Evacuare. Sentința nr. 28/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 28/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 28-10-2014 în dosarul nr. 15963/215/2010
DOSAR NR._ Evacuare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 28.10.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
Președinte – S. M. B. - judecător
Grefier – A. S.
Pe rol soluționarea acțiunii formulată de reclamanta F. C. V., în contradictoriu cu pârâta .. – prin lichidator judiciar AMT Servicii Insolvență SPRL și cu chemații în garanție M. C. – prin primarul M. C. și P. M. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, a răspuns avocat F. I., pentru reclamantă, lipsind pârâta.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat F. I., pentru reclamantă, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a se prezenta și apărătorul pârâtei.
Instanța încuviințează cererea formulată de către apărătorul reclamantei și dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a se prezenta și apărătorul pârâtei.
La a doua strigare, la apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns avocat F. I., pentru reclamantă și avocat M. M., pentru pârâtă.
Avocat F. I., pentru reclamantă, depune la dosar cerere de renunțare la judecata capetelor de cerere vizând constatarea dobândirii dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcției provizorii edificate pe teren, construcție aparținând pârâtei .., a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință și capătului de cerere vizând evacuarea pârâtei.
Avocat M. M., pentru pârâtă, depune la dosar note scrise prin care învederează că este de acord cu cererea de renunțare la judecată formulată de către reclamantă, raportat la faptul că bunurile ce fac obiectul prezentului litigiu au fost valorificate în cadrul procedurii de insolvență. Totodată arată că parata înțelege să renunțe la judecata cererii reconvenționale formulată în cauză.
Având cuvântul asupra cererii formulate, avocat F. I., pentru reclamantă, solicită instanței să ia act de cererea de renunțare la judecată, fără cheltuieli de judecată. În ceea ce privește cererea de chemare în garanție solicită respingerea acesteia.
Avocat M. M., pentru pârâtă, solicită instanței să ia act de cererea de renunțare la judecată și de cererea de renunțare la cererea reconvențională, fără cheltuieli de judecată. De asemenea, solicită respingerea cererii de chemare în garanție.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 25.05.2010 sub nr._ reclamanta F. C. V. a chemat în judecată pe pârâta .., solicitând instanței evacuarea pârâtei de pe terenul în suprafață de 72,50 mp situat în C., .. 1 A, jud. D., obligarea pârâtei la eliberarea și predarea terenului liber de orice sarcini, obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință pe perioada cuprinsă între momentul încetării contractului de închiriere și până la eliberarea efectivă a terenului și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, în fapt, este proprietara terenului în suprafață de 72,50 mp situat în C., .. 1 A, jud. D., ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 10/2001, respectiv prin dispoziția nr._/27.09.2006 a Primăriei M. C..
Reclamanta a mai arătat că în data de 01.02.2008 a încheiat cu pârâta contractul de închiriere înregistrat sub nr._/13.02.2008 la Administrația Finanțelor Publice D., contract având ca obiect suprafața de teren de 72,50 mp situat în C., .. 1 A, jud. D., pentru perioada 01.02.2008 – 31.12.2009.
Prin notificarea din data de 03.02.2010 reclamanta arată că a notificat pârâtei încetarea de plin drept a contractului începând cu data de 31.12.2009 și a pus în vedere pârâtei obligația de a elibera terenul, precum și posibilitatea de a încheia un nou contract de închiriere pentru suprafața de teren menționată.
Prin răspunsul din data de 08.02.2010 pârâta a comunicat reclamantei intenția sa de a încheia un nou contract de închiriere, invitând-o în acest sens pe reclamantă la negociere directă.
Astfel, ca urmare a întâlnirilor avute cu reprezentantul pârâtei în data de 24.02.2010 și 23.03.2010 părțile nu au putut ajunge la nici o înțelegere cu privire la încheierea unui nou contract de închiriere pentru suprafața de teren menționată, motiv pentru care, prin notificarea din data de 29.03.2010, a notificat pârâta punându-i în vedere că, în măsura în care, în termen de 10 zile de la primirea notificării nu se încheie un nou contract de închiriere, să procedeze la eliberarea și predarea terenului liber de orice sarcini.
Reclamanta apreciază că acțiunea în evacuare este fondată, având în vedere că, așa cum a arătat, contractul de închiriere înregistrat sub nr._/13.02.2008 a fost încheiat pe o perioadă determinată, acesta expirând la data de 31.12.2009 iar potrivit art. 5.2.4 pârâta avea obligația ca la data expirării perioadei contractuale să predea terenul reclamantei liber de orice sarcini.
Prin urmare, dată fiind lipsa oricărui titlu al pârâtei pentru ocuparea terenului și refuzul acesteia de a elibera și preda terenul, este evident că se impune admiterea acțiunii în evacuare.
În ceea ce privește cererea privind obligarea pârâtei la eliberarea și predarea terenului liber de orice sarcini, reclamanta a arătat că pe terenul proprietatea reclamantei pârâta a edificat o construcție cu caracter provizoriu cu destinația de magazin alimentar, construcție care trebuie ridicată.
Cu privire la obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului, reclamanta a arătat că, având în vedere că, începând cu data de 31.12.2009, pârâta folosește fără nici un titlu legal terenul în suprafață de 72,50 mp proprietatea reclamantei, este evident că prin această conduită reclamanta este prejudiciată.
Având în vedere că prin atitudinea culpabilă a pârâtei de refuz de a elibera și preda terenul, pârâta îi aduce reclamantei în mod evident prejudicii prin îngrădirea exercitării drepturilor sale de proprietar, inclusiv prin privarea sa de posibilitatea de a închiria terenul și obține chirie, în baza art. 480 C.civ. coroborat cu art. 998 C.civ., reclamanta apreciază că este îndreptățită la a primi contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 72,5 mp calculate între momentul încetării de drept a contractului de închiriere și momentul eliberării și predării efective a terenului.
În drept, au fost invocate prevederile art. 480 C.civ., art. 494 C.civ., art. 998-999 C.civ., art. 1431 și urm. C.civ. și orice alte dispoziții legale aplicabile.
În ședința publică din data de 10.09.2010 pârâta a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin cererea reconvențională pârâta a solicitat, într-o primă teză, să se dispună instituirea unui drept de superficie al .. asupra imobilului situat în C., cartier Brazda lui N., nr. 66 A, jud. D. (C., .. 1 A, jud. D.), compus din teren în suprafață de 72,50 mp și construcție, spațiu comercial, în suprafață de 65,60 mp; să fie obligată reclamanta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată iar într-o a doua teză obligarea reclamantei pârâte la plata sporului de valoare adus terenului ca urmare a construcției proprietate a .. și instituirea unui drept de retenție în favoarea .. asupra imobilului situat în C., cartier Brazda lui N., nr. 66 A, jud. D. (C., .. 1 A, jud. D.), compus din teren în suprafață de 72,50 mp și construcție, spațiu comercial, în suprafață de 65,60 mp, până la achitarea de către reclamanta-pârâtă a sporului de valoare adus terenului ca urmare a construcției proprietate a .; să fie obligată reclamanta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reconvenționale s-a arătat că, în fapt, la data de 18.10.2000, între . în calitate de vânzătoare și . în calitate de cumpărătoare, a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 956/18.10.2000 la BNP C. T., având ca obiect un chioșc din metal și sticlă situat în C., cartier Brazda lui N., jud. D..
Vânzarea imobilului a fost efectuată în derularea procedurii insolvenței ., fiind cenzurată și dispusă de judecătorul sindic prin încheierea de ședință din data de 05.10.2000 pronunțată de Tribunalul D. în Dosarul nr. 173/F/1999.
Așa cum rezultă din Adresa înregistrată sub nr. 2046/1999 la ., construcția ce a făcut obiectul vânzării-cumpărării a fost executată în anul 1982 și a intrat în patrimoniul vânzătoarei conform procesului- verbal încheiat la data de 08.05.1992 cu . acest sens, a se vedea contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 956/18.10.2000 la BNP C. T.).
Ulterior, la cererea ., a fost emisă Autorizația de construire înregistrată sub nr. 964/24.06.2004 la Primăria M. C., prin care a fost autorizată executarea lucrărilor de construire-modernizare a imobilului situat în C., . nr. 66 A, jud. D. (Piața Brazda lui N.).
Prin Notificarea înregistrată sub nr. 231/N/2002 la B. T. N. C., parata F. C. V., în calitate de moștenitoare a numitului M. D. a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, retrocedarea imobilului teren, în suprafață de 4.445 mp, situat în C., . nr. 116, jud. D..
În motivarea cererii, reclamanta F. C. V. a arătat că terenul a cărui retrocedare o solicită a fost expropriat în baza Decretului nr. 810/28.09.1962.
Prin Dispoziția nr._/27.09.2006 emisă de P. M. C. s-a aprobat restituirea parțială în natură a imobilului (teren) în suprafață totală de 1.717 mp, situat în C., . nr. 116, jud. D., compus din: 928 mp teren ocupat în prezent de construcții provizorii neautorizate, 189 mp teren liber în zona pieței și 600 mp teren liber în apropierea blocului G2, notificat sub nr. 231/N/2002.
În temeiul Dispoziției nr._/27.09.2006 emisă de P. M. C., reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată ce face obiectul Dosarului nr._ al Judecătoriei C., solicitând atât evacuarea .., cât și demolarea construcției edificate pe teren și repararea prejudiciului constând în lipsa de folosință a terenului.
În ceea ce privește prima teză a cererii reconvenționale, apreciază pârâta-reclamantă că acesta este fondată, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 492 din Codul Civil, orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contra.
Dreptul de superficie este dreptul real principal ce constă în dreptul de proprietate pe care o persoană, numită superficiar îl are asupra construcțiilor plantațiilor sau altor lucrări aflate pe terenul ce aparține altei persoane, teren asupra căruia superficiarul are un drept de folosință.
Ca atare, dreptul de superficie, în sensul dispozițiilor art. 492 din Codul civil, implică o suprapunere de drepturi aparținând unor proprietari diferiți și având obiecte diferite, dreptul de proprietate al superficiarului asupra construcțiilor, plantațiilor sau lucrărilor Și dreptul de proprietate al altei persoane asupra terenului.
Dreptul de superficie, constituie o excepție de la regula potrivit căreia proprietatea asupra, terenului cuprinde și proprietatea a tot ceea ce se află pe suprafața lui, precum și de la principiul că proprietatea unui lucru principal se extinde asupra a tot ce se unește ca accesoriu cu acel lucru.
Constituirea dreptului de superficie se poate realiza prin convenție, prin legat, prin lege, prin uzucapiune, etc.
Ceea ce este esențial, pentru a ne afla în prezența unui drept de superficie este ca edificarea construcției să se facă numai cu acordul proprietarului terenului.
În condițiile în care din probele administrate în cauză ar rezulta că F. C. V. face dovada identității parțiale dintre terenul situat în C., . nr. 116, jud. D. (așa cum este acesta menționat în Dispoziția nr._/27.09.2006 emisă de P. M. C., în referatul și procesul-verbal privind starea de fapt, precum și în schița anexă întocmită de Serviciul Gestiunea Localității și Teritoriului, cadastru Edilitar Imobiliar din cadrul Primăriei M. C.), terenul situat în C., .. 1 A, jud. D. (așa cum este menționat în cererea de chemare în judecată) și terenul situat în C., . nr. 66 A, jud. D., în cauză, la data formulării prezentei cereri, există două imobile, un teren în suprafață de 72,50 mp și o construcție în suprafață utilă de 65,60 mp, situată pe terenul menționat, cu doi proprietari diferiți: .., proprietară asupra construcției, conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 956/18.10.2000 la BNP C. T. și F. C. V., proprietar asupra terenului.
Ca atare, prima condiție pentru instituirea dreptului real de superficie este întrunită în cauză imobilul situat în C., Cartier Brazda lui N., nr. 66 A, jud D. (C., .. 1 A, jud D.), compus din teren în suprafață de 72,50 mp și construcție, spațiu comercial, în suprafață de 65,60 mp, cu doi proprietari diferiți.
Pe de altă parte, pentru constituirea dreptului de superficie se cere, pe lângă dovada dreptului de proprietate asupra construcției, și existența unei dispoziții legale sau a unei convenții încheiate între superficiar și proprietarul terenului.
În acest sens menționează pârâta că, în practica judiciară s-a apreciat că dreptul de superficie, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate nu se poate constitui decât dacă persoana care îl reclamă nu are calitatea de proprietar asupra construcției și nu există o convenție cu proprietarul terenului în acest sens (a se vedea Decizia nr. 868/R/2001 a Curții de Apel B.).
Ori, în cauză, construcția proprietatea . a fost edificată în anul 1982 cu acordul proprietarului terenului de la acel moment (statul).
Față de cele menționate, consideră pârâta că am dovedit în cauză, atât existența unor proprietari diferiți asupra celor 2 imobile, cât și existența acordului proprietarului terenului la momentul edificării construcției, situație față de care acțiunea formulată privind instituirea unui drept de supreficie este admisibilă și fondată.
În ceea ce privește teza a doua a acțiunii, consideră pârâta că, în situația în care instanța va aprecia că nu sunt întrunite condițiile legale pentru instituirea unui drept de superficie, se impune obligarea reclamantei la despăgubirea .. pentru sporul de valoare adus terenului ca urmare a construcției edificate, precum și instituirea unui drept de retenție până la achitarea acestei sume.
Potrivit art. 494 din Codul civil, daca plantațiile, construcțiile si lucrările au fost făcute de către o a treia persoana cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le tine pentru dansul, sau de a îndatora pe acea persoana sa le ridice. Daca proprietarul pământului cere ridicarea plantațiilor si a construcțiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului. Daca proprietarul voiește a păstra pentru dansul acele plantații si clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor si prețul muncii, fără ca sa se ia in considerație sporirea valorii fondului, ocazionata prin afacerea unor asemenea plantații si constructii. Cu toate acestea, daca plantatiile, clădirile si operele au fost făcute de către o a treia persoana de bună-credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantatii, clădiri si lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor si prețul muncii, sau de a plați o suma de bani egala ou aceea a creșterii valorii fondului
Apreciază pârâta că societății i se aplică regimul juridic al constructorului de bună-credință al imobilului - construcție în suprafață 65,60 mp.
În acest sens, precizează pârâta că buna credință rezultă din faptul că edificarea construcției s-a realizat în baza unui acord cu proprietarul terenului, acord materializat și în obținerea tuturor autorizațiilor și avizelor necesare edificării acesteia.
Mai mult decât atât, . a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului construcție prin vânzare-cumpăr are, operațiunea fiind cenzurată din punct de vedere al legalității și oportunității de către judecătorul sindic în cadrul Dosarului nr. 175/F/1999 al Tribunalului D., validitatea actelor verificați du-se implicit prin exercitarea atribuției judecătorului sindic de a controla activitatea administratorului.
Pârâta a învederat instanței că evaluează provizoriu sporul de valoare adus terenului, la suma de 10.000 lei, urmând ca valoarea finală a acestuia să fie determinată printr-o expertiză în specialitatea construcții.
În ceea ce privește instituirea dreptului de retenție asupra imobilului situat în C., Cartier Brazda lui N., nr. 66 A, jud. D. (C., .. 1 A, jud. D.), pârâta apreciază că aceasta este admisibilă, existând o legătură de conexiune între lucru și datoria pe care deținătorul acestuia o pretinde de la creditorul restituirii – debitum cum re junctum - o excepție bazată pe o împrejurare de fapt (posesia unui lucru) și un raport juridic obligațional.
Dreptul de retenție, fiind un drept real de garanție imperfect, abilitează pe cel ce deține un bun mobil sau imobil al altuia, pe care trebuie să-l restitui, să refuze restituirea până ce creditorul titular al bunului va plăti sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea, întreținerea sau îmbunătățirea acelui bun.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 119-120 din Codul de procedură civilă, art. 492, art. 494 C.civ.
Prin întâmpinarea formulată la data de 10.09.2010 pârâta a solicitat admiterea excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată, generată de lipsa concilierii prealabile prevăzute de art. 7201 din C. și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind inadmisibilă, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea, pârâta a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta a solicitat și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că, în ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, generată de lipsa concilierii prealabile prevăzute de art. 7201 din C., aceasta este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 7201 din C., în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
In scopul arătat la alin. 1, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă, de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face și prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire.
Data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2.
Rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arătarea pretențiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului și a punctului de vedere al fiecărei părți.
Înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării prevăzute la alin. 2, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile se anexează la cererea de chemare în judecată.
Prin cererea de chemare in judecată ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei C., reclamanta a solicitat atât evacuarea pârâtei, cât și demolarea construcției edificate pe teren, precum și repararea prejudiciului constând în lipsa de folosință a terenului.
Potrivit Deciziei nr. 32/2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recursul în interesul legii, acțiunile patrimoniale sunt cele care au un conținut economic în timp ce, cele nepatrimoniale corespund unor drepturi subiective indisolubil legate de persoana titularului lor, fără conținut economic.
Dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat îh justiție transferă caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuși și astfel procesul va putea fi evaluabil în bani ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial dedus judecății intră un drept patrimonial, real sau de creanță.
În consecință, ori de câte ori, pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară.
În considerentele Deciziei nr. 32/2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție nu este enumerata și obligația de a face, însă, enumerarea instanței este exemplificativa, decizia având o aplicare mai larga decât strict limitele în care instanța suprema a fost sesizata.
De fapt, decizia prevede, cu caracter imperativ, obligativitatea instanțelor de a stabili natura patrimoniala sau nepatrimoniala a oricărui litigiu.
Atât capătul de cerere în evacuare, cât și în obligația de a face, respectiv de demolare a unei construcții au fără îndoială caracter patrimonial, urmărind protejarea unui drept real, fără legătură cu drepturile legate indisolubil de persoana titularului (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 31/2010 pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția Comercială).
Natura patrimonială a dreptului determină natura litigiului, înalta Curte reținând că a susține, că există acțiuni patrimoniale neevaluabile în bani înseamnă a susține o contradicție juridică.
Ca atare, apreciază pârâta că instanța de judecată a fost sesizată cu o acțiune de natură comercială și evaluabilă in bani, ce intră sub incidența art. 7201 din C..
Ori, normele de drept anterior menționate și enunțate au caracter imperativ și de ordine publică, astfel cum, de altfel, le-a caracterizat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 335/2004. De aceea apreciază pârâta că reclamanta avea obligația parcurgerii procedurii de conciliere față de pârâtă anterior sesizării instanței de judecată, obligație ce nu a fost îndeplinită în cauză.
În consecință, apreciază pârâta că se impune admiterea excepției și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind inadmisibilă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, pârâta apreciază că aceasta este întemeiată, în condițiile în care reclamanta nu face dovada dreptului de proprietate asupra terenului ocupat de ..
Astfel, pe de o parte, titlul de proprietate invocat de reclamantă (Dispoziția nr._/27.09.2006 emisă de P. M. C.) privește un imobil situat în C., . nr. 116. jud. D..
Pe de altă parte, reclamanta susține că ar fi titulara dreptului de proprietate asupra unui imobil situat în C., .. 1 A, jud. D., solicitând evacuarea pârâtei din acest imobil.
Mai mult decât atât, din înscrisurile care probează dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilului - construcție (contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 956/18.10.2000 la BNP C. T., Autorizația de construire înregistrată sub nr. 964/24,06.2004 la Primăria M. C.) rezultă că acesta este situat în C., ., nr. 66 A, jud. D..
Exercitarea acțiunii civile produce două efecte: unul de ordin procedural - investirea legală a instanței cu soluționarea litigiului și totodată obligarea acesteia să-l soluționeze, precum și unul de ordin substanțial - iminența tranșării litigiului prin hotărârea instanței.
Condițiile necesare pentru exercitarea acțiunii au o valoare generală, iar doctrina și jurisprudența le-au grupat în: a) condiții relative la persoană, subiectul care acționează (interesul și calitatea); b) condiții relative la necesitatea de a acționa într-un anumit termen. Calitatea procesuală semnifică titlul care conferă unei persoane puterea de a aduce în justiție dreptul a cărui sancțiune o cere, context în care reclamanta, eu actele existente la dosarul cauzei, nu a făcut dovada calității de proprietar al imobilului din care este solicitată evacuarea pârâtei,
În consecință, apreciază pârâta că se impune admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, apreciem că aceasta este întemeiată, în condițiile în care . nu ocupă terenul proprietatea pârâtei.
În consecință, pârâta apreciază că se impune admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fond, pârâta apreciază că în cauză cererea de chemare în judecată este neîntemeiată.
În ceea ce privește capătul de cerere privind evacuarea . din imobilul proprietatea reclamantei situat în C., .. 1 A, jud. D., pârâta apreciază că acesta este nefondat.
Astfel, prin Notificarea înregistrată sub nr. 231/N/2002 la B. T. N. C., parata F. C. V., în calitate de moștenitoare a numitului M. D. a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, retrocedarea imobilului teren, în suprafață de 4.445 mp, situat în C., . nr. 116, jud. D..
În motivarea cererii, reclamanta F. C. V. a arătat că terenul a cărui retrocedare o solicită a fost expropriat în baza Decretului nr. 810/28.09.1962.
Prin Dispoziția nr._/27.09.2006 emisă de P. M. C. s-a aprobat restituirea parțială în natură a imobilului (teren) în suprafață totală de 1.717 mp, situat în C., . nr. 116, jud. D., compus din: 928 mp teren ocupat în prezent de construcții provizorii neautorizate, 189 mp teren liber în zona pieței și 600 mp teren liber în apropierea blocului G 2, notificat sub nr. 231/N/2002.
Pe de altă parte, la data de 18.10.2000, între . în calitate de vânzătoare și . în calitate de cumpărătoare, a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 956/18.10.2000 la BNP C. T., având ca obiect un chioșc din metal și sticlă situat în C., cartier Brazda lui N., jud. D..
Vânzarea imobilului a fost efectuată în derularea procedurii insolvenței ., fiind cenzurată și dispusă de judecătorul sindic prin încheierea de ședință din data de 05.10.2000 pronunțată de Tribunalul D. în Dosarul nr. 173/F/1999.
Așa cum rezultă din Adresa înregistrată sub nr. 2046/1999 la ., construcția ce a făcut obiectul vânzării-cumpărării a fost executată în cinul 1982 și a intrat în patrimoniul vânzătoarei conform procesului-verbal încheiat la data de 08.05.1992 cu . acest sens, a se vedea contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 956/18.10.2000 la BNP C. T.).
Ulterior, la cererea ., a fost emisă Autorizația de construire înregistrată sub nr. 964/24.06,2004 lâ Primăria M. C., prin care a fost autorizată executarea lucrărilor de construire-modernizare a imobilului situat în C., . nr. 66A, jud. D. (Piața Brazda lui N.).
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă că reclamanta ar face dovada dreptului de proprietate nici asupra imobilului situat în C., .. 1 A, jud. D. (menționat în cererea de chemare în judecată), nici asupra imobilului situat în C., . nr. 66 A, jud. D., teren pe care este edificată construcția proprietatea ..
Astfel, reclamanta F. C. V. nu face dovada identității parțiale dintre terenul situat în C., . nr. 116, jud. D. (așa cum este acesta menționat în Dispoziția nr._/27.09.2006 emisă de P. M. C., în referatul și procesul-verbal, privind starea de fapt, precum și în schița anexă întocmită de Serviciul Gestiunea Localității și Teritoriului, Cadastru Edilitar Imobiliar din cadrul Primăriei M. C.), terenul situat în C., .. IA, jud. D. (așa cum este menționat în cererea de chemare în judecată) și terenul situat în C., . nr. 66 A, jud. D..
În aceste condiții, pârâta apreciază că solicitarea reclamantei privind evacuarea .. din imobilul situat în C., .. 1 A, jud. D. este neîntemeiată.
Mai mult decât atât, pârâta este titulara dreptului de proprietate asupra construcției edificate în C., . nr. 66 A, jud. D., astfel încât, chiar și în situația în care s-ar face dovada dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului, nu se poate dispune evacuarea pârâtei, acesta dobândind un drept de superficie asupra imobilului.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la eliberarea și predarea terenului liber de sarcini, respectiv demolarea construcției proprietate a ., pârâta apreciază că acesta este neîntemeiat.
Pe de o parte, potrivit art. 492 din Codul Civil, orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contra.
Dreptul de superficie este dreptul real principal ce constă în dreptul de proprietate pe care o persoană, numită superficiar îl are asupra construcțiilor plantațiilor sau altor lucrări aflate pe terenul ce aparține altei persoane, teren asupra căruia superficiarul are un drept de folosință.
Față de cele menționate, consideră pârâta căa dovedit în cauză, atât existența unor proprietari diferiți asupra celor 2 imobile, cât și existența acordului proprietarului terenului la momentul edificării construcției, situație față de care acțiunea formulată privind evacuarea . este nefondată.
Pe de altă parte, potrivit art. 494 din Codul civil, daca plantațiile, construcțiile si lucrările au fost făcute de către o a treia persoana cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le tine pentru dansul, sau de a îndatora pe acea persoana sa le ridice. Daca proprietarul pământului cere ridicarea plantațiilor si a construcțiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului. Daca proprietarul voiește a păstra pentru dansul acele plantații si clădiri, el este dator a plați valoarea materialelor si prețul muncii, fara ca sa se ia in considerație sporirea valorii fondului, ocazionată prin afacerea unor asemenea plantatii si constructii. Cu toate acestea, daca plantatiile, clădirile si operele au fost făcute de către o a treia persoana de buna-credinta, proprietarul pamantului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantatii, clădiri si lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor si prețul muncii, sau de a plați o suma de C bani egala cu aceea a creșterii valorii fondului
Apreciază pârâta că societății i se aplică regimul juridic al constructorului de bună-credință al imobilului - construcție în suprafață 65,60 mp.
În acest sens, pârâta precizează că buna credință rezultă din faptul că edificarea construcției s-a realizat în baza unui acord cu proprietarul terenului, acord materializat și în obținerea tuturor autorizațiilor și avizelor necesare edificării acesteia.
Mai mult decât atât, . a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului construcție prin vânzare-cumpărare, operațiunea fiind cenzurată din punct de vedere al legalității și oportunității de către judecătorul sindic în cadrul Dosarului nr. 175/F/1999 al Tribunalului D., validitatea actelor verificându-se implicit prin exercitarea atribuției judecătorului sindic de a controla activitatea administratorului.
De altfel, potrivit dispozițiilor art. 1431 din Codul civil, locatarul trebuie să restituie lucrul în starea in care l-a primit, conform inventarului.
Ori, la momentul emiterii Dispoziției nr._/27.09.2006 a Primarului M. C., cât și la momentul încheierii contractului de locațiune dintre părți, terenul asupra căruia a fost reconstituit dreptul de proprietate al reclamantei era afectat de existența dreptului de proprietate al pârâtei asupra construcției edificate, astfel încât nu se poate susține că demolarea unei construcții existente pe teren la acel moment ar reprezenta o executare a obligațiilor contractuale în sensul art.. 1431 din Codul civil, de către pârâtă. De altfel, odată ce pârâta este constructor de bună-credință, reclamanta nu poate cere ridicarea clădirilor edificate de aceasta, fiind obligată în schimb să o despăgubească pe pârâtă.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la despăgubirea reclamantei pentru lipsa de folosință a terenului, apreciem că acesta este nefondat, odată ce nu se face dovada identității parțiale dintre terenul situat în C., . nr. 116, jud D. (așa cum este acesta menționat în Dispoziția nr._/27.09.2006 emisă de P. M. C., în referatul și procesul-verbal privind starea de fapt, precum și în schița anexă întocmită de Serviciul Gestiunea Localității și Teritoriului, Cadastru. Edilitar Imobiliar din cadrul Primăriei M. C.), terenul situat în C., .. 1 A, jud. D. (așa cum este menționat în cererea de chemare în judecată) și terenul situat în C., . nr. 66 A, jud. D..
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar face această dovadă, cea mai bună modalitate de individualizare a cuantumului despăgubirilor datorate reclamantei, odată ce între părți a existat un act juridic cu titlu oneros, ar fi fie prin raportare la nivelul mediu al chiriilor practicate în zonă, fie ia contractul încheiat între părți.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115 din Codul de procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 10.09.2010 cauza a fost suspendată în temeiul art. 1551 C.p.civ., fiind repusă pe rol la data de 29.10.2010.
La data de 29.10.2010 reclamanta a depus la dosar precizare la acțiune prin care a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate contractul de închiriere înregistrat sub nr._/13.02.2008 la Administrația finanțelor publice D. ca fiind încetat de plin drept prin trecerea timpului si, pe cale de consecința, să se dispună evacuarea paratei din imobilul obiect al contractului de închiriere, să se dispună obligarea paratei la plata contravalorii lipsei de folosința pe perioada cuprinsa intre momentul încetării contractului de închiriere si pana la eliberarea efectiva a terenului, să se constate dobândirea dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcției provizorii edificate pe teren cu despăgubirea corespunzătoare a paratei si pe cale de consecința să se dispună evacuarea paratei din imobil, cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea precizării reclamanta a arătat că, în fapt, în baza dispoziției nr._/27.09.2006 a Primăriei M. C., subsemnata sunt proprietara terenului in suprafața de 72.50 mp situat in C., .. 1 A, jud. D., ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate in baza legii nr. 10/2001.
În data de 01.02.2008, reclamanta arată că a încheiat cu parata contractul de închiriere înregistrat sub nr._/13.02.2008 la Administrația finanțelor publice D., contract având ca obiect suprafața de teren de 72,50 mp situată in C., .. 1 A, jud. D., pentru perioada 01.02._09.
Reclamanta a arătat că prin notificarea din data de 03.02.2010, a notificat pârâtei încetarea de plin drept a contractului începând cu data de 31.12.2009 și a pus în vedere pârâtei obligația acesteia de a elibera terenul, precum și posibilitatea de a încheia un nou contract de închiriere pentru suprafața de teren menționată.
Prin răspunsul din data de 08.02.2010, pârâta comunică reclamantei intenția sa de a încheia un nou contract de închiriere, invitând-o în acest sens la negociere directă.
Astfel, ca urmare a întâlnirilor avute cu reprezentantul pârâtei în data de 24.02.2010 și 23.03.2010, părțile nu au putut ajunge la nici o înțelegere cu privire la încheierea unui nou contract de închiriere pentru suprafața de teren menționată, motiv pentru care prin notificarea din data de 29.03.2010, reclamanta a notificat pârâta punându-i în vedere că, în măsura în care, în termen de 10 zile de la primirea notificării nu se încheie un nou contract de închiriere, să procedeze la eliberarea și predarea terenului liber de orice sarcini.
Reclamanta a mai arătat că a încheiat contractul de închiriere nr._/13.02.2008 pe o perioadă determinată, acesta expirând în data de 31.12.2009.
Conform art. 4.4 din contract „Prezentul contract inceteaza de plin drept fara îndeplinirea altor formalitati in cazul expirării duratei contractului".
De asemenea, art. 4.2 din contract prevede ca „Chiriașul va avea posibilitatea sa negocieze cu proprietarul încheierea unui nou contract de închiriere.
În baza art. 969 cod civil „Convențiile legal făcute au putere de Lege intre părțile Contractante.”
Art. 1436 Cod civil stipulează ca „Locațiunea făcuta pentru un timp determinat încetează de la sine cu trecerea termenului, fara sa fie trebuința de o prealabila instiintare.”
Prin urmare, avand in vedere ca intre parti nu a fost încheiat un nou contract de inchiriere pentru suprafața de teren de 72.50 mp situata in C., .. 1 A, jud. D., coroborat cu dispozițiile contractuale si cele legale, pârâta solicită instanței să constate că, începând cu data de 31.12.2009, contractul de închiriere înregistrat sub nr. 6968/13.02.2008 la Administrația finanțelor publice D. a încetat de plin drept prin expirarea termenului.
Conform contractului, art. 5.2.4, pârâta avea obligația ca la data expirării perioadei contractuale să predea terenul reclamantei liber de orice sarcini.
Mai mult, în virtutea art. 1431 Cod civil „Locatarul trebuie sa restituie lucrul in starea in care l-a primit, conform inventarului, daca s-a fost făcut un asemenea intre dansul si locator".
Astfel, in baza art. 1431 cod civ. coroborat cu art. 5.2.4 din contractul de închiriere nr._/13.02.2008, pârâta, la data expirării perioadei contractuale, avea obligația de a elibera și preda terenul obiect al contractului liber de orice sarcini.
Insa parata, cu vadita rea-credinta, cunoscând ca la data de 31.12.2009 contractul de inchiriere pentru suprafața de 72.50 mp a expirat, între parti nefiind incheiat un nou contract de inchiriere, continua sa foloseasca fara drept terenul mentionat refuzând eliberarea si predarea acestuia, cu toata ca si-a asumat aceasta obligație in mod expres.
Conform art. 480 Cod civil „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de Lege”
Or, prin refuzul paratei de a elibera terenul, reclamanta este privata in exercitarea dreptului său de proprietar, prin lipsirea sa de atributul de folosința care intra in conținutul dreptului său de proprietate asupra terenului.
Prin urmare, data fiind încetarea de plin drept a contractului de închiriere incepand cu data de 31.12.2009, respectiv lipsa oricărui titlu legai pentru ocuparea in continuare de către parata a terenului in suprafața de 72,50 mp proprietatea reclamantei precum si refuzul paratei de a elibera si preda terenul, reclamanta solicită obligarea paratei la eliberarea si predarea terenului in suprafața de 72.5 mp situat in C., .. 6A, jud. D..
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea paratei la plata contravalorii lipsei de folosința pe perioada cuprinsa intre momentul încetării contractului de închiriere si pana la eliberarea efectiva a terenului, reclamanta a arătat că, având în vedere că, începând cu data de 31.12.2009, pârâta folosește fără nici un titlu legal terenul în suprafață de 72,50 mp proprietatea reclamantei, este evident ca prin aceasta conduita reclamanta este prejudiciata.
Printre atributele dreptului de proprietate se înscrie si dreptul de folosința (jus fruendi) care constă în dreptul de a-i culege fructele, respectiv este facultatea conferită proprietarului de a utiliza bunul în propriul interes, dobândind în proprietate fructele și veniturile, inclusiv fructele civile (ex: chirii) pe care le poate obține din acesta.
Conform art. 998 Cod civil „Orice fapta a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obliga pe acela din a cărui greșeala s-a ocazionat, a-l repara.”
Având în vedere că prin atitudinea culpabila a paratei de refuz de a elibera și preda terenul, pârâta îi produce reclamantei în mod evident prejudicii prin îngrădirea exercitării drepturilor sale de proprietar, inclusiv prin privarea sa de posibilitatea de a închiria terenul și obține chirie, in baza art. 480 Cod civil coroborat cu art. 998 Cod civil, reclamanta este îndreptățită a primi contravaloarea lipsei de folosința a terenului in suprafața de 72.5 mp calculată intre momentul încetării de drept a contractului de închiriere si momentul eliberării si predării efective a terenului, reclamanta evaluând contravaloarea lipsei de folosință la suma de 10.875 lei.
În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcției provizorii edificate pe teren cu despăgubirea corespunzătoare a paratei si pe cale de consecința să se dispună evacuarea paratei din imobil, reclamanta a arătat că este proprietara terenului in suprafața de 72,50 mp situat in C., .. 6 A, jud. D. in baza Dispoziției nr._/27.09.2006 a Primăriei M. C..
Pe acest teren, parata a edificat o construcție cu caracter provizoriu cu destinația de magazin alimentar.
Conform art. 492 „Orice constructie, plantatie sau lucru făcut in pamant sau asupra pamantului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pamant cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pana ce se dovedește din contra”.
Art. 494 prevede ca „(1) Daca plantațiile, construcțiile sau lucrările au fost făcute de către o a treia persoana cu materialele ei, proprietarul pamantului are dreptul de a le tine pentru dansul sau de a indatora pe acea persoana sa le ridice. (3) Daca proprietarul voiește a pastra pentru dansul acele plantatii si clădiri, el este dator a plați valoarea materialelor si prețul muncii, fara ca sa ia in considerație sporirea valorii fondului. Cu toate acestea, daca plantatiile, clădirile si operele au fost făcute de către o a treia persoana de buna-credinta, proprietarul pamantului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantatii, clădiri si lucrări, dar va avea dreptul sa de a inapoia valoarea materialelor si prețul muncii, sau de a plați o suma de bani egala cu aceea a creșterii valorii fondului"’
Având in vedere ca dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului pe care este edificata construcția, precum si faptul ca dreptul de proprietate asupra construcției s-a născut pe masura incorporării materialelor in pamant, reclamanta înțelege ca, in baza art. 494 al. 3 cod civ, sa invoce dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune imobiliara asupra construcției provizorii edificate pe terenul in suprafața de 72.50 mp situat in C. .. 1 A, jud. D., cu despăgubirea constructorului cu contravaloarea materialelor si manoperei incorporate in aceasta.
Prin urmare reclamanta solicită instanței să constate dobândirea dreptului de proprietate asupra construcției provizorii edificate asupra terenului in suprafața de 72.50 mp situat in C. .. 1A, jud. D., prin intermediul accesiunii imobiliare si, pe cale de consecința sa se dispună evacuarea paratei din acest imobil.
În drept, au fost invocate prevederile art. 480 Cod civil, art. 492, art. 494 cod civil, art. 998 - 999 cod civil, art. 1431 si urm cod civil si orice alte dispoziții legale aplicabile.
La data de 26.11.2010 pârâta a depus la dosar întâmpinare la precizarea la cererea de chemare în judecată, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună următoarele:
Pe cale de excepție, în ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, generată de lipsa concilierii prealabile prevăzute de art. 7201 din C., să fie admisă excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată; să fie respină cererea de chemare în judecată ca fiind inadmisibilă; să fie obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, pârâta solicită să fie admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei; să fie respinsă cererea de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă și să fie obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, pârâta a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei; respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că, în ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, generată de lipsa concilierii prealabile prevăzute de art. 7201 din C., aceasta este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 7201 din C., în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
In scopul arătat la alin. 1, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face și prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire.
Data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2.
Rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arătarea pretențiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului și a punctului de vedere al fiecărei părți.
Înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării prevăzute la alin. 2, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile se anexează la cererea de chemare în judecată.
Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul Dosarului nr._ al Judecătoriei C., reclamanta a solicitat atât evacuarea noastră, cât și demolarea construcției edificate pe teren, precum și repararea prejudiciului constând în lipsa de folosință a terenului.
De asemenea, prin precizarea la acțiune, reclamanta a solicitat constatarea încetării Antractului de locațiune, prin ajungere la termen, evacuarea pârâtei, constatarea dreptului său de proprietate prin accesiune imobiliară, obligarea pârâtei despăgubiri, constând în lipsa de folosință a terenului.
Potrivit Deciziei nr. 32/2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recursul în interesul legii, acțiunile patrimoniale sunt cele care au un conținut economic în timp ce, cele nepatrimoniale corespund unor drepturi subiective indisolubil legate de persoana titularului lor, fără conținut economic.
Dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiție transferă caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuși și astfel procesul va putea fi evaluabil în bani ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial dedus judecății intră țin drept patrimonial, real sau de creanță.
In consecință, ori de câte ori, pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară.
În considerentele Deciziei nr. 32/2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție nu este enumerata și obligația de a face, insa, enumerarea instanței este exemplificativa, decizia având «) aplicare mai larga decât strict limitele în care instanța suprema a fost sesizata.
De fapt, decizia prevede, cu caracter imperativ, obligativitatea instanțelor de a stabili natura patrimoniala sau nepatrimoniala a oricărui litigiu.
Atât capătul de cerere în constatarea încetării contractului de locațiune, capătul de cerere în evacuare, cât și în constatarea dreptului de proprietate asupra construcției au fără îndoială caracter patrimonial,, urmărind protejarea unui drept real, fără legătură cu drepturile legate indisolubil de persoana titularului (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 31/2010 pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția Comercială).
Natura patrimonială a dreptului determină natura litigiului, înalta Curte reținând că a susține că exista acțiuni patrimoniale neevaluabile în bani înseamnă a susține o contradicție juridică.
Ca atare, apreciază pârâta că instanța de judecată a fost sesizată cu o acțiune de natură comercială și evaluabilă in bani, ce intră Sub incidența art. 7201 din C..
Ori, normele de drept anterior menționate și enunțate au caracter imperativ și de ordine publică, astfel cum, de altfel, le-a caracterizat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 335/2004. De aceea pârâta apreciază că reclamanta avea obligația parcurgerii procedurii de conciliere față de pârâtă anterior sesizării instanței de judecată, obligație ce nu a fost îndeplinită în cauză.
În consecință, apreciază pârâta că se impune admiterea excepției și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind inadmisibilă.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, pârâta apreciază că aceasta este întemeiată, în condițiile în care reclamanta nu face dovada dreptului de proprietate asupra terenului ocupat de ..
Astfel, pe de o parte, titlul de proprietate invocat de reclamantă (Dispoziția nr._/27.09.2006 emisă de P. M. C.) privește un imobil situat în C., . nr. 116, jud. D..
Pe de altă parte, reclamanta susține că ar fi titulara dreptului de proprietate asupra unui imobil situat în C., .. IA, jud. D., solicitând evacuarea pârâtei din acest imobil.
Mai mult decât atât, din înscrisurile care probează dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilului - construcție (contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 956/18.10.2000 la BNP C. T., Autorizația de construire înregistrată sub nr. 964/24.06.2004 la Primăria M. C.) rezultă că acesta este situat în C., ., nr. 66 A, jud. D..
Exercitarea acțiunii civile produce două efecte: unul de ordin procedural - investirea legală a instanței cu soluționarea litigiului și totodată obligarea acesteia să-l soluționeze, precum și unul de ordin substanțial - iminența tranșării litigiului prin hotărârea instanței.
Condițiile necesare pentru exercitarea acțiunii au o valoare generală, iar doctrina și jurisprudența le-au grupat în: a) condiții relative la persoană, subiectul care acționează (interesul și calitatea); b) condiții relative la necesitatea de a acționa într-un anumit termen.
Calitatea procesuală semnifică titlul care conferă unei persoane puterea de a aduce în justiție dreptul a cărui sancțiune o cere, context în care reclamanta, cu actele existente la dosarul cauzei, nu a făcut dovada calității de proprietar al imobilului din care este solicitată evacuarea pârâtei.
In consecință, apreciază pârâta că se impune admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, apreciază pârâta că aceasta este întemeiată, în condițiile în care . nu ocupă terenul proprietatea pârâtei.
În consecință, apreciază pârâta că se impune admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fond, pârâta apreciază că în cauză precizarea la cererea de chemare în judecată este neîntemeiată,
In ceea ce privește capătul de cerere privind evacuarea . din imobilul proprietatea reclamantei situat în C., .. IA, jud D., apreciază pârâta că acesta este nefondat.
Astfel, prin Notificarea înregistrată sub nr. 231/N/2002 la B. T. N. C. parata F. C. V., în calitate de moștenitoare a numitului M. D. a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, retrocedarea imobilului teren, în suprafață de 4.445 mp, situat în C., . nr. 116, jud, D..
În motivarea cererii, reclamanta F. C. V. a arătat că terenul a cărui retrocedare o solicită a fost expropriat în baza Decretului nr. 810/28.09.1962.
Prin Dispoziția nr._/27.09.2006 emisă de P. M. C. s-a aprobat restituirea parțială în natură a imobilului (teren) în suprafață totală de 1,717 mp, situat în C., . nr. 116, jud. D., compus din 928 mp teren ocupat în prezent de construcții provizorii neautorizate, 189 mp teren liber în zona pieței și 600 mp teren liber în apropierea blocului G 2, notificat sub nr. 231/N/2002
Pe de altă parte, la data de 18.10.2000, între . în calitate de vânzătoare și . în calitate de cumpărătoare, a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 956/18.10.2000 la BNP C. T., având ca obiect un chioșc din metal și sticlă situat în C., cartier Brazda lui N., jud. D..
Vânzarea imobilului a fost efectuată în derularea procedurii insolvenței ., fiind cenzurată și dispusă de judecătorul sindic prin încheierea de ședință din data de 05.10.2000 pronunțată de Tribunalul D. în Dosarul nr. 173/F/1999.
Așa cum rezultă din Adresa înregistrată sub nr. 2046/1999 la ., construcția ce a făcut obiectul vânzării-cumpărării a fost executata în anul 1982 și a intrat în patrimoniul vânzătoarei conform procesului-verbal încheiat la data de 08.05.1992 cu . acest sens, a se vedea contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 956/18.10.2000 la BNP C. T.).
Ulterior, la cererea ., a fost emisă Autorizația de construire înregistrată sub nr. 964/24.06.2004 la Primăria M. C., prin care a fost autorizată executarea lucrărilor de construire - modernizare a imobilului situat în C., . nr. 66 A, jud. D. (Piața Brazda lui N.).
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă că reclamanta ar face dovada dreptului de proprietate nici asupra imobilului situat în C., .. 1 A, jud. D. (menționat în cererea de chemare în judecată), nici asupra imobilului situat în C., . nr. 66 A, jud. D., teren pe care este edificată construcția proprietatea ..
Astfel, reclamanta F. C. V. nu face dovada identității parțiale dintre terenul situat în C., . nr. 116, jud. D. (așa cum este acesta menționat în Dispoziția nr._/27.09.2006 emisă de P. M. C., în referatul și procesul-verbal privind starea de fapt, precum și în schița anexă întocmită de Serviciul Gestiunea Localității și Teritoriului Cadastru Edilitar Imobiliar din cadrul Primăriei M. C.), terenul situat în C., .. IA, jud. D. (așa cum este menționat în cererea de chemare în judecată) și terenul situat în C., . nr. 66 A, jud. D..
In aceste condiții, pârâta apreciază că solicitarea reclamantei privind evacuarea pârâttei din imobilul situat în C., .. 1 A, jud. D. este neîntemeiată.
Mai mult decât atât, pârâta este titulara dreptului de proprietate asupra construcției edificate în C., . nr. 66 A, jud. D., astfel încât, chiar și în situația în care s-ar face dovada dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului, nu se poate dispune evacuarea pârâtei, aceasta dobândind un drept de superficie asupra imobilului.
Referitor la capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului construcție proprietatea pârâtei, apreciază pârâta că acesta este neîntemeiat.
Potrivit art. 492 din Codul Civil, orice construcție, plantație, sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și ca sunt ale lui, până ce se dovedește din contra.
Dreptul de superficie este dreptul real principal ce constă în dreptul de proprietate pe care o persoană, numită superficiar îl are asupra construcțiilor plantațiilor sau altor lucrări aflate pe terenul ce aparține altei persoane, teren asupra căruia superficiarul are un drept de folosință.
Pârâta este proprietarul construcțiilor edificate pe terenul situat în C., . nr. 66 A, jud. D., așa cum rezultă din contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 956/18.10.2000 la BNP C. T., având ca obiect un chioșc din metal și sticlă situat în C., cartier Brazda lui N., jud. D..
Această ipoteză exclude posibilitatea invocării dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcției, cu atât mai mult cu cât aceasta nu face dovada dreptului de proprietate asupra terenului.
Față de cele menționate, consideră pârâta că a dovedit în cauză, atât existența unor proprietari diferiți asupra celor 2 imobile, cât și existența acordului proprietarului terenului la momentul edificării construcției, situație față de care acțiunea formulată este nefondată.
In ipoteza în care ar fi înlăturat dreptul de superficie al pârâtei, potrivit art. 494 din Codul civil, daca plantatiile, construcțiile si lucrările au fost făcute de către o a treia persoana cu materialele ei, proprietarul pamantului. are dreptul de a le tine pentru dansul, sau de a indatora pe acea persoana sa le ridice. Daca proprietarul pamantului cere ridicarea plantațiilor si a construcțiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, dupa împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului. Daca proprietarul voiește a pastra pentru dansul acele plantatii si clădiri, el este dator a plați valoarea materialelor si prețul muncii, fara ca sa se ia in considerație sporirea valorii fondului, ocazionata prin afacerea unor asemenea plantatii si constructii. Cu toate acestea, daca plantatiile, clădirile si operele au qfost făcute de către o a treia persoana de buna-credinta, proprietarul pamantului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantatii, clădiri si lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor si prețul muncii, sau de a plați o suma de bani egala cu aceea a creșterii valorii fondului
Apreciază pârâta că societății i se aplică regimul juridic al constructorului de bună-credință al imobilului - contracție în suprafață 65,60 mp.
In acest sens, precizează că buna credință rezultă din faptul că edificarea construcției s-a realizat în baza unui acord cu proprietarul terenului, acord materializat și în obținerea tuturor autorizațiilor și avizelor necesare edificării acesteia.
Mai mult decât atât, . a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului construcție prin vânzare-cumpărare, operațiunea fiind cenzurată din punct de vedere al legalității și oportunității de către judecătorul sindic în cadrul Dosarului nr. 175/F/1999 al Tribunalului D., validitatea actelor verificându-se implicit prin exercitarea atribuției judecătorului sindic de a controla activitatea administratorului.
De altfel, potrivit dispozițiilor art. 1431 din Codul civil, locatarul trebuie sa restituie lucrul în starea in care l-a primit, conform inventarului.
Ori, la momentul emiterii Dispoziției nr._/27.09.2006 a Primarului M. C., cât și la momentul încheierii contractului de locațiune dintre părți, terenul asupra căruia a fost reconstituit dreptul de proprietate al reclamantei era afectat de existența dreptului de proprietate al pârâtei asupra construcției edificate, astfel încât nu se poate susține că demolarea unei construcții existente pe teren la acel moment ar reprezenta o executare a obligațiilor contractuale în sensul art. 1431 din Codul civil, de către pârâtă.
De altfel, odată ce pârâta este constructor de bună-credință reclamanta este obligată să o despăgubească pe pârâtă, avându-se in vedere sporirea valorii fondului.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115 C.p.civ.
La aceeași dată reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată, respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că pârâta invocă această excepție motivat de pretinsa lipsa a efectuării procedurii concilierii directe prevăzute de art. 720 indice 1 Cod proc civ.
Natura unui litigiu depinde de obiectul acestuia așa cum a fost acesta stabilit de reclamant prin cererea de chemare in judecata si de raporturile dintre părți.
Pentru ca un litigiu sa fie comercial este necesar ca operațiunea sau actele care au stat la baza pretențiilor ce formează obiectul acțiunii si implicit al cererii de chemare in judecata sa fie de natura comerciala.
„Actele de comerț sau, mai larg, faptele de comerț sunt actele juridice, faptele juridice si operațiunile economice prin care se realizeaza producerea de mărfuri, executarea de lucrări sau prestarea de servicii sau o interpunere in circulația mărfurilor, cu scopul de a obține profit (St. D. Carpenaru, D. comercial roman, Allbeck 2000, pag. 30)
Conform art. 3 Cod . fapte de comerț: Cumpărăturile de produse sau mărfuri spre a se revinde, fie in natura, fie după ce se vor fi lucrat sau pus in lucru, ori numai spre a se închiria; asemenea si cumpararea spre a se revinde, de obligațiuni ale Statului sau alte titluri de credit circulind in comerț; vânzarile de produse, vanzarile si închirierile de mărfuri, in natura sau lucrate, si vanzarile de obligațiuni ale Statului sau de alte titluri de credit circulind in comerț, cind vor fi fost cumparate cu scop de revinzare sau inchiriere; Contractele de report asupra obligațiunilor de . titluri de credit circulând in comerț; cumpărările si vanzarile de părți sau de acțiuni ale societatilor comerciale; orice întreprinderi de furnituri; întreprinderile de spectacole publice; întreprinderile de comisioane, agenții si oficiuri de afaceri; întreprinderile de constructii; întreprinderile de fabrici, de manufactura si imprimerie; întreprinderile de editura, librărie si obiecte de arta, cind altul decit autorul sau artistul vinde; Operațiunile de banca si schimb; Operațiunile de mijlocire (samsarie) in afaceri comerciale; întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat; Cambiile si ordinele in producte sau mărfuri; constructiunea, cumpararea, vinzarea si revinzarea de: tot felul de vase pentru navigarea interioara si exterioara si tot ce privește la echiparea, armarea si aprovizionarea unui vas; expedițiunile maritime, închirierile de vase, imprumuturile maritime si toate Contractele privitoare la comerțul de mare si la navigatiune; Asigurările terestre, chiar mutuale, in contra daunelor si asupra vieții; Asigurările, chiar mutuale, contra riscurilor navigatiunei; Depozitele pentru cauza de comerț; Depozitele in docuri si antrepozite, precum si toate operațiunile asupra recipiselor de depozit (warante) si asupra scrisurilor de gaj, liberate de ele. ”
Art. 4 Cod . socotesc, afara, de acestea, ca fapte de comerț celelalte Contracte si obligațiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul. ”
Or, prin cererea de chemare in judecata a subsemnatei am solicitat instantei de judecata ca avand in vedere încetarea contractului de inchiriere nr._/13.02.2008 incheiat in parti sa se dispună evacuarea paratei de pe terenul proprietate a reclamantei, iar ca accesoriu obligarea paratei la plata contravalorii lipsei de folosința si dobândirea de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra construcției aflate pe terenul obiect al contractului de inchiriere nr._/13.02.2008 prin accesiune imobiliara, cu consecința evacuarii paratei din imobil.
Astfel, la baza pretențiilor reclamantei se afla contractul de inchiriere nr._/13.02.2008 incheiat intre parti avand ca obiect terenul în suprafața de 72.50 mp situat in C., .. 1 A, jud. D..
Avand in vedere enumerarea prevăzută in art. 3 Cod corn precum si definiția actelor si faptelor de comerț, este evidenta natura civila a contractului de închiriere nr._/13.02.2008. Astfel toate obligațiile născute in legătură cu acesta au natura civila si nicidecum comerciala, chiar daca una dintre parti are calitatea de comerciant.
Chiar daca art. 4 Cod corn stabileste faptele subiective de comerț, tot acest articol stabilește si cazurile de excepție, printre aceste excepții regăsindu-se si actele juridice privind imobilele (St. D. Carpenaru, D. comercial roman, Allbeck 2000, pag. 56)
Conform doctrinei si practicii „contractele pentru locatiune de imobile sunt de natura civila, nu acte de comerț. Aceasta Întrucât art. 3 Cod corn, in enumerarea pe care o face faptelor de comerț, nu prevede si aceste contracte. Acest mod de reglementare invedereaza intenția legiuitorului de a pastra caracterul civil al acestor contracte, indiferent de scopul ce s-ar urmări prin ele. Aceste contracte fiind de natura civila, ele nu pot dobândi caracter comercial nici cand intervin intre parti care sunt comercianți (nefiind, deci, aplicabile prevederile art. 4 Cod corn)”, „Opertiunile asupra imobilelor sunt de natura civila, chiar daca sunt făcute in scop speculativ de către un comerciant întrucât cumpărarea sau închirierea unui imobil pentru a instala in el un comerț este un act de natura civila (conform art. 3 Cod corn) (....)", „In concepția legiuitorului nostru contractele pentru vanzarea si închirierea imobilelor sunt de natura civila nu acte de comerț, chiar adaca sunt făcute in scop de specula. Aceasta intrucat art. 3 Cod corn, in enumerarea pe care o face actelor de comerț nu prevede si aceste contracte. Scoaterea acestor contracte din categoria faptelor de comerț invedereaza intentia legiuitorului de a le pastra caracterul civil indiferent de scopul urmărit prin ele. Așadar aceste contracte nu pot dobândi caracter de comerciaiitate nici atunci cand are loc intre comercianți’ (V. Patulea, C. T., D. comercial - Practica judiciara adnotata, Ed. Allbeck 2000, pag. 8-9)
Si capatul de cerere vizând constatarea in baza art. 494 al. 3 Cod civ a dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcției edificata pe terenul proprietatea acesteia si obiect al contractului de închiriere nr._/13.02.2008 este tot de natura civila si nicidecum comerciala.
Prin urmare, data fiind natura civila a litigiului nu se impune dovada îndeplinirii procedurii concilierii directe prevăzute de art. 720 indice 1 Cod proc civ.
Astfel, susținerile paratei legate de necesitatea parcurgerii si dovedirii procedurii concilierii directe prevăzute de art. 720 indice 1 Cod proc civ sunt nefondate.
Mai mult, conform doctrinei si practicii, cererile in evacuare precum si cele in obligația de a face cu privire la un imobil sunt cereri de natura civila si nicidecum comerciala.
De asemenea, reclamanta solicită ca instanța să aibă în vedere ca terenul la care se refera pretențiile subsemnatei, este un teren proprietate privata a unei persoane fizice nefăcând parte din fondul de comerț al paratei, pentru ca actele si faptele in legătură cu acesta sa dobândească caracter comercial.
Pentru toate aceste motive, reclamanta solicită respingerea excepției inadmisibilității cererii de chemare in judecata.
In subsidiar, in situatia in care instanța va aprecia ca litigiul este comercial, reclamanta solicită instanței să observe ca acesta este neevaluabil in bani, astfel incat nu sunt incidente disp. art. 720 indice 1 Cod proc civ.
Astfel, contrar susținerilor paratei, capetele de cerere vizând un bun imobil, respectiv capetele de cerere in evacuare, obligația de a face si accesiune imobiliara sunt neevaluabile in bani chiar daca se refera la un bun ce poate fi evaluat in bani. In acest sens fiind decizia nr. 129/13.06.2008 a Curții de Apel Ploiești, decizia nr. 84/22.06,2009 a Curții de Apel București, decizia nr. 1238 R/14.10.2009 a Curții de Apel București.
Cu privire la excepția lipsei calității sale procesuale active, reclamanta a arătat că pârâta o invocă motivat de faptul că nu ar fi făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului ocupat de parata, neexistând identitate intre terenul pe care se afla amplasata construcția provizorie proprietate a paratei si terenul ce a făcut obiectul restituirii in baza legii nr. 10/2001 prin Dispoziția nr._/2006.
In primul rând, de la data emiterii Dispoziției nr._/2006 si punerii in posesie a reclamantei, parata a încheiat in mod valabil contracte de închiriere cu reclamanta, in calitate de proprietar a terenului situat in C., . nr. 1 A, teren pe care se afla amplasata construcția provizorie a paratei, plătind in acest sens chirie. In acest sens a se vedea si susținerile paratei din întâmpinare, aceasta recunoscând încheierea contractelor de inchiriere intre parti, precum si contractele de inchiriere depuse la dosarul cauzei.
Or, in măsura in care reclamanta nu ar fi dovedit calitatea sa de proprietar asupra terenului situat in C., .. 1 A, jud. D., parata nu ar fi încheiat aceste contracte de inchiriere. Astfel, este evident ca aceasta a recunoscut in mod expres, prin semnarea contractelor de inchiriere, calitatea de proprietar a reclamantei asupra terenului pe care se afla amplasata constructia provizorie.
In al doilea rând, la momentul punerii în posesie a reclamantei, toate contractele de închiriere existente intre Primăria M. C. si persoanele care foloseau pana la acel moment terenul obiect al Dispoziției nr._/2006, inclusiv parata, au încetat, Primăria M. C. notificând toți titularii de contracte de închiriere cu privire la schimbarea persoanei proprietarului (in acest sens a se vedea adresa Primăriei M. C.)
Astfel, parata a cunoscut inca de la acel moment faptul ca terenul pe care se afla amplasata constructia provizorie, se afla in proprietatea reclamantei.
In al treilea rând, reclamanta a arătat că titlul său de proprietate este reprezentat de Dispoziția nr._/27.09.2006 emisa de Primăria M. C. prin care, ca urmare a demersurilor sale, in baza Legii nr. 10/2001 a fost dispusa restituirea in natura a unei suprafețe de 1.717 mp compusa din 928 mp - ocupata de constructii provizorii neautorizate, 189 mp - teren liber in zona pieței si 600 mp - teren liber in apropierea blocului G 2.
Terenul ocupat de parata face parte din suprafața de 928 mp.
Conform certificatului de nomenclatura stradala nr. 6731/02.11.2006 „Imobilul situat la adresa: . nr. 116 figurează in nomenclatorul străzilor municipiului C. la adresa . nr. 1 A”
Prin urmare, prin coroborarea celor doua documente reiese cu claritate ca reclamanta este proprietara terenului situat in C., . nr. 1 A.
Nu in ultimul rând, deși parata susține in intampinare ca din actele acesteia de proprietate reiese ca imobilul-construcție provizorie se afla situat la adresa din C., . nr. 66 A, jud. D., terenul pe care se afla amplasata aceasta construcție neidentificându-se cu terenul situat in Brazda lui N. nr. 116, actual .. 1 A, al cărei proprietara este reclamanta, in cuprinsul cererii reconvenționale, parata solicita instituirea unui drept de superficie asupra imobilului situat in C., . nr. 66 A jud. D. (C., .. 1 A, jud. D.).
Prin urmare, însăși parata recunoaște identitatea intre terenul pe care se afla construcția provizorie a acesteia si terenul proprietatea reclamantei.
Conform schiței de amplasament si delimitare a imobilului proprietatea aflata la adresa C., . nr. 66 A, jud. D. se identifica cu corpul de imobile situate la adresa . nr. 1 A, 1 B si 1 C. (in acest sens a se vedea schițele)
Pentru toate aceste motive reclamanta solicită respingerea excepției lipsei calității sale procesuale active ca fiind nefondata.
În ceea ce privește excepția lipsei calitatii procesuale pasive a paratei, reclamanta a arătat că imobilul-construcție provizorie aparținând paratei se afla pe terenul proprietatea reclamantei, fiind evident ca parata are calitate procesuala pasiva in prezenta cauza, motiv pentru care solicită respingerea excepției lipsei calitatii procesuale pasive a paratei.
Pe fondul cauzei, cu privire la cererea de evacuare formulată, reclamanta a arătat că, pârâta, făcând istoricul dobândirii dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului si al său asupra construcției, susține in esența ca, chiar in situația in care reclamanta ar face dovada dreptului de proprietate asupra terenului pe care se afla amplasata construcția provizorie a acesteia, respectiv a identității dintre acesta si terenul care a făcut obiectul restituirii in baza Dispoziției nr._/2006, nu se poate dispune evacuarea pârâtei, aceasta dobândind un drept de superficie asupra terenului.
In ceea ce privește dovada dreptului de proprietate, reclamanta arată că își menține punctul de vedere iterat mai sus, care vine si dovedește inca o data calitatea sa de proprietar asupra terenului in suprafața de 72.50 mp situat in C., . nr. 1 A, jud. D..
Mai mult, calitatea sa de proprietar asupra terenului este recunoscuta de insasi parata in intampinare, aceasta aratand la pag 4 si 5 din intampinare „Ori, la momentul emiterii Dispoziției nr._/27.09.2006 a Primarului M. C., cat si la momentul încheierii contractului de locațiune dintre parti, terenul asupra căruia a fost reconstituit dreptul de proprietate al reclamantei era afectat de existenta dreptului de proprietate al paratei asupra construcției edificate „Pe de alta parte (..) cea mai buna modalitate de individualizare a cuantumului despăgubirilor datorate reclamantei, odată ce intre parti a existat un act juridic cu titlu oneros, ar fi prin raportare la nivelul mediu al chiriilor practicate in zona, fie la contractul încheiat intre parti.”
De asemenea, identitatea intre terenuri este recunoscuta de insasi parata in cadrul cererii reconvenționale (a se vedea teza I pct. b)
Cu privire la dreptul de superficie, reclamanta a arătat că, potrivit doctrinei, „dreptul de superficie este acel drept real principal, dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra unui teren care consta in dreptul de proprietate al unei persoane, numita superficiar, privitor la construcțiile, plantatiile sau alte lucrări ce se afla pe un teren proprietatea altuia, teren asupra caruia superficiarul are un drept de folosința” (L. P., Dreptul de proprietate si dezmembramineie sale, Ed. LuminaLex 2001, pag. 185)
Doctrina si practica consacra clar ca dreptul de superficie poate fi dobândit exclusiv prin titlu (convenție, testament, act de concesiune), uzucapiune sau prin lege.( L. P., Dreptul de proprietate si dezmembramineie sale, Ed. LuminaLex 2001, pag, 185, C. A., Noi aspecte teoretice si practice ale dreptului de superificie, Dreptul nr. 5-6/1993, pag. 65).
Astfel, pentru ca parata sa aiba un drept de superficie asupra terenului proprietatea reclamantei, aceasta trebuia sa dobandeasca acest drept fie o data cu dobândirea construcției provizorii, fie ca urmare a unei convenții cu subsemnata, fie ex lege.
In primul rand, in chiar cuprinsul intampinarii la pag 4 si pag 5, parata recunoaște ca nu este titulara niciunui drept de superficie si a niciunui alt drept de folosința asupra terenului pe care este amplasata constructia provizorie, fiind de acord cu plata contravalorii lipsei de folosința a terenului.
Mai mult, parata, in chiar cuprinsul cererii reconventionale solicita instantei de judecata sa dispună instituirea acestui drept.
In al doilea rand, in masura in care parata ar fi titulara unui drept de superficie asupra terenului pe care se afla amplasata construcția provizorie, aceasta nu ar mai fi încheiat contracte de închiriere pentru acest teren cu Primăria M. C., iar ulterior emiterii si punerii in executare a Dispoziție nr._/27.09.2006, cu reclamanta.
In al treilea rand, conform contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 956/18.10.2000 de BNP C. T., obiectul vanzarii l-a reprezentat „un chioșc tip „AVICOLA” din metal si sticla, amplasat pe teren proprietatea Primăriei C., care nu face obiectul prezentului contract. Chioșcul are o suprafața de 65.60 mp”
Astfel, in masura in care parata ar fi dobândit dreptul de superficie ca urmare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 956/18.10.2000, acest drept s-ar fi regăsit in obiectul contractului.
Insa, având in vedere prevederile contractuale, este evident ca parata nu a dobândit si dreptul de superficie asupra terenului.
Si dobândirea acestui drept pe cale de convenție de la reclamantă este exclusa.
În ceea ce privește dobândirea dreptului de proprietate prin lege, legislația noastră consacra un singur caz de dobândire a dreptului de superficie ex lege si anume in disp. art. 30 Cod Familiei, dispoziție care nu este incidența paratei.
Mai mult, dreptul de superficie se refera la constructii, plantatii si alte lucrări cu caracter definitiv si nicidecum provizoriu.
Or, faptul ca imobilul-construcție apartinand paratei face parte din categoria construcțiilor provizorii neautorizate reiese cu claritate atat din procesul verbal privind starea de fapt nr. 6619/02.03.2006 „comisia de aplicare a legii nr. 10/2001 a constata ca suprafața de 1.717mo se poate restitui fiind partial afectata de constructii provizorii neautorizate”, cat si din autorizația de construcție nr. 96/2004 in care se arata „Constructia va avea caracter provizoriu oe durata contractului de inchiriere.”
De asemenea conform art. 10.4 din Normele metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 prevede ca „Norma cuprinsa la alin. (3) al art. 10 din Lege instituie obligativitatea restituirii in natura a terenurilor in ipoteza in care pe acestea se afla edificate ilegal fie constructii, indiferent de destinatia acestora, fie constructii ușoare sau demontabile. In aceste cazuri entitatea investita cu soluționarea notificării va analiza regimul juridic al construcțiilor deja edificate si in ipoteza in care va constata ca acestea au fost construite sau, dupa caz, amplasate fara autorizările legale, va emite Decizia de restituire in natura persoanei îndreptățite potrivit Legii. Se vor restitui in natura terenurile pe care au fost amplasate constructii ușoare sau demontabile (garaje, chioșcuri si altele asemenea), chiar daca amplasarea acestora a fost autorizata (construcțiile care au acest regim se amplasau, potrivit Legii, numai pe perioada determinata - autorizatia era temporara). In acest ultim caz proprietarul este tinut a respecta prevederile art. 14 alin. (2) din Lege."
Prin urmare, avand in vedere calitatea reclamantei de proprietar asupra terenului coroborat cu încetarea contractului de inchiriere nr._/13.02.2008 și cu lipsa oricărui titlu care sa confere paratei dreptul de a folosi terenul reclamantei, aceasta solicită instanței admiterea capatului de cerere in evacuare si sa dispuneți evacuarea paratei de pe terenul in suprafața de 72.50 mp situat in C., . nr. 1 A, jud. D.
Cu privire la obligarea paratei de a elibera si preda terenul obiect al contractului de inchiriere, reclamanta a arătat că pârâta susține netemeinicia acestui capat de cerere motivat de faptul ca ar fi titulara unui drept de superficie, iar pe de alta parte ca ar fi constructor de buna-credință, constructia dobandita de aceasta fiind edificata cu acordul proprietarului, acord materializat si in obținerea tuturor autorizațiilor si avizelor necesare edificării acesteia.
Cu privire la pretinsul drept de superficie al paratei, reclamanta arată că a motivat deja inexistenta acestuia.
Asa cum a aratat, constructia proprietate a paratei este o constructie provizorie neautorizata (in acest sens a se vedea procesul verbal privind starea de fapt nr. 6619/02.03.2006 si autorizatia de constructie nr. 96/2004)
De asemenea, asa cum arata insasi parata, aceasta a achiziționat constructia in baza contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 956/2000, constructia fiind edificata in 1982, astfel ca nu se poate vorbi de calitatea paratei de constructor de buna-credință, aceasta cunoscând inca de la momentul cumpărării ca imobilul-constructie se afla pe terenul altei persoane - la momentul respectiv Primăria M. C. si ulterior pe terenul proprietatea reclamantei, in acest sens fiind contractul de vanzare cumparare nr. 956/2000 si contractele de inchiriere.
Mai mult, autorizatia de constructie de care se prevaleaza parata specifica clar „Constructia va avea caracter provizoriu pe durata contractului de inchiriere. Constructia va fi desfiintąta prin grija beneficiarului in termen de 30 zile de la sesizarea in scris a Direcției de Urbanism a PMC in funcție de necesitatile urbanistice ale zonei."
Prin urmare, nefondat parata invoca atata existenta dreptului de superficie, cat si faptul ca acesteia ar trebui sa i se aplice tratamentul constructorului de buna-credinta.
In plus, prin contractul de inchiriere nr._/13.02.2008, parata in deplina cunostiinta de cauza a regimului juridic al proprietatii sale s-a angajat expres sa elibereze terenul obiect al contractului de inchiriere (in acest sens a se vede art. 5.2.4 din contractul de inchiriere).
Art. 1431 Cod civ prevede ca „Locatarul trebuie sa restituie lucrul in starea in care l-a primit, conform inventarului, daca s-a fost făcut un asemenea intre dansul si locator".
Or, in masura in care ar fi titulara unui drept de superficie sau in masura in care i s-ar fi aplicat tratamentul juridic al constructorului de buna-credinta, parata nu si-ar fi asumat aceasta obligație.
In consecința reclamanta solicită obligarea paratei la eliberarea si predarea terenului obiect al contractului de închiriere nr._/13.02.2008.
Cu privire la contravaloarea lipsei de folosința, reclamanta solicită instanței să ia act ca parata este de acord cu plata contravalorii lipsei de folosința pentru terenul proprietatea reclamantei, pentru perioada solicitata de reclamantă, parata solicitând numai ca evaluarea despăgubirilor sa se facă prin raportare fie la nivelul mediu al chiriilor practicate in zona, fie la contractul dintre parti.
Astfel, parata recunoaște ca nu este titulara niciunui drept de superficie sau altui drept de folosința izvorât dintr-o convenție, si ca ocupa spațiul fara niciun titlu fiind de acord cu plata contravalorii lipsei de folosința.
În drept, au fost invocate prevederile art. 480 Cod civil, art. 494 cod civil, art. 998 - 999 cod civil, art. 1431 si urm cod civil si orice alte dispoziții legale aplicabile.
În susținerea răspunsului la întâmpinare a depus, în xerocopie, contract de închiriere nr._/21.11.2006, contract de închiriere nr._/13.02.2008, dispoziția nr._/27.09.2006, proces-verbal privind starea de fapt a imobilului nr. 6619/02.03.2006, referat nr. 6619 al Primăriei M. C., proces verbal de punere în executare încheiat la data de 10.10.2006 de Primăria M. C., certificat de nomenclatură stradală nr. 6732/02.11.2006, certificat de nomenclatură stradală nr. 6731/02.11.2006, adresa nr. 4086/20.11.2006 emisă de Consiliul Local Municipal C., situația contractelor/acordurilor pe piețe la data de 31.05.2006, acord unic nr. 825/02.06.2004, autorizație de construire nr. 964/24.06.2004.
La aceeași dată reclamanta a depus la dosar întâmpinare la cererea reconvențională, solicitând admiterea excepției inadmisibiiitatii cererii reconventionale, respingerea cererii reconventionale ca fiind nefondata și obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
În ceea ce privește excepția inadmisibiiitatii cererii reconventionale, reclamanta a arătat că pârâta, prin cererea reconventionala, solicita pe de o parte instituirea unui drept de superficie asupra terenului situat in C., . nr. 66 A actual . nr. 1A, iar in teza subsidiara obligarea reclamantei la plata sumei de 10.000 Ron cu titlu de spor de valoare adus terenului ca urmare a construcției proprietate a paratei.
Conform art. 720 indice 1 cod proc civ „In procesele si cererile in materie comerciala evaluabile in bani, inainte de introducerea cererii de chemare in judecata, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directa cu cealalta parte.
In scopul aratat la alin. 1, reclamantul va convoca partea adversa, comunicandu-i in scris pretentiile sale si temeiul lor legal, precum si toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandata cu dovada de primire, prin telegrama, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face si prin inmanarea înscrisurilor sub semnătură de primire.
Data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2.
Rezultatul concilierii se va consemna . aratarea pretențiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului si a punctului de vedere al fiecărei parti.
Înscrisul despre rezultatul concilierii ori, in cazul in care paratul nu a dat curs convocării prevăzute la alin. 2, dovada ca de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile se anexeaza la cererea de chemare in judecata.”
Or, dreptul de superficie ce se solicita a fi instuit este un drept real principal ce poarta asupra unui bun imobil cu valoare patrimoniala, adica evaluabil in bani.
In ceea ce privește obligarea la plata sumei de 10.000 Ron cu titlu de spor de valoare adus terenului, este evidenta natura patrimoniala a capătului de cerere.
Astfel, avand in vedere natura comerciala a litigiului si caracterul evaluabil in bani al cererilor formulate de parata prin cererea reconventionala, este evident ca parata anterior formulării cererii reconventionale, era obligata sa indeplineasca procedura concilierii prealabile prevăzute de art. 720 indice 1 Cod proc civ.
Însa, din insasi cererea reconventionala si din actele aflate la dosarul cauzei nu reiese parcurgerea de către parata a aceste proceduri.
Prin urmare, fata de aceste motive, in baza art. 720 indice 1 Cod proc civ coroborat cu art. 109 Cod proc civ, reclamanta solicită admiterea excepției inadmisibilitatii cererii reconventionale si respingerea acesteia ca fiind inadmisibila.
Pe fondul cauzei, în ceea ce privește prima teza a cererii reconventionale, reclamanta solicită respingerea cererii cu privire la instituirea unui drept de superficie asupra terenului situat in C., . nr. 66A, jud. D., actual . nr. 1A, jud. D..
Astfel, conform doctrinei „dreptul de superficie este acel drept real principal, dezmembramant al dreptului de proprietate asupra unui teren care consta in dreptul de proprietate al unei persoane, numita superficial privitor la construcțiile, plantatiile sau alte lucrări ce se afla pe un teren proprietatea altuia, teren asupra caruia superficiarul are un drept de folosința” (L. P., Dreptul de proprietate si dezmembraminele sale, Ed. LuminaLex 2001, pag. 185).
Doctrina si practica consacra clar ca dreptul de superficie poate fi dobândit exclusiv prin titlu (convenție, testament, act de concesiune), uzucapiune sau prin lege.( L. P., Dreptul de proprietate si dezmembraminele sale, Ed. LuminaLex 2001, pag. 185, C. A., Noi aspecte teoretice si practice ale dreptului de superificie, Dreptul nr. 5-6/1993, pag. 65).
Astfel, pentru instituirea dreptului de superficie in favoarea paratei asupra terenului proprietatea subsemnatei, este necesara fie o convenție cu subsemnata, fie ca o dispoziție legala sa ii permită paratei acest lucru.
Dobândirea acestui drept pe cale de convenție de la subsemnata este insa exclusa.
In ceea ce privește dobândirea dreptului de proprietate prin lege, legislația noastră consacra un singur caz de dobândire a dreptului de superficie ex lege si anume in disp. art. 30 Cod Familiei, dispoziție care nu este incidența paratei.
Mai mult, dreptul de superficie se refera la constructii, plantatii si alte lucrări cu caracter definitiv si nicidecum provizoriu.
In acest sens este si decizia nr. 263R/2008 a Curții de Apel Pitești in care se arata „In speța este vorba de o constructie provizorie, neputandu-se in acest caz retine ca cele doua drepturi de proprietate - asupra construcției si asupra fondului - sunt juxtapuse, legate si dependente intre ele, si exista in mod perpetuu, adică atata timp cat exista constructia, situatie premisa necesara nașterii dreptului de superficie.”
Or, faptul ca imobilul-constructie apartinand paratei face parte din categoria construcțiilor provizorii neautorizate reiese cu claritate atat din procesul verbal privind starea de fapt nr. 6619/02.03.2006 "comisia de aplicare a legii nr. 10/2001 constata ca suprafața de 1.717 mp se poate restitui fiind partial afectata de constructii provizorii neautorizate", cât si din autorizatia de constructie nr. 96/2004 in care se arata "Constructia va avea caracter provizoriu pe durata contractului de inchiriere.”
De asemenea conform art. 10.4 din Normele metodologice de aplicarea unitara a Legii nr. 10/2001 prevede ca „Norma cuprinsa la alin. (3) al art. 10 din Lege instituie obligativitatea restituirii in natura a terenurilor in ipoteza in care pe acestea se afla edificate ilegal fie constructii, indiferent de destinatia acestora, fie constructii ușoare sau demontabile. In aceste cazuri entitatea investita cu soluționarea notificării va analiza regimul juridic al construcțiilor deja edifica te si in ipo teza in care va consta ta ca acestea au fost construite sau, dupa caz, amplasate fara autorizările legale, va emite Decizia de restituire in natura persoanei indreptatite potrivit Legii. Se vor restitui in natura terenurile pe care au fost amplasate constructii ușoare sau demontabile (garaje, chioșcuri si altele asemenea), chiar daca amplasarea acestora a fost autorizata (construcțiile care au acest regim se amplasau, potrivit Legii, numai pe perioada determinata - autorizatia era temporara). In acest ultim caz proprietarul este tinut a respecta prevederile art. 14 alin. (2) din Lege.”
Prin urmare, avand in vedere ca imobilul-constructie proprietate a paratei este o constructie provizorie neautorizata, este evident ca nu se poate vorbi de instituirea unui drept de superficie asupra terenului in suprafața de 72,50 mp situat in C., . nr. 1 A, jud. D..
Mai mult, contrar susținerilor paratei instituirea acestui drept nu este conditionata de existenta acordului proprietarului terenului la momentul edificării construcției, atata timp cat acest acord nu este materializat . acest sens, in caz contrar aplicandu-se dispozițiile art. 494 Cod civil.
per a contrario, in situatia in care instanța ar primi motivarea paratei legata de excepția la art. 492 cod civ, ar trebui ca printre modalitatile de dobândire ale acestui drept sa fie nominalizat si art. 492 Cod civ.
Or, conform doctrinei si practicii, interpretarea per a contrario a disp. Art. 492 Cod civ nu se regaseste printre modurile de dobândire a dreptului de superficie. In acest sens sunt si deciziile nr. 138R/18.02.2009 a Curții de Apel Timișoara in care se arata „Cu privire la primul motiv de apel, prin care reclamanta a invocat legea ca temei al dobândirii dreptului de superficie, instanța de apel a reținut că art. 492 din Codul civil interpretat per a contrario nu poate constitui temei al dobândirii dreptului de superficie, pentru că, dacă ar fi așa, modurile de dobândire ale acestuia ar trebui să fie titlul, uzucapiunea sau art. 492 Cod civil.", si decizia nr. 45/2010-R/13.01.2010 a Curții de Apel Oradea.
De asemenea decizia nr. 61/R/23.01.2008 a Curții de Apel G. arata ca "Simplul fapt de a ridica o construcție pe terenul altuia, nu este de natură să conducă la recunoașterea unui drept de superficie în favoarea celui ce construiește pe terenul care nu este proprietatea sa, în absența posibilității aplicării unuia din modurile de dobândire a acestui drept."
Prin urmare, pentru toate aceste motive, reclamanta solicită respingerea capătului de cerere deferitor la instituirea unui drept de superficie asupra terenului in suprafața de 72,50 mp situate in C., . nr. 1 A, jud. D..
In ceea ce privește a doua teza iterată de parata, respectiv obligarea reclamantei la plata contravalorii sporului de valoare adus terenului ca urmare a construcției edificate, reclamanta a solicitat respingerea acesteia.
Reclamanta a arătat că, în motivarea cererii, parata invoca teoria constructorului de buna-credinta, situație care nu corespunde realității.
Conform art. 494 Cod civ "(1) Daca plantatiile, construcțiile sau lucrările au fost făcute de către o a treia persoana cu materialele ei, proprietarul pamantului are dreptul de a le tine pentru dansul sau de a indatora pe acea persoana sa le ridice. (3) Daca proprietarul voiește a pastra pentru dansul acele plantatii si clădiri, el este dator a plați valoarea materialelor si prețul muncii, fara ca sa ia in considerație sporirea valorii fondului. Cu toate acestea, daca plantatiile, clădirile si operele au fost făcute de către o a treia persoana de buna-credinta, proprietarul pamantului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantatii, clădiri si lucrări, dar va avea dreptul sa de a inapoia valoarea materialelor si prețul muncit, sau de a plăti o suma de bani egala cu aceea a creșterii valorii fondului”
Conform doctrinei si practicii, constructorul este de buna-credinta cand nu a cunoscut ca terenul aparține altcuiva ci, crezând ca este al sau, a făcut diferite lucrări pe teren.
Or, asa cum reiese din actele aflate la dosarul cauzei, constructia proprietate a paratei este o constructie provizorie neautorizata (in acest sens a se vedea procesul verbal privind starea de fapt nr. 6619/02.03.2006 si autorizatia de constructie nr. 96/2004)
De asemenea, asa cum arata insasi parata, aceasta a achiziționat constructia in baza contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 956/2000, constructia fiind edificata in 1982, astfel ca nu se poate vorbi de calitatea paratei de constructor de buna-credinta, aceasta cunoscând atat anterior încheierii contractului de vanzare-cumparare, cat si ulterior ca imobilul-constructie se afla pe terenul proprietate a altei persoane - ia momentul respectiv Primaria M. C. si ulterior pe terenul proprietatea subsemnatei, in acest sens fiind contractul de vanzare cumparare nr. 956/2000 si contractele de inchiriere.
Mai mult, autorizatia de constructie de care se prevaleaza parata, pe langa faptul ca este o autorizatie pentru modernizare spațiu, specifica clar „Constructia va avea caracter provizoriu pe durata contractului de inchiriere. Constructia va fi desfiintata prin grija beneficiarului in termen de 30 zile de la sesizarea in sens a Direcției de Urbanism a PMC în funcție de necesitățile urbanistice ale zonei".
Reclamanta a solicitat instanței să constate ca nu exista nici o aparenta de drept care sa justifice aplicarea tratamentului constructorului de buna-credinta in favoarea paratei.
De asemenea, chiar si in ipoteza aplicarii tratamentului cumpărătorului de buna-credință, dreptul de opțiune prevăzut in art. 494 al. 3 Cod civ aparține proprietarului si nicidecum constructorului.
Or, in cadrul precizării la acțiune reclamanta a înțeles ca, in baza art. 494 al. 3 Cod civ, sa invoce dobandirea dreptului de proprietate asupra construcției situata pe terenul in suprafața de 72.50 mp din C., . nr. 1A, jud. D., cu despăgubirea corespunzătoare a paratei, despăgubire constând in contravaloarea valoarea materialelor si prețul muncii.
Reclamanta arată că este însă de acord cu evaluarea facuta de parata in cadrul cererii reconventionale, la suma de 10.000 Ron.
Prin urmare, reclamanta solicită respingerea capatului de cerere vizând obligarea sa la plata contravalorii sporului de valoare adus terenului ca urmare a construcției proprietate a paratei.
Pe cale de consecința, solicită și respingerea cererii vizând instituirea unui drept de retenție in favoarea paratei asupra construcției.
În drept, au fost invocate prevederile art. 480 Cod civil, art. 492-494 cod civil si orice alte dispoziții legale aplicabile.
La data de 14.01.2011 pârâta a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de reclamanta-pârâtă, solicită, pe cale de excepție, respingerea excepției inadminisibilității cererii reconvenționale și soluționarea pe fond a cauzei iar pe fond, într-o primă teză, admiterea cererii reconvenționale și instituirea unui drept de superficie al . asupra imobilului situat în C., Cartier Brazda lui N., nr. 66 A, jud. D. (C., .. 1 A, jud D.), compus din teren în suprafață de 72,50 mp și construcție, spațiu comercial, în suprafață de 65,60 mp și obligarea reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată iar într-o a doua teză admiterea cererii reconvenționale, obligarea pârâtei-reclamante la plata sporului de valoare adus terenului ca urmare a construcției proprietate a ., evaluat provizoriu la suma de 10.000 lei; instituirea unui drept de retenție, în favoarea ., asupra imobilului situat în C., Cartier Brazda lui N., nr. 66 A, jud. D. (C., .. 1 A, jud. D.), compus din teren în suprafață de 72,50 mp și construcție, spațiu comercial, în suprafață de 65,60 mp, până la achitarea de către reclamanta-pârâtă a sporului de valoare adus terenului ca urmare a construcției proprietate a . și obligarea reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâta-reclamantă a arătat că, în ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, generată de lipsa concilierii prealabile prevăzute de art. 7201 din C., apreciază că aceasta este neîntemeiată, raportat la dispozițiile art. 7205 din C., pentru motivele pe care le vom expune în continuare.
Potrivit art. 7201 din C., în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
În scopul arătat la alin. 1, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sate și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face și prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire.
Data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2.
Rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arătarea pretențiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului și a punctului de vedere al fiecărei părți.
Înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a datcursconvocării prevăzute la alin. 2, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile se anexează la cererea de chemare în judecată.
Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul Dosarului nr._ al Judecătoriei C., reclamanta a solicitat atât evacuarea noastră, cât și demolarea construcției edificate pe teren, precum și repararea prejudiciului constând în lipsa de folosință a terenului.
De asemenea, prin precizarea la acțiune, reclamanta a solicitat constatarea încetării contractului de locațiune, prin ajungere la termen, evacuarea pârâtei, constatarea dreptului său de proprietate prin accesiune imobiliară, obligarea pârâtei despăgubiri, constând în lipsa de folosință a terenului.
La termenul de judecată din data de 10.09.2010, pârâta . a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
Reclamanta a înțeles să invoce excepția inadmisibilității cererii reconvenționale raportat la dispozițiile art. 7201 din C..
Apreciază pârâta că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 7205 din C., potrivit căruia daca paratul are pretentii împotriva reclamantului derivând din același raport juridic, el poate face cerere reconventionala. In cazul litigiilor prevăzute de art. 7201 nu este necesara o alta incercare de conciliere.
Funcția procedurii prealabile configurate de art. 7201 Cod procedura civila este preponderent preventiva, scopul sau fiind acela al preîntâmpinării conflictului judiciar prin instituirea uriui procedeu de conciliere amiabila a conflictului dintre parti.
O data debutat procesul judiciar, pentru orice cerere în legătură cu raportul juridic litigios procedura concilierii este lipsita de finalitatea prefîgurata de legiuitor, astfel ca funcția acesteia nu mai poate fi atinsa.
Aceasta concluzie este justificata printr-o interpretare a fortiori a dispozițiilor art. 7205 Cod procedura civila, dispoziție care arata ca cererea reconventionala derivata din același raport juridic nu impune pârâtului reeonventional obligația efectuării procedurii prealabile" a concilierii directe cu cealaltă parte.
Astfel, initiativa de conciliere din partea reclamantului (a se vedea în acest sens, Decizia nr. 87/2007 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a Vl-a Comercială).
În consecință, pârâta apreciază că se impune respingerea excepției și soluționarea pe fond a cererii reconvențională.
Pe fond, apreciază pârâta că susținerile reclamantei sunt neîntemeiate.
Astfel, în principal, apreciază pârâta că dreptul de superficie este dreptul real principal ce consta în dreptul de proprietate pe care o persoană, numită superficiar îl are asupra construcțiilor plantațiilor sau altor lucrări aflate pe terenul ce aparține altei persoane, teren asupra căruia superficiarul are un drept de folosință.
Ca atare, dreptul de superficie, în sensul dispozițiilor art. 492 din Codul civil, implică o suprapunere de drepturi aparținând unor proprietari diferiți și având obiecte diferite, dreptul de proprietate al superficiarului asupra construcțiilor, plantațiilor sau lucrărilor și dreptul de proprietate al altei persoane asupra terenului.
Dreptul de superficie, constituie o excepție de la regula potrivit căreia proprietatea asupra terenului cuprinde și proprietatea a tot ceea ce se află pe suprafața lui, precum și de la principiul că proprietatea unui lucru principal se extinde asupra a tot ce se unește ca accesoriu cu acel lucru.
Constituirea dreptului de superficie se poate realize prin convenție, priń legat, prin lege, prin uzucapiune, etc.
Ceea ce este esențial, pentru a ne afla în prezența unui drept de superficie este ca edificarea construcției să se facă numai cu acordul proprietarului terenului. In condițiile în care din probele administrate în cauză ar rezulta că F. C. V. face dovada identității parțiale dintre terenul situat în C., . nr. 116, jud D. (așa cum este acesta menționat în Dispoziția nr._/27.09.2006 emisă de P. M. C., în referatul și procesul- verbal privind starea de fapt, precum și în schița anexă întocmită de Serviciul Gestiunea Localității și Teritoriului, Cadastru Edilitar Imobiliar din cadrul Primăriei M. C.), terenul situat în C., .. IA, jud D. (așa cum este menționat în cererea de chemare în judecată} și terenul situat în C., . nr. 66A, jud D., în cauză, la data formulării prezentei cereri, există două imobile, un teren în suprafață de 72,50 mp și o construcție în suprafață utilă de 65,60 mp, situată pe terenul menționat, cu doi proprietari diferiți: ., proprietară asupra construcției, conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 956/ 18.10.2000 la BNP C. T. și F. C. V., proprietar asupra terenului.
Ca atare, prima condiție pentru instituirea dreptului real de superficie este întrunită în cauză imobilul situat în C., Cartier Brazda lui N., nr. 66 A, jud D. (C., .. 1 A, jud D.), compus din teren în suprafață de 72,50 mp și construcție, spațiu comercial, în suprafață de 65,60 mp, cu doi proprietari diferiți.
Pe de altă parte, pentru constituirea dreptului de superficie se cere, pe lângă dovada dreptului de proprietate asupra construcției, și existența unei dispoziții legale sau a unei convenții încheiate între superficiar și proprietarul terenului.
În acest sens pârâta menționează că, în practica judiciară s-a apreciat că dreptul de superficie, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate nu se poate constitui decât dacă persoana care îl reclamă nu are calitatea de proprietar asupra construcției și nu există o convenție cu proprietarul terenului în acest sens (A se vedea Decizia nr. 868/R/2001 a Curții de Apel B.),
Ori, în cauză, construcția proprietatea . a fost edificată în anul 1982 cu acordul proprietarului terenului de la acel moment (statul).
Față de cele menționate, pârâta consideră că am dovedit în cauză, atât existența unor proprietari diferiți asupra celor 2 imobile, cât și existența acordului proprietarului terenului la momentul edificării construcției, situație față de care acțiunea formulată privind instituirea unui drept de supreficie este admisibilă și fondată.
Pe de altă parte, în ceea ce privește teza a doua a acțiunii, consideră pârâta că, în situația în care veți aprecia că nu sunt întrunite condițiile legale pentru instituirea unui drept de superficie, se impune obligarea reclamantei la despăgubirea pârâtei pentru sporul de valoare adus terenului ca urmare a construcției edificate, precum și instituirea unui drept de retenție până la achitarea acestei sume.
Potrivit art. 494 din Codul civil, daca plantatiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoana cu materialele ei, proprietarul pamantului are dreptul de a le tine pentru dansul, sau de a indatorape acea persoana sa le ridice. Daca proprietarul pamantului cere ridicarea plantațiilor si a construcțiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, dupa imprejurari, fi condamnat ta daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului. Daca proprietarul voiește a păstră pentru dansul acele plantatii si clădiri, el este dator a plați valoarea materialelor si prețul muncii, fara ca sa se ia in considerație sporirea valorii fondului, ocazionata prin afacerea unor asemenea plantatii si constructii. Cu toate acestea, dacă plantatiile, clădirile si operele au fost făcute de către o a treia persoana de buna-credinta, proprietarul pamantului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantatii, clădiri si lucrări, dar va avea dreptul sau de a inapoia valoarea materialelor si prețul muncii, sau de a plăti o suma de bani egala cu aceea a creșterii valorii fondului
Apreciază pârâta că societății i se aplică regimul juridic al constructorului de bună-credință al imobilului - construcție în suprafață 65,60 mp.
În acest sens, precizează pârâta că buna credință rezultă din faptul că edificarea construcției s-a realizat în baza unui acord cu proprietarul terenului, acord materializat și în obținerea tuturor autorizațiilor și avizelor necesare edificării acesteia.
Mai mult decât atât, . a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului construcție prin vânzare-cumpărare, operațiunea fiind cenzurată din punct de vedere al legalității și oportunității de: către judecătorul sindic în cadrul Dosarului nr. 175/F/1999 al Tribunalului D., validitatea actelor verificându-se implicit prin exercitarea atribuției judecătorului sindic de a controla activitatea administratorului.
Pârâta arată că înțelege să evalueze provizoriu sporul de valoare adus terenului, la suma de 10.000 lei, urmând ca valoarea finală a acestuia să fie determinată printr-o expertiză în specialitatea construcții.
In ceea ce privește instituirea dreptului de retenție asupra imobilului situat în C., Cartier Brazda lui Novae, nr. 66 A, jud D. (C., .. 1 A, jud D.), apreciază pârâta că aceasta este admisibilă, existând o legătură de conexiune între lucru și datoria pe care deținătorul acestuia o pretinde de la creditorul restituirii - debitum cum re junctum - o excepție bazată pe o împrejurare de fapt (posesia unui lucru) și un raport juridic obligațional.
Dreptul de retenție, fiind un drept real de garanție imperfect, abilitează pe cel ce deține un bun mobil sau imobil al altuia, pe care trebuie să-l restitui, să refuze restituirea până ce creditorul titular al bunului va plăti sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea, întreținerea sau îmbunătățirea acelui bun.
La data de 04.02.2011 reclamanta F. C. V. a depus la dosar note de ședință prin care a invocat excepția necompetenței funcționale a secției comerciale a Judecătoriei C..
Prin încheierea de ședință din data de 04.02.2011 instanța a admis excepția nelegalei constituiri a completului comercial și a înaintat cauza în vederea repartizării unui complet specializat în soluționarea litigiilor de natură civilă.
În ședința publică din data de 10.03.2011 pârâta a depus la dosar cerere prin care a invocat excepția de necompetență funcțională a instanței civile în soluționarea cauzei, excepție respinsă prin încheierea de ședință din data de 10.03.2011.
Prin încheierea de ședință din data de 31.03.2011 instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale active și a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive.
În aceeași ședință publică pârâta a depus la dosar cerere de suspendare a cauzei până la soluționarea dosarului nr._/215/2010 al Judecătoriei C., cerere care a fost încuviințată de către instanță, fiind dispusă suspendarea cauzei în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 C.p.civ.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 26.04.2012.
În ședința publică din data de 26.04.2012 pârâta a depus la dosar cerere de chemare în garanție a M. C. – prin Primar și a Primarului M. C., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, în eventualitatea respingerii cererii reconvenționale, formulate de ., să dispună admiterea cererii de chemare în garanție, obligarea M. C. și Primarului M. C. la plata prejudiciului cauzat pârâtei-reclamante constând în sporul de valoare adus terenului situat în C., Cartier Brazda lui N., nr. 66 A, jud. D. (C., .. 1 A, jud. D.) ca urmare a construcției proprietate a ., în contravaloarea investițiilor și modernizărilor efectuate de pârâtă asupra imobilului-construcție în litigiu, prejudiciu pe care înțelegem să îl evaluăm provizoriu la suma de 10.000 lei; să fie obligați chemații în garanție la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâta a arătat că, în fapt, la data de 18.10.2000, între . în calitate de vânzătoare și . în calitate de cumpărătoare, a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 956/18.10.2000 la BNP C. T., având ca obiect un chioșc din metal și sticlă situat în C., cartier Brazda lui N., jud. D..
Vânzarea imobilului a fost efectuată în derularea procedurii insolvenței ., fiind cenzurată și dispusă de judecătorul sindic prin încheierea de ședință din data de 05.10.2000 pronunțată de Tribunalul D. în Dosarul nr. 173/F/1999.
Așa cum rezultă din adresa înregistrată sub nr. 2046/1999 la ., construcția ce a făcut obiectul vânzării-cumpărării a fost executată în anul 1982 și a intrat în patrimoniul vânzătoarei conform procesului verbal încheiat la data de 08.05.1992 cu S.C. Alia S.A. (în acest sens, a se vedea contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 956/18.10.2000 la BNP C. T.).
Ulterior, la cererea ., a fost emisă autorizația de construire înregistrată sub nr. 964/24.06.2004 la Primăria M. C., prin care a fost autorizată executarea lucrărilor de construire-modernizare a imobilului situat în C., . nr. 66 A, jud. D. (Piața Brazda lui N.).
Prin Notificarea înregistrată sub nr. 231/N/2002 la B. T. N. C., F. C. V., în calitate de moștenitoare a numitului M. D. a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, retrocedarea imobilului teren, în suprafață de 4.445 mp, situat în C., . nr. 116, jud. D..
În motivarea cererii, reclamanta F. C. V. a arătat că terenul a cărui retrocedare o solicită a fost expropriat în baza Decretului nr. 810/28.09.1962.
Prin Dispoziția nr._/27.09.2006 emisă de P. M. C. s-a aprobat restituirea parțială în natură a imobilului (teren) în suprafață totală de 1.717 mp, situat în C., . nr. 116, jud. D., compus din: 928 mp teren ocupat în prezent de construcții provizorii neautorizate, 189 mp teren liber în zona pieței și 600 mp teren liber în apropierea blocului G 2, notificat sub nr. 231/N/2002.
În temeiul Dispoziției nr._/27.09.2006 emisă de P. M. C., F. C. V. a formulat cererea de chemare în judecată ce face obiectul Dosarului nr,_ al Judecătoriei C., solicitând atât evacuarea noastră, cât și demolarea construcției edificate pe teren și repararea prejudiciului constând în lipsa de folosință a terenului.
Apreciază pârâta că în condițiile în care autoritatea publică locală a emis în mod nelegal Dispoziția nr._/27.09.2006 a Primarului M. C. se impune ca aceasta să ne despăgubească, în temeiul răspunderii civile delictuale, pentru prejudiciul cauzat pârâtrei prin fapta ilicită (emiterea Dispoziției nr._/27,09.2006 a Primarului M. C.), în eventualitatea respingerii cererii reconvenționale.
Astfel, apreciază pârâta că F. C. V. nu a făcut dovada identității parțiale dintre terenul în suprafață de 4445 mp, expropriați prin Decretul nr. 810/28.09.1962 privind exproprierea și trecerea în proprietatea statului a unor terenuri situate în orașul C. (teren expropriat de la autorul acesteia, M. D., poziția nr, 38 din tabelul anexă la Ł decret) și terenul în suprafață totală de 1.717 mp, situat în C., . nr. 116, jud. D., compus din: 928 mp teren ocupat în prezent de construcții provizorii neautorizate, 189 mp teren liber în zona pieței și 600 mp teren liber în apropierea blocului G 2, așa cum este acesta menționat în Dispoziția nr._/27.09.2006 emisa de P. M. C., în referatul și procesul-verbal privind starea de fapt, precum și în schița anexă întocmită de Serviciul Gestiunea Localității și Teritoriului Cadastru Edilitar Imobiliar din cadrul Primăriei M. C. (ce constituie parte integrantă a Dispoziției nr._/27.09,2006 emisă de P. M. C.).
În acest sens, pârâta menționează că în actele premergătoare emiterii Dispoziției nr._/27.09.2006 a Primarului M. C., începând chiar cu Notificarea înregistrată sub nr. 231/N/2002 la B. T. N. C., se face mențiunea că terenul în suprafață de 4445 mp ar fi fost expropriat prin Decretul nr. 810/28.09.1962.
În fapt, autoritatea publică locală a făcut confuzie la emiterea Dispoziției nr._/27.09.2006 a Primarului M. C. între terenul expropriat prin Decretul nr. 810/28.09.1962 și terenul expropriat prin Decretul nr. 165/1964.
Mai mult decât atât, în mod netemeinic, autoritatea publică locală a apreciat că există identitate între terenul ce a fost expropriat autorului reclamantei, numitul M. D. și terenul individualizat prin referatul privind propunerea de restituire ą. imobilului nr. 6619/2006 și prin Dispoziția nr._/27.09.2006 a Primarului M. C. prin care s-a dispus restituirea în natură a unei suprafețe libere de 1.717 mp, compusă din S1+S2+S3, după cum urmează: a) Sl = 928 mp, având următoarele vecinătăți: N - Alee, I. R. E., S2; E - Alee, S2; S - .; V - alee, spații Complex Vechi; b) S2= 189 mp, având următoarele vecinătăți: N - incintă piață; E - Alee; S - SI; V – S 1, I. R. E.; c) S3= 600 mp, având următoarele vecinătăți: N - alee, .; S - alee; V - alee.
În condițiile date, întrucât autoritatea locală a depășit limitele investirii sale, prin restituirea in natură a unei suprafețe afectate, care nici nu corespunde cu terenul proprietatea autorilor reclamantei și pentru care nu s-a făcut de către aceasta dovada dreptului de proprietate, pârâta apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 998-999 din Codul civil, în forma aflată în vigoare la data emiterii Dispoziției nr._/27.09.2006 a Primarului M. C., impunându-se admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea M. C. și a Primarului M. C. la repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită (emiterea Dispoziției nr,_/27.09.2006 a Primarului M. C.).
În drept, au fost invocate prevederile art. 60 din C., art. 998- 999 din Codul civil.
La data de 24.05.2012 pârâta a depus la dosar completare la cererea de chemare în garanție a M. C. – prin Primar și a Primarului M. C. prin care a solicitat, într-o teză subsidiară, obligarea M. C. și a Primarului M. C. la plata
prejudiciului cauzat pârâtei-reclamante constând în sporul de valoare adus terenului situat în C., Cartier Brazda lui N., nr. 66 A, jud. D. (C., .. 1 A, jud. D.), ca urmare a construcției proprietate a ., în contravaloarea investițiilor
și modernizărilor efectuate de pârâtă asupra imobilului-construcție în litigiu, prejudiciu pe care pârâta înțelege să îl evalueze provizoriu la suma de 10.000 lei.
În motivarea completării pârâta a arătat că, într-o teză subsidiară, în situația în care s-ar aprecia că Dispoziția nr._/27.09.2006
emisă de P. M. C. a fost emisă în mod corect, legal și temeinic, de către autoritățile administrației publice locale, apreciază pârâta că se impune obligarea M. C. și a Primarului M. C. și pentru faptul că au emis Autorizația de
construire înregistrată sub nr. 964/24.06.2004 la Primăria M. C., prin care a fost autorizată executarea lucrărilor de construire-modernizare a imobilului situat în C., ., nr. 66 A, jud. D. (C., .. 1 A, jud. D.), deși la momentul emiterii acestui act administrativ, aveau cunoștință despre Notificarea înregistrată sub nr. 231/N/2002 la B. T. N. C., parata F. C. V., în calitate de moștenitoare a numitului M. D. a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, retrocedarea imobilului
teren, în suprafață de 4.445 mp, situat în C., . nr. 116, jud. D..
In aceste condiții, având în vedere faptul că Primarului M. C. a autorizat efectuarea de către pârâtă a lucrărilor de construire-modernizare a imobilului situat în C., . nr. 66 A, jud. D. (Piața Brazda lui N.), deși avea cunoștință despre faptul că pentru acest imobil se formulase notificare in baza Legii nr. 10/2001, de către reclamanta-pârâtă, pârâta apreciază că se impune despăgubirea sa de către chemații în garanție, în temeiul răspunderii civile delictuale.
La data de 05.06.2012 chemații în garanție au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de chemare in garanție formulată de parata ..
În motivarea întâmpinării chemații în garanți au arătat că, în fapt, prin cererea de chemare in garanție formulată de . au fost chemați în garanție P. M. C. si M. C. prin Primar, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună obligarea chemaților in garanție la plata către parata a prejudiciului cauzat paratei reclamante constând in sporului de valoare adus terenului situat în C., ., nr. 66 A (.. 1 A, jud. D.) ca urmare a construcției proprietate a ., în contravaloarea investițiilor și modernizărilor efectuate de pârâtă asupra imobilului construcție în litigiu, prejudiciu pe care îl evaluează provizoriu la suma de 10.000 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea de chemare în garanție pe dispozițiile art. 60 C.p.civ. și art. 998-999 C.civ.
Chemații în garanție au arătat că, întrucât cererea de chemare in garanție a fost depusa la data de 26.04.2012, înțeleg să solicite instanței sa pună in vedere paratei . sa precizeze cererea de chemare in garanție prin motivarea in drept a acesteia cu referire la dispozițiile legale prevăzute de noul Cod Civil in vigoare de la data de 01.10.2011.
Pe cale de excepție, chemații în garanție au înțeles să invoce excepția autorității de lucru judecat, având în vedere că, prin cererea de chemare în garanție, pârâta .., nu face decât să reitereze in prezenta cauza motivele de nulitate ale Dispoziției nr._/2006, urmărind in mod evident rejudecarea cauzei ce a format dosarul nr._/215/2010.
Prin cererea de chemare in garanție se introduc in cauza aceleași parti si se invoca aceleași motive de fapt si de drept ca si cele mentionate in dosarul nr._/215/2010.
Este lucru judecat când a doua cerere de chemare in judecata are același obiect, este întemeiata pe aceeași cauza si este intre aceleași parti, facuta de ele si impotriva lor in aceasi calitate.
Chemații în garanție au mai arătat că în cererea de chemare in garanție nu exista nicio motivare raportata la art. 1357 Cod civil, ci parata reitereaza motivele de fapt si de drept legate de nelegalitatea Dispoziției nr._/2006, aspecte soluționate in dosarul nr._/215/2010.
Parata . prin intermediul cererii de chemare in garanție solicita rejudecarea cauzei ce a format obiectul dosarului nr._/215/2010, incercand obținerea unei noi hotarari judecătorești cu privire la aceeași speța.
Pe cale de consecința, chemații în garanție solicită admiterea exceptiei autorității de lucru judecat si respingerea cererii de chemare in garanție având in vedere acest aspect.
De asemenea, chemații în garanție înțeleg sa invoce excepția inadmisibiiitatii cererii de chemare in garanție, avand in vedere ca pentru admisibilitatea cererii de chemare in garanție trebuie întrunite urmatoarele condiții: existenta unui act translativ de drepturi reale intre titularul cererii si persoana chemata in garanție; actul translativ de drepturi reale sa fie cu titlu oneros.
Astfel, pretențiile paratei . nu deriva dintr-un contract sau alt act juridic cu titlu oneros încheiat intre aceasta si chemații in garanție, respectiv M. C. prin Primar si M. C. prin Primar.
Pretențiile paratei nu deriva dintr-o posibila obligație de garanție a persoanelor chemate in garanție, aceasta neinvocând niciun act cu titlu oneros încheiat intre aceasta si chemații in garanție din care ar putea izvorî o obligație de garanție care sa justifice o astfel de cerere.
Parata recunoaște in cererea de chemare in garanție ca a dobândit construcția metalica provizorie, de care se prevalează in cadrul prezentului dosar de la ., in cadrul procedurii de insolventa si nicidecum de la chemații in garanție.
Pe cale de consecința, chemații în garanție solicită instanței să constate cererea de chemare in garanție ca fiind inadmisibila având in vedere ca intre parata . si chemații in garanție nu au existat niciun fel de raporturi contractuale sau alte acte translative de drepturi subiective cu titlu oneros, neexistând niciun fel de raporturi juridice legate de construcția provizorie proprietate a paratei . sau terenul proprietatea reclamantei, ocupat de parata fara niciun titlu.
De asemenea nu sunt întrunite nici condițiile răspunderii civile delictuale.
Potrivit art. 1357 Cod civil ”Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, săvârșită cu vinovăție, este obligat sa îl repare.”
Textul de lege reia dispozițiile inițiale prin art. 998-999 fostul Cod civil si reda condițiile generale ale răspunderii pentru fapta proprie, acestea fiind: existența unei fapte ilicite; existenta unui prejudiciu; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Prejudiciul constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșită de o altă persoană ori, ca urmare a faptei unui lucru sau animal, pentru care răspunde o anumită persoană.
In ceea ce privește angajarea răspunderii unei persoane au este suficient să existe pur și simplu, fără legătură între ele, o faptă ilicită și un prejudiciu suferit de o altă persoană, ci este necesar ca între faptă și prejudiciu să fie un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu.
Pornind de la prevederile art. 1384 Cod Civil “ cel care răspunde pentru fapta altuia se poate întoarce împotriva aceluia care a acuzat prejudiciul, cu excepția cazului in care acesta din urma nu este răspunzător pentru prejudiciul cauzat”.
Conform art. 1385 Cod Civil “Despăgubirea trebuie sa cuprindă pierderea suferita de cel prejudiciat, câștigul pe care in condiții obișnuite el ar fi putut sa îl realizeze si de care a fost lipsit, precum si cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului”.
Din cuprinsul cererii de chemare in garanție nu reiese existenta faptei culpabile a chemaților in garanție.
Având in vedere lipsa invocării si susținerii prejudiciului este evident ca nu exista niciun raport de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, prin urmare nu poate exista nici răspundere civila delictuala.
Prin urmare, nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale cererii, motiv pentru care va solicit admiterea excepției inadmisibilității si respingerea cererii de chemare in garanție.
Pe fond, chemații în garanție au arătat că, potrivit art. 1357 Cod civil ”Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, săvârșită cu vinovăție, este obligat sa il repare."
Textul de lege reia dispozițiile inițiale prin art. 998-999 fostul Cod civil si reda condițiile generale ale răspunderii pentru fapta proprie, acestea fiind: existența unei fapte ilicite; existenta unui prejudiciu; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Prejudiciul constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de o anumită persoașșf" urmare, a faptei ilicite săvârșită de o altă persoana ori, ca urmare a faptei unui lucru sau animal, pentru care răspunde o anumită persoană.
În ceea ce privește angajarea răspunderii unei persoane nu este suficient să existe pur și simplu, fără legătură între ele, o faptă ilicită și un prejudiciu suferit de o altă persoană, ci este necesare ca între faptă și prejudiciu să fie un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu.
Pornind de la prevederile art. 1384 Cod Civil “ cel care răspunde pentru fapta altuia se poate întoarce impotriva aceluia care a acuzat prejudiciul, cu excepția cazului in care acesta din urma nu este răspunzător pentru prejudiciul cauzat”.
Conform art. 1385 Cod Civil “Despăgubirea trebuie sa cuprindă pierderea suferita de cel prejudiciat, câștigul pe care in condiții obișnuite ei ar fi putut sa il realizeze si de care a fost lipsit, precum si cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului”.
Avand in vedere definiția doctrinara a prejudiciului, chemații in garanție P. M. C. si M. C. nu au savarsit nicio fapta ilicita, ori vreo alta fapta pentru care se fac raspunzatoare in contradictoriu cu parata.
În speța dedusă judecății nu există nicio faptă ilicită și niciun raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, in contradictoriu cu parata ..
Parata . a dobândit construcția metalica provizorie de la . in cadrul procedurii insolventei.
Astfel, între parata si chemații in garanție nu exista niciun raport contractual sau alte acte translative de drepturi subiective cu titlu oneros, neexistând niciun fel de raporturi juridice legate de construcția provizorie proprietate a ..
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 Cod proc.civila.
La data de 08.11.2012 reclamanta a depus la dosar note de ședință cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de pârâta-reclamantă, prin care a invocat excepția inadmisibilității.
Conform doctrinei si practicii "instituția chemării in garanție se intemeiaza pe existenta unei obligații de garanție sau despăgubire si revine, in principiu; tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv, daca o atare transmisiune se face cu titlu oneros. Prin urmare obligația de garanție sau de despăgubire, care justifica incidența institutiei discutate exista nu numai in materie contractuala, cum este cazul contractelor de vanzare-cumparare, dar si in cazul oricărei transmisiuni de bunuri, singura condiție fiind ca remiterea lor sa fie cu titlu oneros.” (C.S.J, s.civ., dec. Nr. 46/2003).
Prin urmare, pentru admisibilitatea cererii de chemare in garanție trebuie întrunite următoarele condiții: existenta unui act translativ de drepturi reale intre titularul cererii, si persoana chemata in garanție; actul translativ de drepturi reale sa fie cu titlu oneros.
Or, pornind de la conținutul cererii de chemare in garanție, se poate observa ca pretențiile paratei . nu deriva dintr-un contract sau alt act juridic cu titlu oneros incheiat intre aceasta si persoanele chemate in garanție - M. C. prin Primar si P. M. C., ci din nemulțumirea acesteia legata de emiterea titlului meu de proprietate (actul unui tert) - Dispoziția nr._/2006.
Prin urmare, pretențiile paratei ., nu deriva dintr-o posibila obligație de garanție a persoanelor chemate in garanție, aceasta neinvocand si nedepunand niciun act cu titlu oneros incheiat intre aceasta si chemații garanție din care ar putea izvori o obligație de garanție care sa justifice o astfel de cerere.
De altfel, asa cum insasi parata recunoaște atat in cererea de chemare in garanție, cat si in anterior prin intampinare si cererea reconventionala, aceasta a dobândit constructia metalica provizorie, de care aceasta se prevaleaza in cadrul prezentei spete, de la S.C. AGROINDUSTRIALE SERVICE S.A. in cadrul procedurii insolventei si nicidecum de la vreunul dintre chemații in garanție.
Data fiind aceasta situatie de fapt coborata cu caracterul unei astfel de cereri si condițiile ce trebuie intrunite pentru admisibilitatea ei, va rog sa constatati cererea de chemare in garanție ca fiind inadmisibila, intre parata . si niciunul dintre chemații in garanție neexistand niciun fel de raporturi contractuale sau alte acte translative de drepturi subiective cu titlu oneros, neexistand de altfel niciun fel de raporturi juridice legate de constructia provizorie proprietate a paratei .. sau legate de terenul proprietate a subsemnatei ocupat de aceasta fara niciun titlu.
In subsidiar, in situatia in care instanța ar aprecia ca nu este necesara dovedirea existentei unui act cu titlu oneros incheiat intre parata .. si chemații in garanție, act care sa atraga obligația de garanție a celor din urma, si s-ar considera că este posibila izvorarea unei obligații de garanție in temeiul răspunderii civile delictuale, reclamanta a solicitat instanței sa constate ca nici condițiile răspunderii civile delictuale nu sunt întrunite.
Astfel, este binecunoscut ca pentru a ne afla in prezenta răspunderii civile delictuale trebuie întrunite urmatoarele condiții: fapta ilicita, prejudiciul, culpa, raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu.
Or, nu numai ca din cuprinsul cererii de chemare in garanție nu reiese existenta vreunei fapte culpabile a celor chemați in garanție (emiterea unei dispoziții de restituire cu respectarea dispozițiilor legale - aspect stabilit deja definitiv si irevocabil in Dosarul nr._/215/2010 - nu poate constitui fapta culpabila, dar parata nu invoca si nici nu dovedește niciun prejudiciu prin pretinsa fapta a chemaților in garanție. Parata se rezuma sa evalueze provizoriu prejudiciu la suma de 10.000 Ron numai in petitul cererii de chemare in garanție, fara a arăta cum pretinsa fapta a cauzat un astfel de prejudiciu, respectiv in ce a constat prejudiciul acesteia.
Mai mult, avand in vedere lipsa invocării si susținerii prejudiciului, este evident ca nu exista nici raport de cauzalitate intre pretinsa fapta si prejudiciu, prin urmare nu exista nici răspundere civila delictuala.
Prin urmare, reclamanta solicită instanței să constate ca nici in ipoteza in care ar considera raspunderea civila delictuala ca temei al cererii de chemare in garanție, nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale cererii, motiv pentru care solicită admiterea excepției inadmisibilității si respingerea acestei cereri pe acest temei.
De asemenea, reclamanta a invocat excepția autorității de lucru judecat.
Principiul puterii de lucru judecat împiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, avand același obiect, aceeași cauza si fiind purtat intre aceleași parti, ci si contrazicerea intre doua hotarari judecătorești, adica infirmarea constatărilor făcute . irevocabila printr-o alta hotarare judecătoreasca posterioara data in alt proces.
Doctrina si practica statueaza constant ca „fundamentul lucrului judecat rezida in necesitatea de a da eficienta hotararii judecătorești si de a se evita o noua judecata asupra aceleași chestiuni litigioase, o hotarare judecătoreasca prin care s-a consfinții un drept, in mod irevocabil se bucura de prezumția absoluta de adevar „res judicata pro veritate habetur" si nu pęate fi contrazisa printr-o alta hotarare."
Printr-o simpla analiza a cererii de chemare in garanție si cererea de chemare in judecata ce a format obiectul Dosarului nr._/215/2010 al Judecătoriei C. solutionat definitiv si irevocabil (a se vedea certificatul de grefa depus la dosarul cauzei - fila ), se poate observa ca prin cererea de chemare in garanție, parata .. nu face decât sa reitereze in prezenta cauza pretinsele motivele de nulitate ale Dispoziției nr._/2006, tinzând in mod evident la rejudecarea cauzei ce a format obiectul Dosarului nr._/215/2010.
Astfel, reclamanta solicită instanței să constate că, prin intermediul cererii de chemare in garanție, se introduc in cauza aceleași parti care au participat si la soluționarea dosarului nr._/215/2010 si se invoca aceleași motive de fapt si de drept ca si cele iterate in Dosarul nr._/215/2010.
Faptul indicării pur formale a art. 998 - 999 Cod civil ca temei de drept nu este de natura a inlatura tripla identitate de obiect, parti si cauza, intrucat este binecunoscut ca ceea ce este de esența incidenței autoritatii de lucru judecat este scopul efectiv urmărit prin noua acțiune. Or, scopul, asa cum este acesta clar si expres precizat in cererea de chemare in garanție, il reprezintă constatarea nulitatii Dispoziției nr._/2006 cu privire la suprafața de 72,50 mp.
De altfel, la o simpla lecturare a cererii de chemare in garanție, se poate observa ca nu exista nici o motivare prin raportare la art. 998 - 999 Cod civ, ci se reitereaza toate motiveie de fapt si de drept legate de pretinsa nelegalitate a Dispoziției nr._/2006, aspecte deja iterate si solutionate irevocabil in Dosarul nr._/215/2010.
Prin urmare, este evident ca parata ., prin intermediul cererii de chemare in garanție nu incearca decât rejudecarea cauzei ce a format obiectul dosarului nr._/215/2010, respectiv incearca obținerea unei noi hotatari judecătorești cu privire la aceasi speța dedusa deja judecații si solutionata definitiv si irevocabil.
Or, conform art. 1201 Cod civ este lucru judecat cand a doua cerere de chemare in judecata are același obiect, este intemeiata pe aceeași cauza si este intre aceleași parti, facuta de ele si impotriva lor in aceasi calitate.
Avand in vedere tripla identitate existenta intre cauza ce a format obiectul dosarului nr._/215/2010 si cea ce formeaza obiectul cererii de chemare in garanție, in baza art. 166 Cod proc civ coroborat cu art. 1201 Cod civ, va solicit admiterea excepției autoritatii de lucru judecat si respingerea cererii de chemare in garanție pe acest considerent.
In subsidiar, in situatia in care instanța va considera ca nu sunt incidente disp. art. 1201 Cod civ, reclamanta solicită instanței să constate că, in baza art. 1200 al. 1 pct 4 Cod civ este incidența prezumția absoluta irefragabila de lucru judecat in ceea ce privește ceea ce s-a stabilit deja defintiv si reivocabil prin soluțiile date in Dosarul nr._/215/2010, prezumție, care in baza art. 1202 al.2 Cod civ nu poate fi primita dovada contrara.
Reclamanta a invocat, de asemenea, excepția lipsei dreptului, excepția lipsei calitatii procesuale active și excepția lipsei de interes.
Astfel, reclamanta a arătat că, prin cererea de chemare in garanție, parata . reiterând pretinsele motive de nelegalitate ale Dispoziției nr._/2006, solicita instantei, in eventualitatea respingerii cererii reconventionale, obligarea chemaților in garanție Municipului C. prin P. M. C. si P. M. C., in temeiul răspunderii civile delictuale la plata despăgubirilor in cuantum de 10.000 lei reprezentând pretinsul prejudiciu suferit de .. ca urmare a emiterii Dispoziției nr._/2006.
Este binecunoscut ca printre condițiile de exercițiu ale acțiunii civile se numara existenta unui drept subiectiv civil ce se cere protejat in forma sa pozitiva sau negativa, identitatea dintre persoana titulara a dreptului subiectiv dedus judecații si ce se cere protejat si existenta interesului personal, născut si actual al titularului cererii de a se adresa instantelor judecătorești.
Or, parata .. nu numai ca nu este titluara niciunui drept subiectiv asupra terenului in suprafața de 72,50mp situat in C. .. 1 A, jud. D., dar nu justifica niciun interes in promovarea prezentei cererii de chemare in garanție.
Astfel asa cum recunoaște insasi parata prin intampinare si cererea reconventionala coroborat cu actele aflate la dosarul cauzei, parata . este titulara dreptului de proprietate exclusiv asupra construcției provizorii in suprafața de 65.60mp (a se vedea contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 956/18.10.2000 de BNP C. T.).
Conform contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 956/18.10.2000 de BNP C. T., obiectul vanzarii l-a reprezentat „un chioșc tip „AVICOLA” din metal si sticla, aęiplasat pe teren proprietatea Primăriei C., care nu face obiectul prezentului contract. Chioșcul are o suprafața de 65.60mp".
De asemenea, parata .., recunoaște chiar prin intampinare (pag. 4 si pag. 5) lipsa oricărui drept al acesteia asupra terenului, recunoascând reclamantei calitatea de proprietar si fiind de acord cu plata contravalorii lipsei de folosința „Ori, la momentul emiterii Dispoziției nr._/27.09.2006 a Primarului M. C., cat si la momentul încheierii contractului de locatiune dintre parti, terenul asupra caruia a fost reconstituit dreptul de proprietate al reclamantei era afectai de existenta dreptului de proprietate al paratei asupra construcției edificate „Pe de alta parte (.,.)cea mai buna modalitate de individualizare a cuntumului despăgubirilor datorate reclamantei, odata ce intre parti a existat un act juridic cu titlu oneros, ar fi prin raportare la nivelul mediu al chiriilor practicate in zona, fie la contractul încheiat intre parti”
Prin urmare, de vreme ce prin promovarea prezentei cereri de chemare in garanție, parata .; nu urmărește protejarea niciunui drept propriu ai sau, este evident ca nu este întrunită una dintre condițiile necesare pentru promovarea acțiunii civile si anume condiția dreptului, si, pe cale de consecința aceasta nu justifica nici legitimatate procesuala activa in promovarea cererii de chemare in garanție.
Mai mult, de vreme ce nu exista drept subiectiv ce se cere protejat, nu poate exista nici interes si nici răspundere civila delictuala cu privire la acesta.
Cu privire la interes, este binecunoscut ca interesul, ca si condiție de exercitare a acțiunii civile trebuie sa intruneasca anumite condiții si anume: sa fie născut si actual, să fie personal, să fie direct.
Or, parata .. prin introducerea cererii de chemare in garanție nu legitimează niciun interes, respectiv nu sunt întrunite condițiile necesare pentru a se justifica interesul.
Astfel, pe de o parte, pentru ca interesul sa fie născut si actual trebuie sa existe o incalcare a dreptului de către cel chemat in judecata (in speța chemații in garanție), tocmai pentru restabilirea situatiei de drept incatcate.
Insa, parata . nu invoca incaicarea unui drept de către aceștia, aceasta motivandu-si cererea pe pretinsa lipsa de identitate intre terenul de 4.445mp si terenul in suprafața de l.717mp restituit in baza Dispoziției nr._/2006, aratand ca autoritatea investita cu soluționarea notificării mele si-ar fi depășit atributiile prin restituirea in natura a unei suprafețe - pentru care nu s-ar fi făcut dovada dreptului de proprietate al autorului meu Mnadricel D..
Mai mult, singurul drept invocat de parata, asa cum am aratat deja, se refera la dreptul de proprietate al acesteia asupra construcției provizorii metalice in suprafața de 65,60mp edificat pe terenul proprietatea subsemnatei, achiziționat de aceasta in baza contractului de vanzare- cumparare nr. 956/18.10.2000.
Astfel, atât timp cat parata . nu invoca si nu dovedește un drept propriu asupra suprafeței de teren de 72,50 mp, nu se poate vorbi de existenta unei incalcari a unui drept subiectiv al acesteia, parata . nefiind prejudiciata in exercitarea unui drept subiectiv al sau prin actele mentionate, fiind evidenta lipsa de interes a acesteia in promovarea prezentei acțiuni.
De asemenea, o alta condiție a interesului este ca acesta sa fie personal.
Or, parata .. este tert in raport de Dispoziția nr._/2006 a cărei nelegalitate o invoca si in raport de care pretinde ca s-ar fi savarsit o fapta ilicita.
Mai mult, parata .. NU INVOCA SI NU DOVEDEȘTE NICIUN PREJUDICIU in legătură cu emiterea Dispoziției nr._/2006, aceasta incheiahd contracte de inchiriere pentru suprafața de 72.50 mp initial cu Primaria M. C., iar ulterior, ca urmare a comunicărilor efectuate de Primaria M. C. cu privire la restituirea terenului in favoarea reclamantei, cu reclamanta pana la data de 01.01.2010 cand a refuzat incheierea unui nou contract de inchiriere.
Prin urmare, de vreme ce parata nu fost niciodata titluara unui drept subiectiv asupra terenului ci a dobândit un astfel de drept prin incheierea legala de contracte de inchiriere, este evident ca nu poate exista un prejudiciu in sarcina acesteia ca urmare a emiterii Dispoziției nr._/2006, intrucat situatia juridica a acesteia a ramas neschimbata.
In acest sens este si decizia nr. 18/09,03,2009 a Curții de Apel lasi in care se arata „Mai mult, interesul nu este născut și actual deoarece reclamantul nu a dovedit că i s-a creat vreun prejudiciu sau că prejudiciul este iminent, dacă nu ar fi recurs la acțiunea de față. Justificările referitoare la efectele negative ale asocierii în participațiune, asupra municipiului, nu pot fi primite câtă vreme apelantului îi lipsește dovada mandatului de reprezentare a comunității.”
Astfel, reclamanta solicită instanței să constate ca parata .., nu justifica nici interes in introducerea cererii de chemare in garanție.
In plus, solicită instanței să constate ca nici in raport de raspunderea civila delictuala, parata . nu justifica nici drept, nici interes: nu exista drept subiectiv asupra terenului ce se cere protejat nu poate exista fapta ilicita in legătură cu acesta; nu exista prejudiciu (parata neinvocand si nedovedind niciun prejudiciu), nu poate exista nici interes.
Pentru toate aceste motive, reclamanta solicită instanței, in baza art. 137 Cod proc civ,. admiterea excepției lipsei dreptului, a excepției lipsei calitatii procesuale active a paratei ., precum si a lipsei de interes a acesteia din urma in promovarea cererii de chemare in garanție.
Prin încheierea de ședință din data de 08.11.2012 instanța a unit cu fondul excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocată de chemații în garanție prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 05.06.2012 și de reclamanta pârâtă reconvențional prin notele de ședință și a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de chemații în garanție prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 05.06.2012.
În cauză a fost administrată proba cu interogatoriul reclamantei (filele 330-332) și cu interogatoriul pârâtei (filele 333-334), proba testimonială cu martorii Dica D., D. G., T. M. și C. I. R. C., proba cu expertiză tehnică judiciară specialitatea construcții civile, raportul de expertiză fiind întocmit de către expert D. N. și depus la dosar la data de 29.04.2013 și proba cu expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie, raportul de expertiză fiind întocmit de către expert C. A. și depus la dosar la data de 14.05.2014.
Împotriva ambelor rapoarte de expertiză părțile au formulat obiecțiuni.
Prin încheierea de ședință din 20.06.2013 instanța a dispus înlocuirea expertului specialitatea construcții civile D. N. cu expertul D. M., raportul de expertiză fiind depus la dosar la data de 04.12.2013.
Împotriva acestui raport de expertiză reclamanta a formulat obiecțiuni care, prin încheierea de ședință din data de 30.01.2014 au fost încuviințate în parte, răspunsul la obiecțiuni fiind depus la dosar la data de 03.03.2014 (filele 683-685).
Obiecțiunile formulate de către părți la raportul de expertiză specialitatea topografie au fost admise în parte, răspunsul la obiecțiuni fiind depus la dosar la data de 05.09.2013.
Și împotriva răspunsului la obiecțiuni intitulat "supliment la raport de expertiză tehnică" (fila 429) reclamanta a formulat obiecțiuni, care au fost admise în parte de către instanță, răspunsul fiind depus la dosar la data de 01.10.203 (fila 443).
Pârâta a formulat obiecțiuni și împotriva răspunsului depus la dosar la data de 01.10.203, obiecțiuni care au fost, de asemenea, încuviințate de către instanță, răspunsul intitulat "supliment 3 la raportul de expertiză tehnică" fiind depus la dosar la data de 09.12.2013 (fila 519).
Și împotriva răspunsului depus la dosar la data de 09.12.2013 pârâta a formulat obiecțiuni, care, prin încheierea de ședință din data de 30.01.2014 au fost încuviințate în parte, răspunsul intitulat "supliment 4 la raportul de expertiză tehnică" fiind depus la dosar la data de 27.02.2014 (fila 686).
Prin aceeasi incheiere de sedinta din data de 30.01.2014 instanta a admis exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in garantie a M. C. prin primar si a primarului M. C..
La data de 06.03.2014 pârâta a formulat din nou obiecțiuni împotriva răspunsului intitulat "supliment 4 la raportul de expertiză tehnică" depus la dosar la data de 27.02.2014.
Prin încheierea de ședință din data de 27.03.2014 instanța a disjuns petitul având ca obiect pretenții – contravaloarea lipsei de folosință formulat de reclamantă, dispunând formarea unui nou dosar și, reținând că obiecțiunile la suplimentul la raportul de expertiză tehnică topo vizează acest petit instanța a apreciat că această cererea urmează a fi discutată în dosarul nou format.
În ședința publică din data de 06.03.2014 pârâta a depus la dosar extras de pe portalul Tribunalului D. din care reiese că pârâta a intrat în insolvență, fiind numit administrator judiciar provizoriu AMT Servicii Insolvență SPRL, instanța dispunând conceptarea în cauză a pârâtei în consecință.
La data de 31.03.2014 reclamanta a formulat obiecțiuni la răspunsul la obiecțiuni la raportul de expertiză construcții civile, obiecțiuni care au fost încuviințate în parte, răspunsul fiind depus la dosar la data de 30.04.2014 (fila 710).
În ședința publică din data de 28.10.2014 reclamanta a depus la dosar cerere de renunțare la judecata capetelor de cerere vizând constatarea dobândirii dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcției provizorii edificate pe teren, construcție aparținând pârâtei .., a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință și capătului de cerere vizând evacuarea pârâtei.
La aceeași dată, pârâta a depus la dosar note scrise prin care învederează că este de acord cu cererea de renunțare la judecată formulată de către reclamantă, raportat la faptul că bunurile ce fac obiectul prezentului litigiu au fost valorificate în cadrul procedurii de insolvență. Totodată a arătat că înțelege să renunțe la judecata cererii reconvenționale formulată în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Potrivit art. 246 din Codul de procedura civila, reclamantul poate renunta la cerere in tot cursul judecatii inaintea instantelor de fond, chiar daca paratul se impotriveste, iar renuntarea reclamantului nu are nici o inraurire asupra cererii paratului.
Avand in vedere atitudinea procesuala a reclamantei F. C. V. care a depus la dosar cerere de renunțare la judecata capetelor de cerere vizând constatarea dobândirii dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcției provizorii edificate pe teren, construcție aparținând pârâtei .., a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință și capătului de cerere vizând evacuarea pârâte, instanta va lua act de renuntarea reclamantei la judecata capetelor de cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcției provizorii edificată de pârâta .. pe terenul proprietatea reclamantei, în suprafață de 72,50 mp situat în C., .. 1 A, jud. D. și evacuarea pârâtei din acest imobil.
In ceea ce priveste cererea reclamantei de renuntare la capatul de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință, instanta retine ca aceasta cerere nu mai face obiectul prezentului dosar fiind disjunsa la data de 27.03.2014 si formandu-se un nou dosar cu acest petit, astfel incat nu poate lua act de renuntarea la un capat de cerere ce nu face obiectul acestei cauze.
Avand in vedere atitudinea procesuala a paratei-reclamante .. – prin AMT Servicii Insolvență S.P.R.L. C., instanta va lua act de renuntarea pârâtei-reclamantei .. – prin AMT Servicii Insolvență S.P.R.L. C., cu sediul în C., .. 30, ., la judecata cererii reconvenționale.
In ceea ce priveste capatul de cerere formulat de reclamanta prin precizarea de acțiune depusă la data de 29.10.2010 privind constatarea contractului de închiriere înregistrat sub nr._/13.02.2008 la A.F.P. D. ca fiind încetat de plin drept prin trecerea timpului, instanta retine ca, contractul de închiriere își încetează efectele la termenul menționat în contract, iar in cazul în care părțile nu convin asupra reînnoirii contractului de închiriere, locatarul este obligat să părăsească locuința la expirarea termenului prevăzut în contract.
Pentru aceste considerente instanta urmeaza sa respinga ca neîntemeiat capătul de cerere formulat prin precizarea de acțiune depusă la data de 29.10.2010, prin care reclamanta solicită să se constate contractul de închiriere înregistrat sub nr._/13.02.2008 la A.F.P. D. ca fiind încetat de plin drept prin trecerea timpului, incetarea contractului intervenind de drept la incheierea termenului stipulat, fara sa fie nevoie de o hotarare a instantei care sa constate aceasta incetare.
Cum, prin incheierea de sedinta din data de 30.01.2014 instanta a admis exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in garantie a M. C. prin primar si a primarului M. C., instanta urmeaza sa respinga cererea de chemare în garanție a M. C., și a Primarului M. C., cerere formulată de pârâta-reclamantă .., ca inadmisibilă.
Se va lua act ca atât reclamanta cât și pârâta-reclamantă nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Ia act de renunțarea reclamantei F. C. V., cu domiciliul în C., ., . 1, ., la capetele de cerere privind: constatarea dobândirii dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcției provizorii edificată de pârâta .. pe terenul proprietatea reclamantei, în suprafață de 72,50 mp situat în C., .. 1 A, jud. D. și evacuarea pârâtei din acest imobil.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere formulat prin precizarea de acțiune depusă la data de 29.10.2010, prin care reclamanta solicită să se constate contractul de închiriere înregistrat sub nr._/13.02.2008 la A.F.P. D. ca fiind încetat de plin drept prin trecerea timpului.
Ia act de renunțarea pârâtei-reclamantei .. – prin AMT Servicii Insolvență S.P.R.L. C., cu sediul în C., .. 30, ., la judecata cererii reconvenționale.
Respinge cererea de chemare în garanție a M. C., cu sediul în C., ., nr. 7, jud. D. și a Primarului M. C., cu sediul în C., ., nr. 7, jud. D., cerere formulată de pârâta-reclamantă .., ca inadmisibilă.
Ia act că atât reclamanta cât și pârâta-reclamantă nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. S.M.B. / Tehnored. A.S.
6 ex./25.11. 2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5619/2014. Judecătoria CRAIOVA | Pretenţii. Sentința nr. 3033/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
