Plângere contravenţională. Sentința nr. 1241/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1241/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 29575/215/2013
Dosar nr._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1241/2014
Ședința publică de la 04 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-G. B.
Grefier L. T.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulata de petenta P. A. M., cu domiciliul în Craoiova, . nr. 3A, ., . in contradictoriu cu intimatul I. D., cu sediul în C., județul D.,, având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat M. L. pentru petentă și martorul D. F. R., lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
În temeiul art. 318-321 Cod proc.civ. instanța procedează la ascultarea martorului D. F. R. sub prestare de jurământ, conform dispozițiilor art. 319 Cod proc.civ., declarația acestuia fiind consemnată si atasată la dosar.
Avocat M. L., pentru petentă depune la dosar un set de înscrisuri și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat M. L., pentru petentă, solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal ca nelegal și netemeinic, exonerarea petentei de la plata amenzii, anularea măsurii privind confiscarea celor 6 telefoane mobile și restituirea lor către petentă. Arată că procesul verbal a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 și art. 19 alin. 1 din OG 2/2001, nu a fost completat corespunzător la rubrica "obiecțiuni", petenta a refuzat să semneze procesul verbal și în acest caz trebuia consemnat numele și adresa unui martor asistent; să se aibă în vedere că petenta nu a săvârșit pretinsa faptă, nu a oferit spre vânzare acele telefoane mobile, fiind cumpărate din Spania; de asemenea, instanța să aibă în vedere că declarația petentei a fost dată sub imperiul unei puternice emoții.
În temeiul art. 394 C.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
I N S T A N T A,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 5.09.2013 pe rolul acestei instante sub nr._ petenta P. A. M. a solicitat instantei în contradictoriu cu intimatul I. D. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de constatare a contraventiei . nr._/20.08.2013, exonerarea de la plata amenzii aplicate si anularea masurii confiscarii bunurilor mobile, respectiv a celor 6 telefoane mobile.
In motivarea plângerii petenta arată că la data de 20.08.2013 agentul constatator a intocmit procesul verbal contestat prin care petenta a fost sanctionata pentru fapta contraventionala prevazuta de art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990 intocmind si o anexa prin care s-a dispus masura confiscarii celor 6 telefoane mobile.
Se invoca incalcarea dispozitiilor art. 16 alin. 7 si art. 19 din OG 2/2001, aratand ca nesocotirea acestor dispozitii imperative se sanctioneaza cu nulitatea absoluta.
Cu privire la temeinicia procesului verbal arata ca fapta contraventinala care i se imputa nu a fost savarsita de petenta, starea de fapt descrisa de agentul constatator nefiind reala. Astfel, petenta sustine ca nu a efectuat acte sau fapte de comert si nu a oferit spre vanzare niciun bun.
In fapt arata petenta ca in data de 18.08.2013 s-a intors din Spania unde locuieste in concubinaj cu numitul Birzan Soraj. Acesta se imprumutase de la D. R., prieten de familie cu acesta cu suma de 1000 euro suma ce nu fusese restituita. Conform intelegerii dintre cei doi acesta a acceptat la Birzan Soraj sa ii dea in locul sumei de bani 6 telefone mobile achizitionate de el in Spania.
Mai arata petenta ca l-a contactat telefonic pe D. R. urmand a se intalni cu acesta pentru a-i da telefoanele. Au stabilit sa se intalneasca in data de 20.08.2013 la ora pranzului in piata Big din Craiovita Noua. In timp ce il astepta pe acesta s-a apropiat o cunostinta care a rugat-o sa ii arate un telefon. In acest moment a aparut un agent de politie care a luat-o la sectie.
În drept au fost invocate disp.art. 16 alin. 7, art. 19 si art. 31 din OG 2/2001.
În dovedirea cererii a fost depus procesul verbal contestat în original si a solicitat proba testimoniala cu martorul D. R. F..
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 20 lei.
Prin rezolutia din data de 9.10.2013 instanta constatand ca cererea de chemare in judecata indeplineste conditiile prevazute de art.194-197 Cod procedura civila a dispus in temeiul art. 201 Cod proc a dispus comunicarea cererii de chemare in judecata catre intimatul I. D., cu mentiunea pentru acesta ca are obligatia de a depune intampinare, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, in afara celor de ordine publica, daca legea nu prevede altfel, conform art. 208 alin. 2 Cod proc civila, in termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare in judecata, in conditiile art. 165 Cod proc civila.
In termen legal intimatul I. D. a depus intampinare la dosar la data de 18.10.2013 solicitand respingerea plangerii contraventionale ca neintemeiata.
Solicita sa se constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicita instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. în opinia intimatei instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, se considera ca masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situatiei de fapt mentionate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal considera ca instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practica instantelor judecătorești.
Mai arata ca petenta a fost sancționat contravențional pentru o fapta ce a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. în special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va pomi în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicita ca instanta să constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Solicita incuviintarea probei cu inscrisurile care au stat la baza intocmirii procesului verbal.
De asemenea solicita sa fie avute in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit carora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât in condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ. Solicita aceasta intrucat in caz contrar se creeaza contravenientului o poziție net favorabila, apararile intimatei si probele propuse raportandu-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sanctionator ca temeinic si legal.
In temeiul art. 411 alin 1, pct (2) C.proc.civ., au solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri si cu martorul D. R. F., propus de petenta.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 20.08.2013 a fost întocmit procesul-verbal . nr._ întocmit de I. D. prin care s-a reținut în sarcina petentei P. A. M. că în data mai sus mentionata, ora 12,30 a fost depistata in Piata Big Nou din cartier Craiovita Noua in timp ce oferea spre vanzare 6 telefone mobile fara a avea acte de provenienta
Fapta a fost calificată ca fiind contraventia prevăzută de art.1 lit e) din Legea nr. 12/1990 republicata potrivit caruia constituie contraventie “efectuarea de activități de producție, comerț sau prestări de servicii, după caz, cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii.”
Conform aceluiasi articol “documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării.
Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege.”
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Cât privește legalitatea procesului-verbal, instanța retine că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând toate mentiunile obligatorii prevazute de art 17 din acest act normativ, mentiuni a căror lipsă atrage sancțiunea nulitătii actului constatator, nulitate care poate fi constatată și din oficiu de către instanță, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia și a semnăturii agentului constatator.
In ceea ce priveste lipsa obiectiunilor în procesul verbal de contravenție Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile unite prin decizia nr. XXII din 19 martie 2007, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 833 din_ a decis că pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției este necesar ca reclamantul-contravenient să dovedească nu numai că agentul constatator și-a încălcat obligația de a-i aduce la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, ci și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției. În speță, instanța apreciază că petenta nu a reusit să facă această dovadă. Pentru a ajunge la această concluzie instanța a luat în considerare și faptul că petenta a avut posibilitatea de a-și prezenta pe larg obiecțiunile prin intermediul prezentei plângeri contravenționale, susțineri analizate în prezenta hotărâre.
De asemenea, acceasi este si situatia lipsei martorului asistent din cuprinsul procesului verbal intrucat si aceasta omisiune se sanctioneaza cu nulitatea relativa a procesului verbal de contraventie si nu cu nulitatea absoluta a acestuia, cum a sustinut petenta. Sanctiunea nulitatii absolute se aplica doar in cazul lipsei mentiunilor prevazute de art. 17 din OG 2/2001 si nu pentru nerespectarea dispozitiilor art. 19 din acelasi act normativ. Instanta constata ca prin nementionarea unui martor asistent in procesul verbal nu s-a produs nicio vatamare petentei P. A. M., astfel ca motivul de nelegalitate invocat urmeaza a fi inlaturat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciază că petenta nu a reusit să răstoarne prezumtia de temeinicie si veridicitate a procesului verbal de contraventie contestat, deși îi revenea această obligatie potrivit disp. art 249 Cod procedura civila.
Instanta retine ca la baza intocmirii procesului verbal de contraventie a stat chiar declaratia petentei P. A. M. care a declarat ca a primit telefoanele mobile din Spania de la concubinul său care le-a cumparat si i le-a trimis sa le vanda pentru a face rost de bani pentru traiul zilnic. A mai aratat ca acestea sunt puse la vanzare si pe site-ul “craiova forum”.
Ca urmare a declaratiei petentei care a recunoscut savarsirea contraventiei coroborata cu declaratia martorului M. F. s-a constatat savarsirea contraventiei reglementata de art. 1 lit. e din Legea nr.12/1990 republicata.
Ulterior petenta nu a mai recunoscut faptele si a sustinut ca nu a oferit spre vanzare telefoanele mobile, ci urma sa le dea martorului D. R. F., in schimbul unei sume de bani imprumutata de concubinul petentei de la acesta.
Instanta retine ca doar depozitia martorului D. R. F., persoana interesata in cauza intrucat acesta ar fi trebuit sa primeasca telefoanele mobile conform sustinerilor petentei, nu este suficienta pentru a dovedi aceasta situatie de fapt. Astfel petenta nu a facut dovada existentei imprumutului, iar la data luarii declaratiei la politie aceasta nu a mentionat nimic despre existenta acestui imprumut sau despre faptul ca telefoanele mobile urmau a fi inmanate martorului, sustinand ca a primit telefoanele mobile de la concubinul sau pentru a le vinde.
De asemenea, declaratia martorului vine in contradictie cu sustinerea petentei si in ceea ce priveste afisarea spre vanzare a bunurilor pe craiova forum; in timp ce petenta a sustinut ca au fost postate pe site de aceasta, martorul a declarat ca el este cel care a postat anunturile pe site.
Instanta nu va retine declaratia martorului D. R. F. intrucat acesta este interesat in prezenta cauza in pronuntarea unei solutii favorabile petentei, dar si pentru ca martorul este, asa cum rezulta din cuprinsul plangerii contraventionale, prieten de familie cu petenta si concubinul acesteia, ceea ce naste o prezumtie de subiectivism din partea acestuia.
Inlaturand depozitia acestui martor, instanta apreciaza ca petenta nu a facut dovada contrara a celor retinute in procesul verbal de contraventie conform caruia acesta a oferit spre vanzare 6 telefone mobile fara avea acte de provenienta cu privire la acestea, in timp ce intimata prin probele administrate a facut dovada existentei contraventiei, aceasta fiind recunoscuta de petenta la data comiterii ei.
Întrucât petenta nu a făcut dovada contrara celor retinute in procesul verbal de contraventie, sarcina probei revenindu-i acestuia, instanța va da eficiență procesului verbal de contravenție apreciind că este legal și temeinic.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată având în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite iar pe de altă parte art. 21 alin.3 din același act normativ, potrivit căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului, instanța apreciază că sancțiunea a fost corect individualizată de către agentul constatator, fiind sancționata cu amenda minimă prevăzută de lege.
Instanta are in vedere faptul ca avertismentul se poate aplica atunci cand contravenientul recunoaste fapta si constientizeaza consecintele acesteia, ori in speta petenta a negat savarsirea faptei pe durata intregului proces.
Pe cale de consecință, ținând cont de aplicarea prezumtiei de temeinicie a procesului verbal, posibilitatea aplicarii acestei prezumții fiind recunoscută chiar de către CEDO, instanța urmează să respingă prezenta plângere formulată de petenta P. A. M. în contradictoriu cu intimata I. D., ca neîntemeiată și să mențină procesul verbal de contraventie ca legal si temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plangerea formulata de petenta P. A. M., cu domiciliul în Craoiova, . nr. 3A, ., ., județul D. in contradictoriu cu intimatul I. D., cu sediul în C., județul D., ca neintemeiata.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare ce se va depune la Judecatoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 4.02.2014.
Președinte, GREFIER,
B. C. G. T. L.
Red.BCG/
tehnoredact. BCG
4 ex. / 03.03.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Evacuare. Sentința nr. 2626/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
