Contestaţie la executare. Sentința nr. 17/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 22058/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 17.09.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. C. L.
GREFIER: S. B.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestatoarea T. - REBELEȘ - T. A. L., în contradictoriu cu intimata M.F.P.- A.N.A.F. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A .FINANȚELOR PUBLICE D., având ca obiect contestație la executare..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
În temeiul art. 104 alin. (13) din Regulamentul de ordine interioară, instanța a dispus lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal efectuat la a doua strigare a răspuns pentru contestatoare av. N. A. Leonardo, lipsă fiind intimata.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cuprinsul căruia se învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
La interpelarea instanței, contestatoarea prin apărător arată că renunță la proba cu expertiza judiciară specialitatea contabilitate propusă în cauză.
Instanța ia act de renunțarea contestatoarei la proba cu expertiza judiciară specialitatea contabilitate propusă în cauză.
În temeiul art. 248 alin. 1 C.p.c. pune în discuție excepția inadmisibilității capătului de cerere privind executarea silită invocată de intimată prin întâmpinare.
Av. N. A. Leonardo pentru contestatoare, arată că în realitate prin cererea introductivă de instanță, contestatoarea nu a înțeles să solicite și suspendarea executării silite în cauză, ci a înțeles să formuleze doar contestație la executare silită, în realitate contestatoarea a solicitat prin acțiune suspendarea actelor administrative atacate, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost introdusă la instanța de contencios administrativ a Tribunalului D., însă acest capăt de cerere a rămas implicit fără obiect, declinându-se competența în favoarea Judecătoriei C.. Pentru aceste motive, apărătorul contestatoarei solicită instanței respingerea excepției procesuale invocate, ca rămasă fără obiect.
Instanța respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității invocată de către intimat prin întâmpinare, având în vedere prevederile art. 712 alin. 2 C.p.c. care prevăd că în privința titlurilor executorii care nu sunt emise de o instanță de judecată, prin contestația la executarea silită se pot invoca inclusiv motive de netemeinicie a titlului executoriu.
De altfel, excepția invocată de intimat a rămas fără obiect, în ceea ce privește capătul de cerere privind "suspendarea actului administrativ" formulat de contestator prin cererea de chemare în judecată, întrucât acest petit a fost promovat în fața Tribunalului D. – Secția de C. Administrativ, în considerarea competenței materiale a acestei instanțe de a se pronunța cu privire la acesta, iar Tribunalul D. a declinat competența materială de soluționare a întregului litigiu în favoarea Judecătoriei C., apreciind că obiectul cauzei este doar contestație al executare, în baza art. 172 – 173 din OG nr. 92/2003.
La interpelarea instanței, contestatoarea prin apărător arată că nu mai are mijloace de probă de propus, excepții de invocat și nici cereri de formulat și este de acord cu acordarea cuvântului pe fond la acest termen de judecată, drept pentru care instanța încheie etapa cercetării procesuale și acordă contestatoarei prin apărător, cuvântul pe fond în dezbateri, conform art. 392 NCPC.
Av. N. A. Leonardo pentru contestatoare, pe fondul cauzei solicită instanței admiterea contestației la executare, anularea titlului executoriu și a somației atacate. Fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 C., instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D., sub nr._ din 29 Ianuarie 2014, reclamanta Troanta - Rebeles-T. A. L., a chemat în judecată pe pârâta Agenția Naționala de Administrare Fiscala - Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea titlului executoriu nr._/27.12.2013 si a somației nr. 16/_ /_/27.12.2013 emise de parata in cadrul dosarului de executare nr. 16/_ /_ .
În motivare, a arătat că prin titlul executoriu si somația atacate, parata a stabilit de plata in sarcina reclamantei suma de 1679 lei reprezentând impozit pe venituri din activități independente.
Nu a primit însă vreo decizie de impunere referitoare la plate vreunei sume drept diferența de impozit, iar sumele de bani conținute in titlul executoriu și somație sunt rezultatul unor calcule necunoscute .
Aceasta suma nu este insa una reala, având in vedere ca valoarea venitului net obținut de subsemnata in anul 2012 la care s-a calculat procentul de 16% reprezentând impozitul pe profit, este calculata in mod greșit.
Mai mult decât atat, subsemnata nu a primit decizia de impunere prin care a fost stabilit impozitul pe venit pe care trebuia sa il achite pentru veniturile realizate in anul 2012.
Somația și titlul executoriu nu sunt semnate si nici stampilate.
Nu se face vorbire despre dreptul de a fi ascultată conform art. 9 C.pr.fiscală.
Nu se face vorbire despre previzibilitatea și predictibilitatea obligației fiscale, precum și dreptul de a fi informat anual, obligații ce rezultă din principiul rolului activ al organului fiscal reglementat de art. 7 C.pr.fiscală.
Nu sunt respectate dispozițiile art. 41 "dreptul la bună administrare" din Carta drepturilor fundamentale ale U.E. potrivit cărora autoritățile administrației sunt obligate să-și motiveze deciziile, iar în cazul în care actul administrativ nu este motivat sancțiunea este aceea a anulării actului întrucât norma legală indicată are caracter imperativ, reglementarea comunitară prevăzând obligația, ci nu posibilitatea sau dreptul autorităților administrative a a-și motiva deciziile. În speță, decizia de impunere nu este motivată în fapt.
Pe de altă parte, reclamanta solicită suspendarea actelor administrative atacate, suspendare care să opereze până la clarificarea dosarului de fond.
Mai mult decât atât, reclamanta este împrumutată la o bancă cu o sumă foarte mare de bani, iar eventual blocarea a conturilor supuse executării silite nu ar face decât să o pună pe aceasta în imposibilitatea de a-și plăti datoria, fapt ce atrage consecințe juridice extreme din punct de vedere juridic, condițiile programului de creditare fiind foarte stricte.
Este de subliniat faptul că în acest moment S C A T. și Asociații, în cadrul căreia activeaza, este creditor al statului roman după plata unor sume mai mari de impozite, fapt care însă nu s-a soldat cu înapoierea banilor, ci doar cu posibilitatea compensării acestora cu datorii viitoare și acest fapt doar la cererea expresă a societății.
In drept, iși întemeiază prezenta cerere pe disp. art. 172-173 din OG nr. 92/2003.
In susținerea cererii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri si expertiza contabila.
La termenul de judecată din data de 05.05.2014 instanța a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului D., invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate asupra excepției invocate, a apreciat-o întemeiată, pentru următoarele argumente:
Prin actiunea formulată reclamantul a solicitat anularea titlului executoriu nr._/27.12.2013 și a somației de executare nr.16/_ /_/27.12.2013.
Tribunalul constata ca în speță, competenta de solutionare a contestatiei formulata de contestatoare impotriva titlului executoriu și a somației de executare apartine Judecatoriei C., in raport de dispozitiile art. 172-173 C.pr.fiscala.
Astfel, între titlu de creanță și titlu executoriu există, conform dispozițiilor legale și a jurisprudenței, o diferență de regim juridic care se referă la procedura de contestare, temeiul legal al acesteia și bineînțeles instanța competentă material.
Din interpretarea prevederilor art. 136, alin.(2) și ale art. 172, alin.(1) din Codul de procedură fiscală rezultă că un act administrativ fiscal a cărui creanță fiscală a ajuns scadentă, dobândește statutul unui titlu executoriu având un regim juridic distinct de cel al actului administrativ fiscal.
Prin urmare, dacă titlul de creanță și orice alt administrativ fiscal, pot fi contestate la organul fiscal competent potrivit regulilor stabilite prin art. 205 și urm. din Capitolul I, al Titlului IX din Codul de procedură fiscală, titlul executoriu poate fi contestat urmând procedura stabilită prin art. 172 din același act normativ, instanța competentă material să judece contestația fiind judecătoria, ca instanță de executare.
D. fiind faptul că titlul executoriu este un act de executare, in situația contestării acestuia, potrivit art. 172, alin.(4) din Codul de procedură fiscală, competența aparține judecătoriei ca instanță de executare, în speță, Judecătoriei C..
F. de considerentele expuse, instanța, în raport de dispozițiile art. 132 alin. 1 și 3 din NCPC coroborate cu dispozițiile art. 172-173 din OG 92/2003, a admis excepția de necompetență materială invocată de pârâtă prin întâmpinare și a declinat competența soluționării contestației împotriva titlului executoriu și a somației de executare la Judecătoria C..
La data de 03.06.2014 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C. dosarul cu numărul_, cu termen recomandat 05.06.2014 conform N.C.P.C.
La data de 30.06.2014 s-a depus la dosar de către intimată prin Serviciul Registratură întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare, cu consecința menținerii actelor de executare emise ca fiind corect și legal întocmite.
La termenul de judecată din data de 02.07.2014, instanța a încuviințat ca fiind admisibile, pertinente, concludente și utile cauzei toate înscrisurile depuse la dosar de către contestatoare și intimată, conform art. 255 și 254 alin. 1 și 2 pct. 4 din Noul Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 44 al. 1 - 4 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, actul administrativ - fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.
Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează:
a)prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
b)prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;
c)prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia;
d)prin publicitate.
Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de Internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. Actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
Dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
Astfel, din interpretarea dispozițiilor textului de lege sus – menționat, instanța reține că actul administrativ trebuie comunicat contribuabilului, prioritar prin una dintre cele trei modalități alternative prevăzute de art. 44 al. 2 lit. a, b, c din Codul de procedură fiscală, întrucât aceste modalități de comunicare asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia, iar doar in extremis, în ipoteza în care din motive obiective, comunicarea într-una dintre cele trei modalități nu este posibilă, se poate apela de către organul administrativ – fiscal la comunicarea actului prin publicitate, conform art. 44 al. 2 lit. d și art. 44 al. 3 din Codul de procedură fiscală.
În cauză, intimata A.J.F.P. D. nu a apelat la niciuna dintre cele trei modalități prioritare de comunicare către contestatoarea T. – Rebeleș – T. A. L., a deciziei de impunere nr._/22.04.2013 ce reprezintă titlul de creanță, în conformitate cu dispozițiile art. 44 al. 2 lit. a, b, c din Codul de procedură fiscală, ci a procedat în mod direct și fără nicio justificare, la comunicarea actului prin publicitate.
Mai mult, în cuprinsul procesului – verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate nr._/05.08.2013 întocmit de intimată (f.14), se menționează fără temei că actul administrativ fiscal ar fi fost comunicat în prealabil prin una dintre modalitățile de comunicare prevăzute de art. 44 al. 2 lit. a, b și c din OG nr. 92/2003 (fără să se precizeze care), aspect care nu reiese însă din actele de executare depuse la dosar.
În consecință, instanța constată că prin necomunicarea către contestator a deciziei de impunere nr._/22.04.2013, într-una dintre modalitățile prevăzute de art. 44 al. 2 lit. a, b și c din OG nr. 92/2003, intimata l-a lipsit pe acesta de dreptul de a contesta legalitatea deciziei de impunere în fața instanței de contencios administrativ competente, ceea ce conduce implicit la nulitatea derivată a titlului executoriu nr._/27.12.2013 și a somației de executare nr. 16/_ /_/27.12.2013, emise de intimat în dosarul de executare nr. 16/_ /_, având în vedere că procedura de executare silită nu poate demara decât după ce debitorul, legal înștiințat, nu a contestat în termenul legal actul administrativ sau contestându-l, i-a fost respinsă contestația prin hotărâre judecătorească definitivă.
În consecință, față de dispozițiile art. 172 – 173 din OG nr. 92/2003, art. 711 și urm. și 719 C., instanța va admite contestația la executare silită formulată de contestatoarea T. – Rebeleș – T. A. L. și va anula titlul executoriu nr._/27.12.2013 și somația de executare nr. 16/_ /_/27.12.2013, emise de intimat în dosarul de executare nr. 16/_ /_.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare silită formulată de contestatoarea T. – Rebeleș – T. A. L., cu domiciliul în C., ., ., ., în contradictoriu cu intimatul M. – A. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., cu sediul în C., .. 2, jud. D..
Anulează titlul executoriu nr._/27.12.2013 și somația de executare nr. 16/_ /_/27.12.2013, emise de intimat în dosarul de executare nr. 16/_ /_.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 17.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER
V. C. L. B. S.
Red. V.C.L../16.10..2014
Tehnored. S.B./ 4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
