Contestaţie la executare. Sentința nr. 5479/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5479/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 40555/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 5479/2014
Ședința publică din data de 11.04.2014
Completul constituit din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. Ș.-C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorii G. M. și G. M. C. și pe intimații M. D. și M. D., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatoarea G. M. C. asistată de avocat Soreață M., contestatorul G. M. prin avocat Soreață M., intimata M. D. prin avocat V. M. și intimatul M. D. asistat de avocat V. M..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-cauza are ca obiect contestație la executare;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
În conformitate cu prevederile art. 131 NCPC instanța își verifică competența generală, materială, teritorială a instanței.
În temeiul art. 94 NCPC și art. 711 NCPC instanța constatã cã este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
În temeiul art. 238 Noul Cod procedură civilă, instanța apreciază durata cercetării procesului la 1 lună, având în vedere complexitatea cauzei, raportat la obiectul acesteia, probatoriul ce se impune a fi administrat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Contestatorii prin apărător solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Intimatii prin apărător solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În temeiul art. 258 NCPC, instanța încuviințează în cauză proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind admisibilă și de natură să conducă la soluționarea cauzei.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța constată terminată cercetarea procesului și acordă cuvântul în dezbateri.
Având cuvântul avocat Soreață M. pentru contestatori solicită instanței admiterea contestației la executare astfel cum a fost precizată, anularea procesului verbal de executare silită din data de 22.11.2013 emis de B. I. D. în dosarul de executare silită nr. 170/2013. Solicită să se ia act că întelege să renunțe la judecarea celui de al doilea capăt de cerere, prin care s-a solicitat să se constate imposibilitatea de punere în executare a titlului executoriu pentru suprafața de teren ocupată de gardul despărțitor amplasat pe terenul în suprafață de 5,20 mp. Fără cheltuieli de judecată.
Având cuvântul avocat V. M. pentru intimați solicită instanței respingerea contestației la executare, solicită să se ia act de renunțarea la petitul 2 al cererii, arată că măsura dispusă de executorul judecătoresc s-a făcut din proprie inititiativă, având în vedere că gardul este un bun imobil, arată că poziția procesuală este destul de clară. Fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 Noul Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 02.12.2013, sub nr._, contestatorii G. M. și G. M. C., în contradictoriu cu intimații M. D. și M. D., au formulat contestație la executare, solicitând anularea parțială a procesului-verbal de executare silită din data de 22.11.2013 emis de B. I. D. T. în cadrul dosarului de executare nr. 170/2013, în sensul constatării nulității următoarelor măsuri dispuse de executorul judecătoresc: măsura de instituire a administratorului sechestru în persoana creditorului M. D. cu privire la bunul imobil constând în gard despărțitor, măsura de stabilire a unei remunerații în beneficiul administratorului sechestru în raport de activitatea depusă și măsura de obligare a contestatorilor la ridicarea gardului în termen de o lună de la data executării silite și constatarea imposibilității de punere în executare silită a titlului executoriu pentru suprafața de teren ocupată de gardul despărțitor amplasat pe terenul în suprafață de 5,20 mp. De asemenea, contestatorii au solicitat obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt, contestatorii au arătat că la data de 22.11.2013 pentru punerea în executare a deciziei civile nr. 406/23.10.2012, pronunțată de Tribunalului D., într-o cauză având ca obiect revendicare imobiliară, s-a deplasat la fața locului la adresa din C., . A, D., intimatul M. D. împreună cu executorul judecătoresc și doi martori. Obiectul executării silite a fost reprezentat de preluarea unei suprafețe de teren de 5,20 mp, ale cărei puncte de delimitare sunt menționate în dispozitivul deciziei mai sus menționate.
Cu ocazia deplasării la fața locului, executorul a constatat faptul că pe terenul ce face obiectul executării silite este amplasat un gard din ciment cu fundație de beton, gard care nu face obiectul executării silite. Au precizat contestatorii că executorul judecătoresc a făcut aplicarea dispozițiilor art. 898 NCPC., care reglementează generic depozitarea lucrurilor mobile ce nu fac obiectul executării silite, dar care se găsesc într-un imobil supus executării silite. Astfel, executorul judecătoresc a calificat gardul despărțitor ca fiind bun mobil, aplicând regimul juridic prevăzut de lege pentru această categorie de bunuri, stabilind în sarcina contestatorilor obligația de ridicare a gardului în termen de o lună de la data executării silite și măsura de instituire a administratorului sechestru și de stabilire a unei remunerații în beneficiul acestuia.
Contestatorii au menționat că măsurile dispuse sunt nelegale, deoarece nu sunt aplicabile dispozițiile art. 898 NCPC, bunul în discuție fiind un bun imobil în accepțiunea dispozițiilor art. 537 C.civ.. Astfel, gardul în cauză este unul zidit, fiind edificat împreună cu construcția casă de locuit, fiind fixat în pământ cu caracter permanent, astfel că nu există niciun dubiu cu privire la calificarea acestuia ca fiind bun imobil și nu bun mobil.
Au mai precizat contestatorii că este nelegală măsura privind obligarea contestatorilor la ridicarea gardului în termen de o lună, obligație imposibil de executat în acest termen, deoarece desființarea gardului trebuie să parcurgă procedura legală reglementată de dispozițiile Legii nr. 51/1991 privind regimul juridic al construcțiilor.
Pe de altă parte, regimul juridic al construcțiilor edificate de un terț cu materialele sale pe terenul altcuiva, primește reglementare expresă sub forma unei alte instituții juridice, context în care pentru situația juridică a acestui bun, nu pot fi aplicate dispozițiile legale care stabilesc regimul juridic pentru bunuri mobile.
S-a mai arătat că, întrucât în dosarul având ca obiect revendicare și grănițuire intimatul nu a solicitat și obligarea contestatorilor la demolarea gardului despărțitor, executorul judecătoresc trebuia să constate imposibilitatea de punere în executare a titlului executoriu, întrucât parte din teren este ocupat de o construcție ce nu face obiectul executării silite și pentru a cărui desființare, chiar voluntară, trebuie urmată o anumită procedură legală.
De asemenea, au precizat contestatorii, este nelegală măsura stabilirii unei anumite renumerații în beneficiul administratorului sechestru întrucât pentru existența gardului pe terenul proprietatea sa, acesta nu trebuie să facă nici un act de administrare sau conservare sau să desfășoare vreo altă activitate, în cauză fiind vorba de un bun imobil.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 și urm. NCPC.
În dovedire, au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: procesul-verbal de executare silită din data de 22.11.2013 emis de B. I. D. T., copie autorizație de construire și proces-verbal de recepție a lucrărilor, decizia civilă nr. 406/23.10.2012, pronunțată de Tribunalului D., în dosarul nr._/215/2009.
La data de 17.01.2014, intimatul M. D. a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea contestației la executare.
În motivare, intimatul a arătat faptul că cererea nu indică în mod expres și clar care sunt motivele de fapt și de drept fiecărui petit și subpetit în parte, indicându-se generic dispozițiile cu caracter general ale art. 711 NCPC, fiind încălcate dispozițiile art. 194 lit.d NCPC pentru lipsa motivării în drept. De asemenea, nu sunt indicate în mod punctual dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.
La termenul de judecată din data de 14.02.2014, instanța a constatat că intimații sunt decăzuți din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La termenul de judecată din data de 14.03.2014, contestatorii au depus la dosar cerere de renunțare la judecata celui de-al doilea capăt de cerere, prin care au solicitat ca instanța să constate imposibilitatea de punere în executare silită a titlului executoriu pentru suprafața de teren ocupată de gardul despărțitor amplasat pe terenul în suprafață de 5,20 mp, acest aspect invocându-l doar ca simplă apărare în susținerea primului capăt de cerere, cu obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 406 alin.1 NCPC.
La solicitarea instanței a fost atașat dosarul de executare nr. 170/E/2013 al B. I. D. T..
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind admisibilă și de natură să conducă la soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin decizia civilă nr. 406/23.10.2012, pronunțată de Tribunalului D., în dosarul nr._/215/2009, s-a admis apelul formulat de reclamanții M. D. și M. D., împotriva sentinței civile nr. 1904/31.01.2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2009, în contradictoriu cu pârâții G. M. și G. M. C., s-a schimbat în tot sentința civilă apelată, în sensul că s-a admis în parte acțiunea având ca obiect grănițuire și revendicare imobiliară, s-a dispus grănițuirea proprietăților părților, situate în C., ., județul D., pe aliniamentul dintre punctele 7-8, conform raportului de expertiză întocmit în apel de expertul M. A. D., alininiament grafic reprezentat pe planul de situație anexa 2, au fost obligați pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 5,20 mp teren intravilan delimitată de punctele 7-8-4-7 de pe același pan de situație, anexa 2, a fost înlăturată dispoziția privind obligarea reclamanților la plata sumei de 401 lei cheltuieli de judecată și au fost obligați intimații pârâți la plata către apelanții reclamanți a sumei de 1.431,10 lei cheltuieli de judecată în apel și în primă instanță. Decizia menționată anterior a rămas irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei civile nr. 1334/19.02.2013, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._/215/2009.
La data de 04.06.2013, creditorii M. D. și M. D. au formulat cerere de executare silită împotriva debitorilor G. M. și G. M. C., pentru a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 5,20 mp teren intravilan delimitată de punctele 7-8-4-7 de din planul de situație anexa 2 și pentru recuperarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.431,10 lei, în baza deciziei civile nr. 406/23.10.2012, pronunțată de Tribunalului D., în dosarul nr._/215/2009, formându-se dosarul de executare nr. 170/E/2013 al B. I. D. T..
Prin Încheierea nr. 7250/14.06.2013 din Camera de Consiliu, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2013, s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 406/23.10.2012, pronunțată de Tribunalului D., în dosarul nr._/215/2009, privind pe creditorii M. D. și M. D. și pe debitorii G. M. și G. M. C..
În cadrul acestui dosar de executare, la data de 15.07.2013, executorul judecătoresc I. D. T. a emis Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare potrivit art. 669 NCPC, pentru suma totală de 2.602,11 lei.
De asemenea, la data de 15.07.2013 executorul judecătoresc I. D. T. a emis somațiile prevăzute de art. 667 NCPC, prin care a somat debitorii G. M. și G. M. C., ca în termen de 10 zile de la primirea sau lăsarea acesteia la domiciliu, să se conformeze titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 406/23.10.2012, pronunțată de Tribunalului D., în dosarul nr._/215/2009, în sensul de a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 5,20 mp teren intravilan delimitată de punctele 7-8-4-7 conform raportului de expertiză întocmit de expertul M. A. D., situat în C., ., respectiv 12 A, județul D., iar în termen de o zi de la primire sau lăsare la domiciliu, să achite suma totală de 4.033,21 lei compusă din 1.431,10 lei reprezentând creanță și 2.602,11 lei cheltuieli de executare silită.
La data de 22.11.2013, pentru punerea în executare a deciziei civile nr. 406/23.10.2012, pronunțată de Tribunalului D., în dosarul nr._/215/2009, s-au deplasat la fața locului la adresa din C., . A, D., intimatul M. D. împreună cu executorul judecătoresc și agenți din cadrul Poliției Municipiului C.. Cu această ocazie s-a constatat că pe terenul de 5,20 mp ce face obiectul executării silite este amplasat un gard din ciment cu fundație de beton, gard care nu face obiectul executării silite.
Prin procesu-verbal din data de 22.11.2013 emis de executorul judecătoresc I. D. T., s-a predat către creditori imobilul teren în suprafață de 5,20 mp. În privința gardului care nu face obiectul executării silite, pe care debitorii refuză să-l ridice, s-a dispus darea în păstrarea creditorului M. D., care s-a numit administrator sechestru, în conformitate cu dispozițiile art. 898 NCPC și, în conformitate cu dispozițiile art. 898 alin.3 NCPC, s-a pus în vedere debitorilor că trebuie să ridice acest gard, în termen de o lună de zile de la data comunicării prezentului proces-verbal, respectiv de la data luării la cunoștință. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 898 alin.2 și art. 747 NCPC s-a stabilit, în favoarea administratorului sechestru o remunerație în raport de activitatea depusă.
Potrivit dispozițiilor art. 711 NCPC, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
În cauza de față, contestatorii au formulat contestație la executare, pe care ulterior au precizat-o, solicitând anularea parțială a procesului-verbal de executare silită din data de 22.11.2013 emis de B. I. D. T. în cadrul dosarului de executare nr. 170/2013, în sensul constatării nulității următoarelor măsuri dispuse de executorul judecătoresc: măsura de instituire a administratorului sechestru în persoana creditorului M. D. cu privire la bunul imobil constând în gard despărțitor, măsura de stabilire a unei remunerații în beneficiul administratorului sechestru în raport de activitatea depusă și măsura de obligare a contestatorilor la ridicarea gardului în termen de o lună de la data executării silite
Instanța apreciază această critică invocată de contestatori ca fiind întemeiată.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 898 NCPC, dacă executarea privește un imobil în care se găsesc bunuri mobile ce nu formează obiectul executării și pe care debitorul nu le ridică singur, executorul va încredința aceste bunuri în păstrarea unui administrator-sechestru, care poate fi chiar creditorul, pe cheltuiala debitorului. Dacă bunurile lăsate în depozit nu sunt sechestrate în favoarea altei urmăriri, executorul va fixa, prin procesul-verbal arătat la art. 899, termenul în care debitorul trebuie să le ridice, care nu poate fi mai lung de o lună. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 747 NCPC, care se aplică și în acest caz potrivit alin.2, în cazul în care administrator sechestru este o altă persoană decât debitorul sau terțul deținător, acesta va avea dreptul la o remunerație, ce se va fixa prin încheiere de executor, ținând seama de activitatea depusă, iar în cazul unităților specializate, de tarifele sau prețurile practicate de acestea pentru servicii similare.
Instanța reține însă că bunul identificat la fața locului pe suprafața de teren de 5,20 mp este un bun imobil, în accepțiunea dispozițiilor art. 537 Cod civil, astfel că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 898 NCPC și art. 747 NCPC.
Prin urmare, sunt nelegale măsurile executorului judecătoresc constând în instituirea administratorului sechestru în persoana creditorului M. D. cu privire la bunul constând în gard despărțitor și stabilirea unei remunerații în beneficiul administratorului sechestru în raport de activitatea depusă. De asemenea, este nelegală și măsura de obligare a contestatorilor la ridicarea gardului în termen de o lună de la data comunicării prezentului proces-verbal, respectiv de la data luării la cunoștință, deoarece fiind vorba de bun imobil, desființarea acestuia trebuie să parcurgă procedura reglementată de dispozițiile Legii nr. 51/1991 privind regimul juridic al construcțiilor.
În ce privește capătul de cerere privind constatarea imposibilității de punere în executare silită a titlului executoriu pentru suprafața de teren ocupată de gardul despărțitor amplasat pe terenul în suprafață de 5,20 mp, instanța reține că potrivit art. 406 alin.1 C.proc.civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, iar potrivit alin.4, dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți.
Or, în cauză, la termenul de judecată din data de 14.03.2014, contestatorii au depus la dosar o cerere, prin care au învederat că renunță la judecata capătului de cerere privind constatarea imposibilității de punere în executare silită a titlului executoriu pentru suprafața de teren ocupată de gardul despărțitor amplasat pe terenul în suprafață de 5,20 mp, iar intimații au arătat că sunt de acord cu această renunțare, astfel că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 406 NCPC.
Față de cele expuse, instanța va admite contestația la executare, astfel cum a fost precizată, și va anula în parte procesul-verbal de executare silită din data de 22.11.2013 emis de B. I. D. T. în cadrul dosarului de executare nr. 170/2013, în ceea ce privește măsura de instituire a administratorului sechestru în persoana creditorului M. D. cu privire la bunul constând în gard despărțitor, măsura de stabilire a unei remunerații în beneficiul administratorului sechestru în raport de activitatea depusă și măsura de obligare a contestatorilor la ridicarea gardului în termen de o lună de la data comunicării prezentului proces-verbal, respectiv de la data luării la cunoștință.
Totodată, instanța va lua act de renunțarea contestatorilor la capătul de cerere privind constatarea imposibilității de punere în executare silită a titlului executoriu pentru suprafața de teren ocupată de gardul despărțitor amplasat pe terenul în suprafață de 5,20 mp.
De asemenea, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatorii G. M., cu domiciliul în C., ., județul D. și G. M. C., cu domiciliul în C., ., județul D., în contradictoriu cu intimații M. D., cu domiciliul în C., ..1, ..14, județul D. și M. D., cu domiciliul în C., ..1, ..14, județul D., astfel cum a fost precizată.
Anulează în parte procesul-verbal de executare silită din data de 22.11.2013 emis de B. I. D. T. în cadrul dosarului de executare nr. 170/2013, în ceea ce privește măsura de instituire a administratorului sechestru în persoana creditorului M. D. cu privire la bunul constând în gard despărțitor, măsura de stabilire a unei remunerații în beneficiul administratorului sechestru în raport de activitatea depusă și măsura de obligare a contestatorilor la ridicarea gardului în termen de o lună de la data comunicării prezentului proces-verbal, respectiv de la data luării la cunoștință.
Ia act de renunțarea contestatorilor la capătul de cerere privind constatarea imposibilității de punere în executare silită a titlului executoriu pentru suprafața de teren ocupată de gardul despărțitor amplasat pe terenul în suprafață de 5,20 mp.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. I. Ș.-C.
Red./Tehnored.C.A
6 ex./4 ex. .>
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 5124/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6734/2014.... → |
|---|
