundere limitată, înlocuindu-se cu denumirea S.C. PIEȚE ȘI T. C. S.R.L., astfel că această societate nu se mai încadrează în categoria autorităților și instituțiilor publice pentru a se face aplicarea art. 1, alin. 2 din OUG 71/2009, iar executarea a început la data de 06.09.2013.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de nelegalitate a actelor de executare silită, instanța reține că, potrivit art. 628, alin. 3 NCPC, dacă prin titlul executoriu nu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte asemenea sume care să poată fi stabilite potrivit alin. (2), executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei. În cazul în care titlul executoriu nu conține niciun asemenea criteriu, executorul judecătoresc va proceda, la cererea creditorului, la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației cuprinse în oricare dintre aceste titluri.
Potrivit dispozițiilor alin 4 al aceluiași text de lege, pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, încheierea executorului judecătoresc este titlu executoriu.
În speță, obligația înscrisă în titlul executoriu reprezentat de hotărârea judecătorească menționată, este determinabilă, fără a se preciza valoarea exactă a debitului reprezentat de indemnizația de dispoziție în cuantum de 25% din salariu, de la 13.11.2007 la 11.09.2008 și fără a se menționa dobânzi, penalități sau reactualizarea debitului, astfel că în mod corect a procedat executorul judecătoresc la reactualizarea sumei reprezentând debit principal, în funcție de rata inflației, calculul fiind corect stabilit, așa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă efectuat în faza executării silite, fiind respectate dispozițiile legale în materie și arătate anterior.
Mai reține instanța că petentul- contestatoare a contestat și cheltuielile de executare, apreciind că sunt exagerat de mari, iar onorariul executorului nu respectă OMJ 2550/2000.
În cadrul dosarului de executare nr. 232 /E/2013 al B. B. T., s-a efectuat un raport de expertiza contabila de către expert Tinta E., cu un onorariu de 500 lei, iar la data de 24.10.2013 s-a pronunțat încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare în cuantum total de 1478,80 lei, din care 24 lei taxa timbru, 200 lei consultație întocmire dosar, timbre poștale de 200 lei, 200 lei acte și operațiuni aferente urmăririi silite, 157 lei onorariu executor, 500 lei raport de expertiză și 184,80 lei TVA.
Instanța reține că, în speță, nu s-au invocat motive temeinice pentru reducerea cheltuielilor de executare reprezentate de onorariu expert, onorariu executor judecătoresc, taxe de timbru și timbre poștale și de consultare și întocmire acte execuționale.
compara cu Art. 371^2 din cartea V, capitolul I, sectiunea I din Codul de Procedura Civila din 1865
Art. 3712
(1) Pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, plantații ori altei lucrări sau în luarea unei alte măsuri admise de lege.
(2) În cazul în care prin titlu executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii.
(3) Dacă titlul executoriu conține suficiente criterii în funcție de care organul de executare poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, și la actualizarea acestei sume. în cazul în care titlul executoriu nu conține niciun asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației cuprinse în oricare dintre aceste titluri.
Astfel, instanța de judecată poate cenzura cuantumul cheltuielilor de executare, trebuind să verifice dacă aceste cheltuieli stabilite prin procesul verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare. Întrucât executarea silită este considerată o parte a procesului civil, dispozițiile art. 453 C.proc.civ. sunt aplicabile și în faza executării silite. Prin aplicarea acestor dispoziții, instanța nu intervine în relația dintre executor și client și nu cenzurează onorariul stabilit prin contractul părților, dar are posibilitatea de a micșora cuantumul cheltuielilor pe care și le recuperează creditorul cu acest titlu, în situația în care sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea creanței sau de munca îndeplinită de expert sau executorul judecătoresc.
Or, în cauză, susținerea contestatoarei potrivit căreia onorariul perceput de expert ar fi disproporționat de mare nu este întemeiată. Executarea creanței a presupus activitatea expertului constând în verificarea actelor contabile, stabilirea debitului principal, prin calcularea procentului stabilit de către instanța judecătorească, cu deducerea din acesta a contribuțiilor de asigurări de sănătate, pensii, impozit și alte deduceri, a reactualizării debitului și a calculării sumelor plătite parțial în 2010, activitate ce presupune o muncă complexă, astfel că onorariul de 500 lei apare ca fiind proporțional cu munca depusă .
Cu privire la cuantumul onorariului de executor, se reține că sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de dispozițiile art.39 alin.1 din Legea nr.188/2000, astfel cum a fost modificat prin OUG nr.144/2007 și Legea 76/2012, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește.
Potrivit textului legal menționat, pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei, onorariul maxim este de 10% din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
În cauză, s-a constatat că onorariul de 157 lei stabilit prin procesul-verbal contestat, pentru activitatea depusă de către executorul judecătoresc s-a raportat la cuantumul debitului pentru care s-a început urmărirea silită și a fost determinat prin aplicarea corectă a dispozițiilor art.39 alin.1 din Legea nr.188/2000, astfel cum a fost modificat prin OUG nr.144/2007 și Legea 76/2012, situându-se sub limita de 10% din creanța pusă în executare. Nu putea fi avut în vedere plafonul maxim de 3% prevăzut de Ordinul Ministrului justiției nr.2550/2006 sau OMJ 2550/2000, din moment ce există un act normativ ulterior și cu o forță juridică superioară- OUG nr.144/2007, prin care a fost modificat implicit plafonul respectiv.
De asemenea, suma perceputa cu titlu de TVA, care, fiind o taxă pe care executorul nu o reține pentru el, ci o virează imediat la bugetul de stat, nu se include în cuantumul onorariului propriu-zis și nu se are în vedere la aplicarea algoritmului de calcul prevăzut de art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, dar se impută tot celui ce se face vinovat pentru declanșarea procedurii de executare silită. Instanța nu poate interveni pentru a mări sau micșora cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, având în vedere că legea a reglementat plafoanele minime și maxime între care trebuie să fie stabilit, oferind astfel protecție debitorului.
Onorariile executorului judecătoresc, calculate în limitele impuse de art.39 alin.1 din Legea nr.188/2000, cum este cazul în speță, nu pot fi disproporționat de mari față de munca depusă de executor, întrucât textul de lege menționat înlătură orice disproporție vădită.
În ceea ce privește cheltuielile cu taxele judiciare de timbru și taxele poștale, instanța constată că în mod corect și legal au fost percepute.
Cu privire la suma de 2oo lei, onorariu consultanță, instanța apreciază că nu este nejustificat de mare, față de valoarea creanței si de munca îndeplinită de executorul judecătoresc, executarea silită a unei hotărâri cu obligație de a da determinabilă și pentru care a intervenit atât instituția suspendării, cât și cea a întreruperii cursului prescripției dreptului de a cere executarea silită, constituind o muncă dificilă, încât să se perceapă maximul prevăzut de lege în acest scop, cu TVA.
De asemenea, reține instanța că nici pentru suma de 200 lei necesară întocmirii actelor execuționale și operațiunilor aferente urmăririi silite nu s-au invocat motive temeinice în ceea ce privește faptul că sumele ar fi nejustificat de mari, instanța apreciind suma justificată, față de munca depusă de către executor, pentru motivele arătate anterior.
Pentru considerentele ce preced, contestația la executare formulată împotriva executării silite de față se impune a fi respinsă .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. PIEȚE ȘI T. C. S.R.L., cu sediul în C., ..51, județul D. în contradictoriu cu terțul poprit B. G. C. SUC. ROVINE, cu sediul în C., . A 62, ., intimat U. D. V., cu sediul în C., ., județul D. .
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 05.02.2014.
Președinte,Grefier,
C. M. R. A. B.
Red.C.R.
Tehnored.A.B
07 Februarie 2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 13/2014. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3339/2014.... → |
|---|
