Plângere contravenţională. Sentința nr. 06/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 06/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 06-10-2014 în dosarul nr. 7265/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică de la 06 Octombrie 2014
Completul compus din:
Președinte-C. F. D.-Judecător
Grefier-D. G.
Pe rol, soluționarea cererii formulată de petentul Z. J. M. în contradictoriu cu intimații I. D.-Biroul Rutier C., M. M. și A. T., având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. M. S. I., pentru petent, lipsind intimații și martorul C. F. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza are ca obiect „plângere contravențională”.
Av. M. S. I., pentru petent, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a se prezenta martorul.
Instanța, având în vedere cererea formulată de către av. M. S. I., pentru petent, precum și lipsa celorlalte părți, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei au răspuns av. M. S. I., pentru petent, lipsind intimații și martorul C. F. M..
În temeiul dispozițiilor art. 319 și urm. C.p.civ., s-a audiat martorul prezent, C. F. M., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar, conform dispozițiilor art. 323 C.p.civ.
Av. M. S. I., pentru petent, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat.
Nemaifiind alte excepții de invocat și cereri de formulat, instanța constată, în temeiul art. 244 Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească, iar în raport de dispozițiile art. 392 Cod de procedură civilă deschide dezbaterile acordă cuvântul asupra fondului.
Av. M. S. I., pentru petent, având cuvântul, a solicitat admiterea plângerii, anularea procesului-verbal contestat, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În temeiul art. 394 și urm. Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile deduse judecății:
Prin cererea înregistrată la data de 27.02.2014 pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ petentul Z. J. M. în contradictoriu cu I.P.J. D. – Biroul Rutier C. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 20.02.2014 solicitând în principal anularea acestuia și exonerarea de măsurile dispuse, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea "avertisment".
În motivarea plângerii, petentul arată că la data de 20.02.2014 în jurul orei 16,00 conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . intersecția cu . Spitalului nr. 3, era încadrat pe prima bandă de circulație, unde se afla un semafor cu trei culori, care avea montată o lumină verde intermitentă suplimentară, iar în momentul în care s-a angajat în schimbarea direcției de mers în partea dreaptă, a observat că semaforul avea lumina verde normală aprinsă, astfel că nu a observat că din partea stângă pe . de pâine, a intrat în intersecție pe culoarea roșie auto cu nr. de înmatriculare_, intrând în coliziune ușoară cu acesta, partea stânga față.
Mai precizează petentul că cele reținute în procesul-verbal nu corespund realității, întrucât nu a săvârșit fapta ilicită pentru care a fost sancționat, deoarece autoturismul pe care îl conducea se afla încadrat corect pe prima bandă, iar în momentul când a schimbat direcția de mers în partea dreaptă, acorda prioritate pietonilor, deoarece era culoarea verde la semafor pentru aceștia.
De asemenea, a mai arătat petentul că din cuprinsul procesului-verbal de contravenție nu reiese cu certitudine locul unde s-a săvârșit contravenția, menționându-se doar "pe . intersecția cu . virajului dreapta", iar intersecția menționată în procesul-verbal este foarte mare și intens circulată, astfel că locația unde s-a săvârșit contravenția este destul de neclară,
În drept, a invocat disp. art. 7, 31, 32, 33, 34 și 38 OG 2/2001 și dispozițiile C.P.CIV. aplicabile prin prisma disp. art. 47 OG 2/2001.
În dovedire petentul a depus la dosar . nr._ încheiat la data de 20.02.2014, copie CI petent.
Plângerea a fost legal timbrată.
La data de 02.04.2014 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat să se constate că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, solicită ca instanța să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului și că în opinia acesteia, instanța nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal care este un act de autoritate. Susține că măsura dispusă de agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând dovada deplină a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, învederează că deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și încadrării în drept.
Mai mult, susține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ este unanim acceptată, atât de doctrina de specialitate cât și în practica instanțelor judecătorești.
În drept, intimatul și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile OUG nr. 195/2002 Rep., Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 Rep. și OG nr. 2/2001.
La dosarul cauzei, intimatul a depus, în scop probator, declarațiile extrajudiciare date de numiții Z. J. M., și M. M..
La termenul de judecată din data de 23.06.2014, instanța, în raport de dispozițiile art. 119 din OUG nr. 195/2002, a dispus introducerea în cauză, în calitate de intimați a societății de asigurări A. T. și a celuilalt conducător auto implicat în evenimentul rutier, respectiv M. M..
În cauză, s-a administrat proba testimonială, fiind audiați martorul C. F. M., propus de petent.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 20.02.2014, petentul Z. J. M. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 510 lei și reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 60 zile, întrucât a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe . la intersecția cu . virajului la dreapta nu a acordat prioritate de trecere autoturismului cu nr. de înmatriculare_, care circula pe . coliziune cu acesta.
Fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută de dispozițiile art. 59 alin. 4 din O.U.G 195/2002, potrivit cărora „Când un semafor cu trei culori are o lumină verde intermitentă suplimentară, montată la același nivel cu lumina verde normală a semaforului, sub forma unei săgeți verzi pe fond negru, cu vârful spre dreapta, aprinderea acesteia semnifică permisiunea pentru vehicule de a-și continua drumul în direcția indicată de săgeată, indiferent de culoarea semaforului electric, cu condiția acordării priorității de trecere vehiculelor și pietonilor care au drept de circulație”, fiind sancționată de prevederile art. 101, alin. 3, lit. a din OUG 195/2002.
În temeiul art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001, „instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării”.
Acest articol stabilește limitele competenței instanței învestite cu soluționarea unei plângeri contravenționale.
Din lectura articolului citat rezultă că instanța de fond nu este competentă să completeze procesul verbal de contravenție reținând și „culpa” altei persoane la producerea accidentului. Această adăugire la procesul verbal reprezintă, pe de o parte, o încălcare a principiului separației puterilor în stat, iar pe de altă parte, nu are nicio finalitate pe tărâm contravențional. Obiectul judecății nu poate fi, într-o plângere contravențională, decât verificarea legalității procesului verbal, stabilirea temeiniciei acestuia, deci stabilirea dacă persoana sancționată se face vinovată de fapta reținută în sarcina sa, în speță dacă petentul Z. J. M. a acordat prioritate de trecere sau nu la efectuarea virajului la dreapta.
Stabilirea culpelor în producerea accidentului nu poate avea relevanță decât pe tărâmul răspunderii civile delictuale pentru fapta ilicită. Eventuala culpă comună și stabilirea și a vinovăției celuilalt conducător auto nu are relevanță decât sub aspectul angajării răspunderii civile delictuale într-o acțiune în realizare pin care se solicită repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită civilă.
Prin urmare, obiectul prezentei judecăți nu îl reprezintă decât verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal prin care a fost sancționat petentul Z. J. M..
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de petent referitor la faptul că în cuprinsul procesului verbal nu este indicat locul săvârșirii contravenției, instanța constată că nu este întemeiat întrucât agentul constatator a indicat locul săvârșirii faptei, respectiv intersecția . .> Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Petentul beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului verbal. Faptele constatate personal de către agentul de poliție dau naștere unei prezumții simple în ce privește situația desfășurării evenimentelor, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Instanța are obligația de a asigura un raport de proporționalitate între aceste prezumții în vederea respectării caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Față de cele arătate, având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, în raport de probele administrate în cauză, declarațiile martorilor și înscrisurile existente la dosarul cauzei, rezultă că fapta a fost descrisă în mod corect de către agentul constatator.
Astfel, situația de fapt reținută de agentul constatator este confirmată de declarația celuilalt conducător auto, care a arătat că în timp ce conducea autoturismul marca Skoda, pe . traversase intersecția pe culoarea verde a semaforului electric a fost acroșat în partea din spate de autoturismul condus de petent ( fila 10 ), de unde se deduce împrejurarea că în momentul în care cele două autoturisme au intrat în coliziune, autoturismul condus de numitul M. M. traversase deja intersecția, motiv pentru care nu poate fi avută în vedere susținerea petentului conform cărora autoturismul condus de numitul M. M. a traversat intersecția pe culoarea roșie a semaforului electric.
Instanța mai arată că dinamica producerii accidentului se poate deduce și din urmele impactului, autoturismul petentului fiind avariat în partea din fată, in timp ce autoturismul condus de numitul M. M. a fost avariat în partea din spate, or, dacă în momentul producerii impactului autoturismul condus de numitul M. M. nu ar fi traversat intersecția, așa cum susține petentul atunci autoturismul acestuia nu putea fi avariat în partea din spate.
Astfel, petentul era obligat să acorde prioritate de trecere autovehiculului care circula pe . nefiind de natură să ducă la concluzia unui alt mecanism de producere a impactului, iar petentul trebuia ca, după ce a semnalizat intenția, să vireze la dreapta numai după ce se asigura că poate efectua această manevra în condiții de siguranță.
În ceea ce privește declarația martorului C. F. M., instanța arată că aceasta nu poate fi avută în vedere la stabilirea împrejurărilor produceri contravenției reținute în sarcina petentului întrucât nu se coroborează cu celelalte mijloace de administrate în cauză.
Astfel, potrivit susținerilor acestuia mașina condusă de petent în momentul în care a efectuat virajul la dreapta pe . lovită de un autoturism care se deplasa din direcția Pan Group spre . care autoturismul condus de petent nu putea fi lovit în partea din fața, martorul C. F. M. precizând că mașina condusă de petent a avut bara din față avariată.
Prin urmare, instanța reține că în raport de probele administrate în cauză rezultă că dinamica producerii accidentului a fost prezentată în mod corect în procesul-verbal, în timp ce petentul nu a administrat dovezi din care să rezulte o altă situație de fapt decât cea menționată.
În raport de această derulare a faptelor, apare evident că în mod corect s-a reținut în sarcina petentului încălcarea obligației prevăzute de art. 101 alin.3, lit. a, din O.U.G. 195/2002, care se referă la „nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, dacă prin acesta s-a produs un accident din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte daune materiale”.
Pe cale de consecință, este justificată aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 510 lei, sancțiune ce corespunde gradului de pericol social al faptei și care respectă criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001. Tot astfel este legală și sancțiunea complementară privitoare la suspendarea dreptului de a conduce un vehicul pe drumurile publice întrucât aceasta reprezintă o măsura ce are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, nerăsturnată în cauză, măsură având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător care încalcă regulile de circulație rutieră pentru participanții la trafic, astfel că nu se impune reevaluarea acestora.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul Z. J. M. cu consecința menținerii procesului verbal . nr._ încheiat la data de 20.02.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul Z. J. M., domiciliat în C., Bld. Dacia, nr. 76, ., ., jud. D. în contradictoriu cu intimații I. D.-Biroul Rutier C.,cu sediul în C., .. 50, jud. D., M. M., domiciliat în C., .. 5, ., . și A. T., cu sediul în București, .. 80-84, sector 1, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.10.2014.
Președinte,Grefier,
C.-F. DrăgoiDiana G.
Red CDF/Tehn. DG
6 ex./ 05.11.2014
| ← Evacuare. Sentința nr. 5905/2014. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
