Plângere contravenţională. Sentința nr. 9917/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9917/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 10-07-2014 în dosarul nr. 7044/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 9917/2014
Ședința publică de la 10 Iulie 2014
Completul constituit din:
Președinte - F. D. - judecător
Grefier - R. M. B.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe petentul I. I.-E. și pe intimatul I. D. BIROUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională CC NR_.
Dezbaterile asupra fondului au fost cosemnate prin încheierea de ședință din data de 03.07.2014 care face parte integrantă din prezenta hotărâre când a amânat pronunțarea la data de astăzi când, in aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra plângerii de față:
La data de 26.02.2014 petentul I. I.-E. a formulat în contradictoriu cu I. D. BIROUL RUTIER, plângere împotriva procesului-verbal . nr._/15.02.2014, prin care solicită anularea procesului verbal de contravenție și, în consecință, anularea celor 4 puncte amendă în valoare de 340 lei, precum și restituirea permisului de conducere.
Motivând în fapt plângerea, petentul arată că in ziua de 15.02.2014, ora 12 si 9 min, în timp ce se deplasa cu autoturismul WOLSWAGEN Polo cu numărul de înmatriculare_ in orașul MALU M., direcția C.-Bratovoiesti a fost oprit de un echipaj de politie pentru un control in trafic, iar la momentul inmanarii actelor i s-a comunicat ca va fi sanctionat pentru depășire neregulamantara. La momentul sanctionarii conducea auto Wolswagwn Polo, . mașini, mașina din fata sa a semnalizat dreapta, a incetinit si a fost obligat sa semnalizeze stanga si sa intre in depasirea acestei mașini.
Împreuna cu mașina sa au mai depășit alte 3 mașini pentru ca nu se mai putea avansa in aceasta situatie, depasirea regulamentara prin stanga cum spune codul rutier, era singura posibilitate in limitele vitezei legale. Precizează ca fapta mentionata in procesul verbal de către agentul constatator, în sensul ca ar fi efectuat manevra de depășire incalcand linia continua din raza de acțiune a indicatorului ‘depasirea interzisa’ nu este corecta, deoarece a efectuat manevra pina in zona unde marcajul era continuu si fara ca in acea zona sa fie vreun indicator care sa interzică o astfel de manevra. Manevra de depășire, regulamantar semnalizata a intiat-o ., marcaj discontinuu, fapt ce îi permitea efectuarea depășirii; in acest sens a si făcut obiectiuni in procesul verbal. Petentul mai arată ca nu a impiedicat si nu a incurcat in nici un fel deplasarea autoturismului pe care l-a depășit sau circulația pe drumul respectiv.
Ori, potrivit art 150 lit d ROUG 195/2002 coroborat cu art 43 al 2, a efectuat manevre de depășire regulamentar, a semnalizat intentia, a reintrat pe banda inițiala după ce a efectuat manevra de depășire a autoturismului pina la marcajul continuu.
Legea prevede in art 100 al 3 lit« e » sancționarea conducătorilor auto ce nu au respectat regulile privind depasirea, el neincalcand aceasta dispoziție intrucat a efectuat manevra de depășire regulamentar in zona unde nu exista indicator « depășire interzisa » si fara a incalca marcajul continuu.Pentru aceste motive a făcut obiecțiuni la procesul verbal, considerând că fapta reținută de agentul constatator nu corespunde situației reale iar sancționarea s-a făcut abuziv. Petentul consideră ca s-a deplasat in condiții normale, a efectuat manevre in condițiile legii, iar masura complementara nu s-a luat legal lasandu-l fara permis in mod nejustificat fara sa se precizezez perioada si nu a fost indicata nici perioada pâna la care are dreptul de a circula.
Petentul arată că munceste la o firma de medicamente din Iași și nu se poate deplasa decât cu autoturismul. Fisa postului presupune deplasarea cu autoturismul de serviciu si aceasta sancționare este abuziva, îi pune existenta in pericol, fara a se face vinovat de vreo fapta contravenționala.
În același timp, petentul arată că au mai fost opriți alaturi de el inca 3 mașini de către agentul de politie, ce au fost sanctionate în loc să fie sancționat conducătorul care a oprit neregulamentar si care i-a obligat la aceasta manevra, motiv pentru care a propus ca martor pe numitul C. I..
Pentru a se respecta garanțiile inscrise in art 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului trebuie sa primeze prezumția de nevinovăție si in dreptul contravențional, astfel ca sarcina dovedirii celor retinute in procesul verbal de contravenție ii aparține organului constatator, petentul urmând sa faca apoi dovada contrara.Petentul solicita sa i se puna in vedere intimatei I. D. sa faca dovada celor retinute in procesul verbal de contravenție.
Nu exista niciun mijloc tehnic care sa ateste fapta, reținerea permisului in condițiile in care a făcut obiectiuni si nu este confirmata de niciun martor asistent.
In dovedirea plingerii contravenționale formulate a solicitat proba cu acte copie C.I, dovada reținere permis, dovada taxă timbru si martor C. I..
Petentul a depus la dosar: procesul-verbal contestat, copie CI, taxă timbru 20 lei.
La data de 14.03.2014 I.P.J.D. a formulat întâmpinare la plangerea contravențională pe care o considera neîntemeiata solicitând instanței să constate că procesul verbal de contravenție este incheiat cu respectarea condițiilor de fond śi forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alinl.NCPC se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situației de fapt mentionate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este intocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.,
Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare ą contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie,. prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practică instantelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta .pentru care petentul, a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art.15 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția sę constată printr-un proces verbal încheiat de
persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct, de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația dc fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută in sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității.Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel. în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Menționează faptul ca nu deține material probator; abaterea savarsita fiind constatata in mod direct de către agentul de politie.
De asemenea solicită să se aibă in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit carora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât în condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ.Solicită aceasta intrucat, in caz contrar se creeaza contravenientului o poziție net favorabila, apararile sale si probele propuse raportandu-se doar la "motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sanctionator ca temeinic și legal.
În temeiul art.411 alin.1 pct.2 C.proc.civ.a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 08.04.2014 petentul a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând să se constate ca nu exista nici o proba tehnica in susținerea procesului verbal de contravenție.
Procesul verbal de contravenție nu are o valoare probanta superioara si nici nu poate sa fie menținut daca intimatul nu poate dovedi savarsirea contravenției.
La momentul sanctionarii, petentul, reprezentant de vânzări, conducea autoWolswagwn Polo, . mașini, mașina din fata sa a semnalat dreapta, a incetinit si a fost obligat sa semnalizeze stanga si sa intre în depășirea acestei mașini, Împreuna cu mașina sa au mai depășit alte 3 mașini pentru ca nu se mai putea avansa in aceasta situație, depasirea regulamentara prin stanga cum spune codul rutier, era singura posibilitate in limitele vitezei legale,
Petentul precizează ca fapta menționata in procesul verbal de către agentul constatator, în sensul ca ar fi efectuat manevra de depășire incălcând linia continua din raza de acțiune a indicatorului "depasirea interzisa" nu este corecta, deoarece a efectuat manevra pina in zona unde marcajul era continuu si fara ca in acea zona sa fie vreun indicator care sa interzică o astfel de manevra. Manevra de depășire, regulamentar semnalizata a intiat-o ., marcaj discontinuu, fapt ce îi permitea efectuarea depășirii.
Precizează ca nu a împiedicat si nu a încurcat in nici un fel deplasarea autoturismului pe care l-a depășit sau circulația pe drumul respectiv. Ori potrivit art 150 lit d R.OUG 195/2002 coroborat eu art 43 al 2. a efectuat manevre de depășire regulamentară, a semnalizat, a reintrat pe banda initială dupa ce a efectuat manevra de depășire a autoturismului pina la marcajul continuu .
Legea prevede in art 100 ai 3 lit « e » .sancționarea conducătorilor auto ce nu au respectat regulile privind depasirea, el neîncălcând aceasta dispoziție întrucât a efectuat manevra de depășire regulamentar in zona unde nu exista indicator « depășire interzisa » si fara a incălca marcajul continuu. Pentru aceste motive a si făcut obiectiuni in procesul verbal considerând ca fapta reținuta de ag constatator nu corespunde situatiei reale si sancționarea este abuzivă.
Proba testimoniala a fost solicitata regulamentar, martorul nu face parte din cei prevăzuți de art 315 coci proc civila si se poate audia de instanta .
Pentru a se respecta garanțiile înscrise in art 6 dm Convenția Europena a Drepturilor Omului trebuie sa primeze prezumția de nevinovăție si în dreptul contravențional astfel că sarcina dovedirii celor reținute in procesul verbal de contravenție ii aparține organului constatator, petentul urmând sa facă apoi dovada contrara.
Intimata I. D. a declarat făra nici un echivoc ca nu poate sa faca dovada celor retinute in procesul verbal de contravenție.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . CP nr._ întocmit la data de 15.02.2014 de către un agent constatator din cadrul intimatului, petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 120 și art.147 din RA OUG nr. 195/2002 și sancționate de art.100 alin.3,lit.e și art.101 /1/18 din O.U.G. nr.195/2002 .
S-a reținut că in ziua de 15.02.2014, ora 12 si 9 min, petentul se deplasa cu auto WOLSWAGEN Polo cu numărul de înmatriculare_ in localitatea MALU M., direcția C.-Bratovoiesti și a efectuat depășirea unui autoturism în zona interzisă prin indicator și marcaj continuu și nu a avut asupra sa actul de identitate.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate,de autenticitate și de veridicitate.
În ceea ce privește temeinicia, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de principiu, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă petentului.
Din declarația martorului C. I., instanța reține că la jumătatea lunii februarie 2014, în timp ce circula cu petentul cu autoturismul marca WV Polo din direcția C.- Bratovoiești, în . în fața lor un autoturism care a semnalizat dreapta și a redus viteza, motiv pentru care petentul împreună cu ceilalți conducători aflați în urma sa au fost nevoiți să depășească acel autoturism. Prin urmare, petentul a semnalizat stânga, a efectuat depășirea pe marcajul discontinuu, în acea zonă neexistând nici un indicator care să interzică efectuarea manevrei de depășire.
Martorul a mai declarat că, la circa 50-100 m, au fost opriți de doi agenți de poliție care i-au solicitat actele petentului,comunicându-i că a depășit pe linie continuă.
Prin urmare, petentul nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție, motiv pentru care, constatând că prezumția de temeinicie a actului constatator a fost răsturnată, în temeiul art. 34 din OG 2/2001, instanța va admite plângerea contravențională formulată de către petentul I. I. E. și va dispune anularea procesului verbal contestat.
Va lua act că petentul nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petentul I. I.-E., domiciliat în . Preajba, ., jud D. reprezentat conventional de avocat D. C. A., cu sediul cabinetului in C., . 30, . și pe intimatul I. D. BIROUL RUTIER, cu sediul în C., ., jud. D..
Anulează procesul verbal . nr._ încheiat la data de 15.02.2014 de I. D.-Biroul Rutier C. și exonerează petentul de sancțiunile aplicate.
Ia act că petentul nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 10 iulie 2014.
Președinte, Grefier,
F. D. R.-M. B.
Red. F.D.
Tehnored. R.M.B
4 exempl. F.D. 17 Iulie 2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7966/2014.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
