Plângere contravenţională. Sentința nr. 4916/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4916/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 25627/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 4916/2014
Ședința publică de la 02 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-D. M.
Grefier L.-C. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul F. G. și pe intimații I.P.J. D.- BIROUL RUTIER, N. A. N. și C. I. SA-SUCURSALA SLATINA, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul și consilier juridic O. A. pentru intimatul I.P.J.D., lipsind ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța pune în discuție competența generală, materială și teritorială a instanței și durata necesară cercetării prezentei cereri.
Petentul consideră că Judecătoria C. este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri și lasă la aprecierea instanței cu privire la durata necesară cercetării cauzei.
Consilier juridic O. A. pentru intimatul I.P.J.D. consideră că Judecătoria C. este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri și lasă la aprecierea instanței cu privire la durata necesară cercetării cauzei.
În conformitate cu prevederile art. 32 din OG 2/2001 coroborate cu art 94 pct. 4 din N.C.Pr.Civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
Instanța acordă cuvântul pentru probatorii.
Petentul solicită încuviințarea probei testimoniale cu martorul F. V. E. D.; arată că este fiica sa, în vârstă de 16 ani.
Consilier juridic O. A. pentru intimatul I.P.J.D. se opune la audierea martorului propus de către petent, această persoană făcând parte din cele enumerate la art 315 alin 1 N.C.Pr.Civ.
Instanța, având în vedere că reprezentantul intimatului I.P.J.D. se opune la audierea martorului propus de către petent care face parte din cele enumerate art 315 alin 1 N.C.Pr.Civ., va respinge proba testimonială cu martorul F. V. E. D. solicitată de către petent.
Petentul și consilier juridic O. A. pentru intimatul I.P.J.D., având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri.
Constatând dosarul în stare de judecată, instanța acordă cuvântul pe fond.
Petentul solicită admiterea plângerii; arată că nu el a produs accidentul, mașina sa nefiind lovită iar buclierul și tripla erau sparte din alte cauze iar intimatul I.P.J.D. nu a făcut probe din care să rezulte că este vinovat de producerea accidentului.
Consilier juridic O. A. pentru intimat solicită respingerea plângerii, în cauză fiind îndeplinite dispozițiile art 249 N.C.Pr.Civ, petentul fiind cel care trebuia să facă probe în combaterea celor consemnate în actul constatator iar la dosarul cauzei există declarațiile celor doi conducători auto din care rezultă că petentul se face vinovat de producerea accidentului.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată la data de 19.07.2013 petentul F. G. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. D.- Biroul Rutier anularea procesului verbal . nr._ emis la data de 28.06.2013.
În motivare, a arătat că la data de 28.06.2013 a primit la domiciliu o adresă prin care a fost invitat să se prezinte la Biroul Rutier din Câmpia Izlaz,cu documentele personale și autoturismul cu nr. de înmatriculare_ .
Ajuns la Biroul Rutier al Poliției, a găsit procesul verbal sus menționat întocmit și acuzat că ar fi produs un accident rutier, însă starea de fapt nu este conformă cu realitatea .
A precizat că a circulat regulamentar și ar fi trebuit să fie confruntat cu cel care a reclamat evenimentul rutier, dar pentru că nu s-a produs niciun accident nu avea cu cine să se facă confruntarea.
A observat că în cuprinsul procesului verbal, agentul de poliție a trecut un martor asistent, ori și acest martor trebuia să fie prezent - dacă se producea un accident - și el să fie de față și nu are cunoștință de ce i s-a întocmit procesul verbal în biroul agentului de poliție și nu s-a făcut constatarea la fața locului.
A mai arătat că în ziua respectivă, nici nu a circulat în cart. Craiovița, pe . pe care o va face cu un martor.
Față de cele prezentate, a solicitat admiterea plângerii așa cum a fost formulată, întrucât nu se face vinovat de acuzațiile care i-au fost aduse, în ziua respectivă nu a circulat în zona precizată de agentul constatator.
În dovedirea plângerii a solicitat proba cu înscrisuri și martori.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 34 din OG nr. 2/2001.
A depus: proces verbal contestat, în original și adresa Poliției Rutiere nr._ din data de 20.06.2011.
La data de 27.09.2013 petentul Fratila G. a depus cerere de complinire a acțiunii la care a anexat chitanța de plată a taxei de timbru și a indicat numele și domiciliul martorului pe care îl propune în susținerea plângerii contravenționale, respectiv Fratila V.- E. - D..
La data de 13.11.2013, intimatul I. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic.
A solicitat ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata a considerat că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
A învederat instanței de judecată că abaterea săvârșită de petent a fost constatată în baza declarațiilor celor doi conducători auto imediat după producerea evenimentului rutier, prin urmare sancționarea acestuia este legală și temeinică.
Așadar, consideră că I. D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atât, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislative, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Fapta reținută în sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat, având în vedere numărul mare de accidente cu consecințe grave cu care se confruntă societatea noastră ca urmare a nerespectării regulilor de circulație de către conducătorii auto, a se permite acestora să se eschiveze de la suportarea răspunderii contravenționale ce le revine ca urmare a propriei conduite culpabile prin ignorarea mențiunilor proceselor verbale de constatare a contravențiilor întocmite corect, este atât contrar legii cât și un act de iresponsabilitate socială care încurajează atitudinea de nerespectare a regulilor de circulație a acestora, lipsind-o de consecințele pe care legea le prevede.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a atașat declarațiile părților implicate în evenimentul rutier.
În drept, a invocat prevederile OUG nr. 195/2002 R, Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 R și OG nr. 2/2001.
Petentul F. G. a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că prin plângerea formulată a arătat pe larg situația de fapt, în sensul că acuzațiile ce i-au fost aduse în cuprinsul procesului verbal de contravenție sunt netemeinice și nelegale.
A precizat că în ziua de 14.06.2013, a circulat cu autoturismul proprietatea personală, înmatriculat sub nr._, pe ., din Craiovița Nouă, faptă pe care o va dovedi cu un martor, deoarece în autoturism se afla fiica sa.
Petentul a menționat că a mers la Biroul Notarial Cernobai E. care se afla în altă direcție a cartierului, deci nu a avut tangență cu ., așa cum s-a consemnat de agentul de poliție în actul sancționator.
Petentul a arătat că s-a deplasat la domiciliul său în urma solicitării numitei N. A. N., i s-a luat declarație, fiind acuzat că ar fi produs un accident în parcare, în fața blocului, dar aceasta nu a fost prezentă, ci un vecin care i-a spus că un conducător auto cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, marca L., i-a produs niște zgârieturi.
Ori, agentul de poliție trebuia să facă ancheta la mașina persoanei reclamante, nu pe bază de prezumții, pentru că din declarația numitei N. A. N. nu reiese locul parcării - decât în fața blocului, iar în ceea ce privește vecinul acesteia trebuia să aibă un nume și datele de identificare .
A invocat nulitatea procesului verbal de contravenție, în condițiile în care nu s-a făcut o cercetare la fața locului, iar referitor la faptul că agentul constatator a constatat că ar fi avut abateri, așa cum rezultă din declarațiile luate celor doi conducători auto imediat după producerea evenimentului, consideră că acestea ar fi trebuit să fie depuse, iar persoanele ar fi trebuit să fie identitate așa cum se procedează în mod normal.
Așa cum a arătat în cuprinsul acțiunii, nu se face vinovat de acuzațiile ce i-au fost aduse și a solicitat respingerea susținerilor din întâmpinarea depusă la dosar de I. D., ca netemeinice și nelegale.
Agentul constatator a consemnat că accidentul rutier s-ar fi produs pe data de 14.06.2013, orele 08.00, iar procesul verbal l-a întocmit pe data de 28 iunie, la sediul Poliției Rutiere a Mun. C., din . trimis la domiciliul său la data de 17.06.2013, deci după o lună de zile.
A considerat că dacă era vinovat, cercetările se făceau în cel mai scurt timp și, în prezența sa și celui care a reclamat starea de fapt, fără să se precizeze în ce zonă se afla parcarea și în fața cărui . obligația să treacă numele vecinului care spune că i-a relatat acel eveniment rutier.
Față de cele precizate mai sus, a solicitat respingerea în totalitate a întâmpinării formulată de I. ca netemeinică și nelegală, iar în ce privește plângerea să îi fie admisă cu exonerarea de la plata amenzii și eliberarea permisului de conducere reținut în mod abuziv.
În ședința publică din data de 12.02.2014 petentul a depus polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA a autoturismului.
Prin încheierea de ședință din data de la aceeași dată instanța a dispus introducerea în cauză a celui de-al doilea conducător auto implicat în evenimentul rutier, numita N. A. N. și a societății de asigurare C. I. SA- Sucursala Slatina.
Analizând actele și lucrările dosarului,instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ emis la data de 28.06.2013 de I.P.J. D. petentul a fost sancționat contravențional pe motiv că pe data de 14.06.2013 în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ nu s-a asigurat la schimbarea direcției de mers și a lovit autoturismul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_ care era parcat pe . asemenea, nu s-a prezentat la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare și nu a avut asupra sa permisul de conducere.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal, instanța reține că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută invocate de petent sau care ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța retine următoarele:
Potrivit art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002 Republicată, amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b).
Conform art. 108 litera b punctul 3 săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr 3 puncte de penalizare pentru nerespectarea regulilor privind manevra de întoarcere, mersul înapoi, schimbarea benzii de circulație sau a direcției de mers, dacă prin aceasta s-a produs un accident din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale
Potrivit art. 100 alin. 3 litera g constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neprezentarea la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 79 alin. (2).
Potrivit art. 79 alin 1 litera b conducătorul de vehicul implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat numai avarierea vehiculului este obligat să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.
Potrivit art. 101 alin.1 punctul 18 din OUG 195/2002 Republicată constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).
În cauză în declarația dată la I. D. de numita N. A. N. aceasta a relatat că pe data de 14.06.2013, în jurul orei 8,00-8,30 a găsit mașina proprietate personală ce era parcată în fața blocului, lovită, necunoscând autorul.
A aflat de la un vecin că autoturismul care a produs accidentul este marca Dacia L., de culoare albastru închis, cu nr. de înmatriculare_ .
Potrivit art. 1 din O.G. 2/2001, legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăția stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, hotărâre a Guvernului sau după caz prin hotărâre a Consiliului local sau a Consiliului județean.
Aceste caracteristici generale ale contravenției care se regăsesc și în norma specială care reglementează fapta reținută în sarcina petentului determină caracterizarea acesteia ca acuzație în materie penală și deci includerea în câmpul de aplicare al art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru a stabili dacă o anumită procedură intră în domeniul penal al art 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, Curtea a instituit trei criterii: calificarea din dreptul intern al statului în cauză, natura faptei incriminate și natura și gradul de severitate al sancțiunii.
Autonomia noțiunii „în materie penală „ determină aplicarea garanțiilor art 6 CEDO ori de câte ori o măsură este calificată penală în dreptul intern al statului în cauză. Insă, faptul că în conformitate cu dreptul intern al unui stat o anumită faptă este considerată contravenție și nu infracțiune (cum este cazul prezentei cauze) nu duce în mod automat la neaplicarea articolului 6 din Convenție. In acest moment se vor verifica celelalte două criterii, fiind suficient unul singur pentru a conduce la includerea măsurii în discuție în domeniul penal al Convenției.
Cel de-al doilea criteriu - natura dispoziției sancționatorii - include două subcriterii: câmpul de aplicare al normei și scopul pedepsei, aceste două subcriterii acționând în mod cumulativ.
Avându-se în vedere câmpul de aplicare al normei, trebuie verificat cui se adresează norma în discuție, respectiv dacă aceasta are un caracter special, adresându-se unei categorii restrânse de persoane sau dimpotrivă dacă norma are un caracter general. Se constată că norma legală aplicabilă în prezenta cauză are un caracter general, aplicându-se tuturor cetățenilor care participă la circulația pe drumurile publice, în considerarea intereselor generale ale societății.
Luandu-se în considerare subcriteriul scopului pedepsei, Curtea Europeană a stabilit că atâta vreme cât norma juridică are caracter general și urmărește un scop represiv, articolul 6 nu face diferență între fapte în funcție de gravitatea lor. S-a decis că articolul 6 din Convenție nu distinge între infracțiuni și fapte ilicite nepedepsibile penal deoarece le lipsește gradul de pericol social al infracțiunii; dispoziția art. 6 CEDO se aplică de fiecare dată când o persoană este acuzată de săvârșirea unei infracțiuni sau a altei fapte ilicite - așa cum este contravenția - susceptibilă de aplicarea unei sancțiuni cu caracter represiv.
Rezultă cu claritate că distincția între infracțiuni și contravenții existentă în dreptul intern al mai multor state parte la Convenție (ca si România) este irelevantă din punct de vedere al art. 6 din Convenție, acesta fiind aplicabil la ambele forme de ilicit, atâta vreme cât natura dispoziției sancționatorii o cere(CEDO, cauza Lauko c. Slovaciei, hotărâre din 2 septembrie 1998, cauza A. c. României, hot din 04.10.2007).
Natura și gravitatea pedepsei aplicate sau aplicabile unei persoane are relevanță din punct de vedere al aplicării art 6 din Convenție, având în vedere că, potrivit legislației interne, scopul aplicării sancțiunilor contravenționale este unul represiv și preventiv.
Contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele unei fapte de natură penală în sensul art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât câmpul de aplicare al prevederilor O.U.G. 195/2002 privește pe toți cetățenii participanți la circulația pe drumurile publice, fără îndeplinirea unei condiții speciale, iar sancțiunea instituită de lege are un caracter preventiv și represiv.
Pe cale de consecință, în cauză petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procedurale specifice în materie penală, în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție prev. de art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că, în cadrul plângerilor contravenționale cel care trebuie să facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia este organul constatator.
Petentul a fost sancționat contravențional fară a fi invocată niciun fel de probă în sprijinul acuzației formulate de către organele constatatoare, declarația numitei N. A. N. nefăcând dovada că petentul a fost cel care a i-a lovit mașina întrucât aceasta nu a constatat personal accidentul .
De asemenea din schița accidentului întocmită de intimata N. A. N. nu se poate stabili modul de producere al accidentului pentru a se putea confrunta avariile suferite de cele două autoturisme.
Astfel, instanța constată că această stare de fapt crează dubii serioase asupra autorului faptei, dubiu ce profită petentului.
Ca urmare, în baza art. 34 din OG 2/2001 instanța va admite plângerea,va anula procesul-verbal de contravenție, va exonera petentul de plata amenzii, va anula punctele de penalizare și măsura suspendării permisului de conducere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petentul F. G.,domiciliat în ., județul D., în contradictoriu cu intimații I.P.J. D.- BIROUL RUTIER, cu sediul în C., județul Doluj, N. A. N., domiciliată în C., ., nr. 6, . 2, . și C. I. SA-SUCURSALA SLATINA, cu sediul în Slatina, . . E, ..
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._/28.06.2013 întocmit de I.P.J.D., exonerează petentul de plata amenzii, anulează punctele de penalizare și măsura suspendării permisului de conducere.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2014.
Președinte,Grefier,
M. D. M. L. C. A.
Red.M.D.M.
teh.L.C.A.
6 ex/14.04.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1435/2014.... | Validare poprire. Sentința nr. 1198/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
