Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 5453/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5453/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 4214/215/2013
Dosar nr._ hotărâre care să țină loc de act autentic
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 5453
Ședința publică de la 11 Aprilie 2014
Completul constituit din:
Președinte: D. R. C.
Grefier: C. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții M. O. și M. I. și pe pârâții D. A., G. N. și M. C. prin Primar, având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 04.04.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 11.04.2014.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria C. în data de 06.02.2014 sub nr._, reclamanții M. O. și M. I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții D. A., G. (fostă D.) N. și M. C. să se constate valabilitatea convenției încheiate la data de_, să se constate că pârâții D. A. și G. (fostă D.) N. au dobândit terenul în suprafață de 160 mp situat în C., . ca efect al uzucapiunii de 30 ani. În consecință, se mai solicită să se constate dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului intravilan în suprafață de 160 mp și casei de locuit compusă din 2 camere și o bucătărie, ambele situate în C., . și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Au motivat că la data de 27.02.2011 au încheiat cu pârâții un precontract de vânzare cumpărare pentru imobilul teren în suprafață de 160 mp și casa de locuit compusă din 2 camere, ambele situate în C. ., jud. D..
Vânzătorii au dobândit terenul intravilan în suprafață de 160 mp ca efect al uzucapiunii de 30 de ani iar imobilul casă face obiectul hotărârii de partaj nr._/08.12.1986, fiind atribuit în lotul pârâtei G. (fostă D.) N..
Pentru cumpărarea acestui teren, a achitat vânzătorilor prețul în întregime, respectiv suma de 12 000 lei.
Vânzătorii s-au obligat să se prezinte la notar în vederea întocmirii în formă autentică a contractului de vânzare cumpărare însă, deși le-au solicitat în nenumărate rânduri să se prezinte în vederea încheierii actului autentic, aceștia au refuzat în mod nejustificat.
De aceea, întrucât vânzătorii nu și-au respectat obligația de a încheia în formă autentică contractul, solicită să se pronunțe o hotărâre care să constate valabilitatea convenției, să se constate dreptul reclamanților de proprietate asupra terenului și imobilului menționat anterior, iar hotărârea să țină loc de act autentic.
În drept a invocat art. 1249 și urm. Cod civil, art. 1073-1077, cod civil, art. 974 cod civil și art. 1890 cod civil.
Pârâții nu au formulat întâmpinare și nu au depus cereri în dosar.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, martori și expertiză specialitatea topografie cadastru și construcții.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 30.01.1985 s-a pronunțat sentința civilă nr. 473 în dosarul 3994/1984 prin care s-a admis acțiunea de divorț introdusă de reclamantul D. A. împotriva pârâtei D. N. s-a declarat desfăcută din vina ambilor soți iar după divorț pârâta va purta numele avut anterior căsătoriei.
În hotărâre s-a menționat că în anul 1976 părțile s-au separat în fapt și nu au mai reluat conviețuirea. (fila 7 verso, alin. 3 și 7)
Prin sentința civilă 11 165/08.12.1986 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_/1986 s-a admis acțiunea civilă de partaj formulată de reclamantul D. A. în contradictoriu cu G. N., s-a atribuit reclamantului lotul nr. 1 format din sultă iar pârâtei lotul nr. 2 format din casă cu 2 camere și bucătărie.
S-a reținut că la data de 14.08.1986, D. A. a solicitat partajarea bunurilor comune, respectiv casă cu 2 camere și bucătărie situată pe un teren proprietatea CAP C..
Prin încheierea de admitere în principiu s-a constatat că cei doi au soți au dobândit în timpul căsătoriei o casă compusă din 2 camere situată pe un teren proprietatea CAP C..
Din analiza expertizei efectuate în cauză instanța a reținut că s-a propus o singură variantă de lotizare, avându-se în vedere posesia bunurilor, cu care părțile au fost de acord . (fila 5)
În certificatul de atestare fiscală din 16.09.2013 se menționează că pârâtul D. A. figurează cu clădiri casă de locuit și teren intravilan cu suprafața de 160 mp situate în .. (fila 38)
La data de 27.02.2011 s-a încheiat o convenție între D. A. și G. N., pe de-o parte și M. I. și M. O., pe de altă parte, având ca obiect imobilul situat în C., ., compus în întregul său din teren intravilan în suprafață de 160 mp, casă cu 2 camere și bucătărie.
Înțelegerea părților a fost constatată printr-un înscris sub semnătură privată în care s-a menționat că reclamanții M. I. și M. O. se obligă să cumpere de la pârâții D. A. și G. N. imobilul menționat anterior la prețul de 12 000 lei ce s-a achitat integral la data încheierii convenției. (fila 3)
Primul martor ascultat în cauză a relatat că în urmă cu 2 ani, M. a cumpărat de la D. A. o casă la prețul de 12 000 lei, nu a fost de față la încheierea înțelegerii dar cunoaște aceste aspecte din spusele celor doi. În prezent, casa este folosită de M., în sensul că are grijă de teren, iar înainte a fost folosită de D. A. împreună cu D. F.. Martorul a mai precizat că el s-a mutat acolo în anii 1960 și i-a găsit acolo pe cei doi, iar până să o vândă, de această casă s-a ocupat D. A.. Totodată, a mai arătat că de la cei doi a auzit că trebuia încheiat un contract la notar dar nu știe din ce motive nu s-a mai realizat, iar din discuțiile celor doi a înțeles că au fost probleme cu actele. (fila 117)
Al doilea martor a relatat că pentru imobilul casă, în luna februarie 2011 s-a întocmit o chitanță pentru a se vinde, s-au plătit banii, urmând a încheia actul la notar. Martorul a precizat că a fost de față la încheierea convenției prețul fiind de 12 000 lei, el locuiește în zonă de aproximativ 9-10 ani iar în perioada anterioară nu știe ce s-a întâmplat, precizând că acolo locuia familia D. A. și N. iar în prezent de casă se îngrijește dl. M.. (fila 118)
Față de cele expuse, instanța reține că între M. I. și M. O., pe de-o parte și D. A. și G. N. s-a încheiat o convenție având ca obiect înstrăinarea suprafeței de 160 mp teren și a unei construcții amplasate pe acesta.
Pentru a opera transferul dreptului de proprietate este necesar ca actul încheiat între părți să aibă formă autentică iar cel care se obligă a înstrăina bunul să fie titularul dreptului.
În vederea îndeplinirii acestei din urmă condiții, reclamanții au solicitat, pe cale oblică, să se constate că pârâții au devenit proprietarii bunului prin uzucapiunea de 30 de ani, (termenul de 30 de ani începe să curgă din anul 1960, raportat la certificatul de atestare fiscală fila 69, 38) pentru ca ulterior, prin valorificarea convenției cu pârâții, să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Având în vedere situația de fapt dedusă judecății, instanța reține că în drept sunt aplicabile dispozițiile Cod civil de la 1864, atât în ceea ce privește dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune cât și pentru cererea privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, întrucât momentul începerii posesiei și data încheierii convenția de înstrăinare se situează anterior intrării în vigoare a Noului cod civil.
În speța de față instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile pentru dobândirea dreptului de proprietate de către pârâți prin uzucapiune.
Potrivit art. 1837 Cod civil din 1864, prescripția este un mijloc de a dobândi proprietatea sau de a se libera de o obligație.
Art. 1846 din același cod prevede că orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii, iar posesia este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul în numele nostru, ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Din sentința civilă 473/30.01.1985 rezultă că începând cu anul 1976, D. Anastasei și G. (fostă D.) N. au fost separați în fapt iar potrivit sentinței_/08.12.1986 aceștia au dobândit o casă construită pe terenul proprietatea CAP C., posesia imobilului aparținând lui G. N., căreia i s-a atribuit în lot construcția, urmând să achite sultă lui D. A..
Instanța reține că astfel că în anul 1986, stăpânirea terenului era exercitată de G. (fostă D.) N., care era despărțită în fapt de D. A. din anul 1976.
Din certificatul fiscal depus la dosar rezultă că persoana care figurează cu rol fiscal pentru bunurile din . este D. A., iar martorul ascultat în cauză a relatat că de această casă, până să o vândă s-a ocupat D. A.. (fila 117)
Față de aceste elemente, deși din cele două hotărâri judecătorești rezultă că în anul 1986 stăpânirea terenului aparține lui G. N., ce era despărțită de D. A., la rolul fiscal bunul apare pe numele acestuia din urmă, care s-a și ocupat ulterior de îngrijirea imobilului.
În consecință, instanța apreciază că reclamanții nu au făcut dovada existenței unei posesii neîntrerupte pe o perioadă de 30 de ani asupra bunului nici de către D. A., nici de către G. N..
Totodată, în sentința civilă de partaj se menționează că terenul pe care se află construcția aparține CAP C., împrejurare care conferă stăpânirii bunului caracter precar, nefiind făcută sub nume de proprietar, astfel cum prevede art. 1847 coroborat cu art. 1853 cod civil de la 1864.
În al treilea rând, potrivit art. 1848 Cod civil de la 1864, posesiunea este discontinuă când posesorul o exercită în mod neregulat, adică cu intermitențe anormale, or din actele dosarului rezultă că bunul teren și construcție nu sunt împrejmuite și nici folosite, ceea ce denotă că stăpânirea bunului nu este continuă, ci cu intermitențe anormale în raport cu natura acestuia. (filele 26, 89, 114)
În concluzie, instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului, situație în care nu se poate valorifica nici dreptul născut din convenția încheiată între reclamanți și pârâți pentru înstrăinarea acestuia.
Chiar dacă s-ar aprecia că pentru construcție hotărârea de partaj constituie titlu de proprietate, având în vedere că prețul este stabilit de părți pentru ambele bunuri, teren și construcție, nu se poate pronunța o hotărâre doar pentru unul din bunuri întrucât nu există îndeplinită condiția prevăzută de lege, respectiv existența unui preț determinat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții M. O. și M. I., ambii cu domiciliul în C., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâții D. A., cu domiciliul în comuna Melinești, ., jud. D. și G. N., cu domiciliul în C., . nr. 29, jud. D., ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 11.04.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
D. R. C. C. Ș.
Red./tehn.CDR
7 ex/14.07.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 10/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... → |
|---|
