Plângere contravenţională. Sentința nr. 1190/2014. Judecătoria CRAIOVA
Comentarii |
|
Sentința nr. 1190/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 03-02-2014 în dosarul nr. 33369/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1190/2014
Ședința publică de la 03 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Grefier C.-C. S.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent G. I. M. și pe intimat I.P.J. D. BIROUL RUTIER C., având ca obiect plângere contravetionala CP NR_
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, petenta fiind reprezentată de av. D. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
La interpelarea instanței apărătorul petentei estimează durata procesului la o lună.
În baza art 238 N.c.pr.civilă instanța estimează durata procesului la o lună.
Av D. E. pentru petentă solicită, în dovedirea plângerii, încuviințarea probei cu înscrisuri.
Consideră pertinentă, concludentă, legală și utilă proba solicitată, astfel că în baza 237 alin. 2 pct. 7 coroborat cu disp. art. 258 alin. 1 N.C. pr. civilă va încuviința petentei proba cu înscrisuri.
Av D. învederează că nu mai are alte cereri de formulat și probe de propus și solicită acordarea cuvântului pe fond.
Instanța acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul petentei invocă nulitatea absolută a procesului verbal contestat cu motivarea că a fost întocmit cu încălcarea disp. art. 16 alin 7 din O.G. 2/2010, nu au fost consemnate obiecțiunile petentului și nu s-a menționat numele unui martor asistent.
Pe fondul cauzei, solicită, în principal, admiterea plângerii, anularea procesului verbal și exonerarea petentei de la plata amenzii,iar în subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment., fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 10.10.2013 petenta G. I. M. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. D. anularea procesului verbal . nr._ din data de 17.09.2013.
În motivare a arătat că la data de 17.09.2013 a fosta amendată, pentru faptul că nu a avut permisul de conducere asupra sa. Precizează că în acea dimineață grăbindu-se să își ducă fetița la grădiniță a uitat portofelul cu actele personale acasă.
Deși a învederat acest lucru agentului constatator și i-a spus că în maxim 5 minute vine soțul său și îi aduce actele, inclusiv permisul de conducere, acesta i-a spus că nu stă la discuții cu petenta..
Precizează faptul că distanța dintre domiciliul său și locul unde a fost oprită de agentul de poliție este de maxim 400 m.
Pentru aceste considerente și având în vedere faptul că nu a mai avut alte abateri contravenționale până la această dată, solicită admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
Pe cale de excepție, invocă nulitatea absolută a acestui proces verbal de contravenție având în vedere că nu au fost respectate dispozițiile obligatorii prevăzute de art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001. Astfel, solicită să se observe că nu au fost consemnate obiecțiunile sale, deși agentul constatator era obligat în acest sens.
Acesta, doar s-a conformat dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001, consemnând doar motivul pentru care procesul verbal nu a fost semnat de un martor asistent, obligatoriu în cazul în care contravenientul refuză să semneze.
În drept, își întemeiază plângerea contravențională pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
S-a depus: proces verbal de contravenție . nr._ din data de 17.09.2013, copie Ci a petentei, dispoziție de achitare a taxei de timbru, împuternicire avocațială.
Acțiunea este legal timbrată.
La data de 08.11.2013 petenta G. I. M. a depus cerere de complinire prin care a învederat că înțelege să se judece în contradictoriu cu I. D.- Biroul Rutier, iar în susținerea plângerii înțelege să se folosească de proba cu înscrisurile depuse la dosar, având în vedere că a recunoscut săvârșirea faptei imputate.
La data de 22.11.2013 intimatul I. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Susține ca fapta pentru care petentul fost sancționat a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi a genți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul MAI, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al Municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent ( agentul, în această situație ) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Menționează faptul că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul constatator.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ, solicită judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 12.12.2013 petenta G. I. M. a depus răspuns la întâmpinarea depusă de intimată prin care aceasta din urmă face o . afirmații din punct de vedere legal și probator.
Astfel, intimata susține că aspectele constatate de agentul de poliție nu pot fi înlăturate prin nici un mijloc de probă, ceea ce este total eronat.
Mai mult chiar, așa cum a arătat și prin cererile anterioare petentul nu contestă prezenta stare de fapt astfel încât nu a propus ca probă audierea unui martor.
În susținerea plângerii, petenta nu a solicitat administrarea de probatorii.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/17.09.2013 petenta a fost sancționată contravențional cu suma de 480 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 147 alin. 1 din ROUG 195/2002 constând în aceea că a condus auto cu nr._ fără a avea permisul de conducere asupra sa.
Analizând legalitatea procesului verbal raportat la prev. art. 17 din OG 2/2001 instanța constată că nu există motive de nulitate absolută care să conducă la anularea acestuia.
Analizând temeinicia procesului verbal față de recunoașterea faptei de către petentă,instanța constată că starea de fapt reținută de agentul constatator este corectă.
În consecință,instanța va respinge plângerea formulată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petent G. I. M.-CNP_ domiciliată în C., .. 39 .. 1,. intimat I.P.J. D. BIROUL RUTIER C..
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 03.02.2014
Președinte, M. M. | ||
Grefier, C.-C. S. |
Red.M.M./tehnored.S.M.
4 ex./13.02.2014
← Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 106/2014.... → |
---|