Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA

Judecătoria CRAIOVA - Sentințe și decizii civile / 2014

Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 17-10-2014 în dosarul nr. 1233/215/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CRAIOVA

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2014

Ședința publică de la 17 Octombrie 2014

Instanța constituită din:

Președinte: C.-Nicușor M.

Grefier: R. C. B.

Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința din data de 10.10.2014, având ca obiect plângere contravenționala privind pe reclamanta . cu sediul ales pt comunicarea actelor de procedură în C., .. 47, județul D. în contradictoriu cu pârâta A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA DIRECTIA GENERALA ANTIFRAUDA FISCALA DIRECTIA REGIONALA 4 TARGU J. cu sediul în Târgu – J., ., județul Gorj, dezbateri ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta.

INSTANȚA

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. în data de 16.01.2014 sub nr._ petenta . în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională 4 Târgu-J., a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit în data de 08.01.2014, solicitând:

- Anularea acestuia iar pe cale de consecință exonerarea noastră de la plata amenzilor contravenționale în cuantum total de 12.000 lei (8.000 lei, respectiv 4.000 lei).

- Anularea măsurii complementare de achitare a sumei de 55.200 lei cu titlu de despăgubire

- Anularea măsurii complementare de suspendare a activității unității de restaurant pentru o perioadă de 3 luni de zile.

În fapt, în urma controlului operativ și inopinat efectuat în data de 08.01.2014

la sediul petentei de către inspectorii intimatei s-a încheiat procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._.

În sarcina subscrisei s-a reținut faptul că nu a emis bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile efectuate în sensul că subscrisa nu a emis de la aparatul de marcat electronic fiscal bonuri fiscale pentru sumele încasate de la un / număr de 240 de persoane care au participat la masa festivă de revelion.

Astfel, în urma organizării mesei festive de Revelion 2013-2014, la care au participat 350 de persoane, inspectorii intimatei au reținut faptul că au fost emise documentele de încasare doar pentru un număr de 110 persoane, încălcându-se astfel prevederile art. 1 din OUG 28/1999.

Totodată, s-a mai reținut faptul că până la data controlului din 08.01.2014, subscrisa nu a avut întocmite documente privind evidența gestionară a stocurilor de materii prime și produse finite pentru activitatea de restaurant (fișa de magazie, bonuri de consum, rapoarte de producție etc.) pentru activitatea desfășurată în luna decembrie 2013, inclusiv, pentru desfășurarea mesei festive de Revelion.

În urma reținerii acestor fapte de natură contravențională în sarcina subscrisei, inspectorii intimatei au aplicat sancțiunile principale ale amenzii în cuantum de 8000 lei, respectiv 4000 lei precum.

De asemenea a fost aplicată sancțiunea complementară a obligării subscrisei la plata sumei de 55 200 lei cu titlu de despăgubire reprezentând suma încasată de noi pentru masa festivă Revelion 2013-2014.

Totodată a fost aplicată sancțiunea complementară a suspendării activității de restaurant a societății pentru o perioadă de 3 luni de zile.

1. Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 1 și art. 10 din OUG 28/1999.

În cuprinsul procesului verbal se menționează faptul că am emis documentele de încasare, respectiv bon fiscal, doar pentru o parte din participanții la masa festivă de Revelion 2013-2014.

Așa cum este precizat de către administratorul societății în cuprinsul notei explicative pentru restul persoanelor care au participat la evenimentul respectiv urma să fie emise documentele de încasare în momentul achitării contravalorii serviciului prestat.

Conform art. 10 din OUG 28/1999 „constituie contravenție neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate.”

Totodată, art. 1 din OUG 28/1999 invocat ca temei de drept în cuprinsul procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, impune în sarcina agentului economic doar obligația de a utiliza aparat de marcat electronic fiscal.

Textul de lege nu face nici o referire la momentul în care agentul economic este obligat să emită bonul fiscal, și nici la posibilitatea legală de a justifica încasarea cu factură și chitanță ca documente justificative.

Apreciem că voința legiuitorului, raportată la textul art. 10 lit. b din OUG 28/1999 a fost de a sancționa acei agenți economici care cu rea-credință încearcă să se sustragă de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. în acest sens ultima teză a art. 10 lit. b prevede că constituie contravenție "neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum si neintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative. ”

De asemenea, considerăm că acest text de lege trebuie coroborat cu art. 1 din OG 2/2001, care prevede că norma contravențională protejează valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală.

Coroborând aceste două texte legale se poate observa în mod clar faptul că intenția legiuitorului a fost aceea de a proteja prin intermediul textului de lege al art. 10 din OUG 28/1999 valorile sociale referitoare la activitatea agenților economici în relație cu persoanele fizice cărora le sunt prestate serviciile respective, având în vedere că tocmai în cazul acestor raporturi juridice agentul economic poate să eludeze dispozițiile legale, prin neemiterea bonurilor fiscale în momentul prestării serviciului, astfel fiind manipulată baza impozabilă a acestuia, în acest mod aducându-se un prejudiciu bugetului de stat.

Astfel, apreciem că urmarea socialmente periculoasă, element constitutiv al faptei contravenționale prevăzute de art. 10 din OUG 28/1999 este tocmai prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neemiterea bonului fiscal de către agentul economic în momentul încasării contravalorii serviciului prestat persoanei fizice.

Așa cum am susținut și prin nota explicativă, noi deținem documentele justificative (facturi, chitanțe) pentru sumele de bani achitate ulterior desfășurării evenimentului, iar aceste venituri au fost înregistrate în contabilitate. De asemenea au fost evidențiate sumele de plată cu titlu de impozit pe profit și TVA aferente acestor sume.

în acest sens nu se poate reține o eventuală încercare a noastră de sustragere de la îndeplinirea obligațiilor fiscale sau o încercare de creeare a unui prejudiciu bugetului de stat prin neemiterea bonurilor fiscale, documentele de încasare aferente sumelor de bani ce urmează a fi achitate de restul persoanelor care au participat la masa festivă de revelion urmând a fi emise în momentul plății serviciilor prestate.

Totodată, din moment ce aceste sume de bani nu au fost achitate de restul participanților, acestea nu puteau fi înregistrate în contabilitatea societății, astfel încât nu se poate vorbi de un prejudiciu cauzat de subscrisă prin neemiterea documentelor de încasare aferente acestor sume.

2. Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 41 pct. 2 lit. c din Legea 82/1991.

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor am fost somați să ne prezentăm în data de 15.01.2014 la sediul intimatei cu următoarele documente: fișa de magazie, bonuri de consum, rapoarte de producție, ….. pentru stocurile aferente activității de restaurant desfășurate în luna decembrie 2013.

In data menționată ne-am conformat acestei dispoziții si ne-am prezentat la sediul DRAF 4 Târgu-J. unde am prezentat documentele solicitate.

Conform art. 41 pct. 2 lit. c din Legea 82/1991 constituie contravenție "nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității prevăzute de art. 4 alin. 3 cu privire la întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse”.

De asemenea conform art. 42 alin. 1 din Legea 82/1991 sancțiunea amenzii se va aplica într-un cuantum între 300 de lei și 4000 de lei.

Având în vedere faptul că la data de 15.01.2014 ne-am prezentat la organul fiscal împreună cu documentele solicitate, precum și faptul că acestea respectă cerințele legale, apreciem că nu există o urmare socialmente periculoasă ce poate fi imputată subscrisei.

În acest sens considerăm că sancțiunea aplicată în cazul subscrisei, respectiv maximul prevăzut de legiuitor nu este justificat.

Prin raportare la textul art. 16 din OG 2/2001 care prevede că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor trebuie să cuprindă ”arătarea tuturor împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei și evaluarea pagubelor pricinuite” considerăm că se impune reevaluarea cuantumului amenzii aplicate.

Astfel, noi deținem documentele primare (facturi de achiziție) pentru materiile prime utilizate în activitatea societății, ne-am conformat măsurii de a prezenta documentele solicitate până pe data de 15.01.2014, precum prin prisma inexistenței producerii unui prejudiciu, apreciem că nu se impune aplicarea amenzii contravenționale în limita sa maximă, j

3. Referitor la măsura complementară a obligării noastre la plata sumei de 55 200 lei cu titlu de despăgubire, măsură întemeiată pe dispozițiile art.11 din OUG nr.28/1999 raportat la art. 2 din OG nr. 2/2001.

Potrivit procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, am fost obligați la achitarea sumei susmenționate cu titlu de despăgubire reprezentând suma încasată de societate pentru masa festivă de Revelion 2013- 2014 pentru care nu au fost emise documentele justificative.

Conform art. 11 alin. 2 din OUG 28/1999 ” Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând agenților economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat.”.

Învederăm instanței faptul că textul legal indicat de către agentul constatator face vorbire strict despre măsura complementară a confiscării, și nu despre achitarea unor sume cu titlul de despăgubiri, și condiționează expres aplicarea acestei măsuri de existenta (găsirea) unor sume de bani la punctul de lucru. Or, așa cum rezultă din toate actele dosarului, la sediul nostru nu a fost găsită nici o sumă de bani care să nu poată fi justificată cu documente, situație în care nu poate fi întemeiată legal pe prevederile ar. 11 alin. 2 din OUG nr. 28/1999 sancțiunea aplicată.

Pe de altă parte, legea specială nu conferă acestei structuri (Direcția Antifraudă Fiscală) atribuții în determinarea unui prejudiciu cauzat bugetului de stat, singura entitate cu astfel de abilități fiind Direcția Finanțelor Publice, și numai în urma unui eventual control de fond. Obligațiile suplimentare ce pot fi determinate ca datorii către bugetul de stat sunt impozite si taxe, nu întregul venit realizat de societate/estimat de organul de control, si asa cum am arătat anterior noi am declarat obligațiile curente aferente perioadei verificate.

Totodată, conform art. 24 din OG 2/2001 ” (1) persoana împuternicită să aplice sancțiunea dispune și confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții. în toate situațiile agentul constatator va descrie în procesul-verbal bunurile supuse confiscării și va lua în privință lor măsurile de conservare sau de valorificare prevăzute de lege, făcând mențiunile corespunzătoare în procesui-verbai.

(2) în cazul în care bunurile nu se găsesc contravenientul este obligat la plata contravalorii în lei.”

În acest sens, apreciem că textul art. 24 din OG 2/2001, indicat ca temei de drept pentru aplicarea acestei măsuri nu este aplicabil în cauza de față, prin prisma faptului că așa cum am menționat noi nu am primit sumele de bani reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de la restul persoanelor care au participat la revelion, astfel încât nu se poate vorbi de bunuri rezultate din săvârșirea faptei.

De asemenea, prin raportare la textul art. 11 alin. 3 din OUG 28/1991 considerăm că inspectorul DGAF nu era în măsură să aplice o asemenea sancțiune, textul de lege făcând referire la sumele de bani găsite la punctul de lucru al agentului constator care nu au la bază documente justificative, ceea ce în fapt nu s-a întâmplat.

În drept invocăm prevederile OG 2/2001, OUG 28/1999, Legii 82/1991.

Anexăm taxa de timbru, iar în dovedirea plângerii înțelegem să ne folosim de proba cu înscrisuri, respectiv proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . NR._, acte contabile.

Precizăm expres faptul că nu ne-a fost comunicat de către agentul constatator decât procesul verbal de contravenție, toate celelalte înscrisuri întocmite (nota explicativă) aflându-se la pârâtă.

În data de 26.02.2014 intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat plângerii ca neîntemeiata, cu consecința menținerii procesului verbal . nr._ / 08.01.2014, emis de Direcția Regionala Antifrauda Fiscala Targu J., ca legal si temeinic avand in vedere urmatoarele considerente.

In urma controlului operativ inopinat efectuat de către inspectorii antifrauda, la S.C. A. C. S.R.L., cu sediul in C., ., jud.D., unde se desfasoara activitatea principala, s-a constatat ca reclamanta nu elibera bonuri fiscale, motiv pentru care a fost emis procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._/08.01.2014 .

Reclamanta a fost sanctionata contravențional cu o amenda in suma de 10.000 lei, in baza art. 11 alin. 1 lit.b din OUG nr. 28/1999, s-a dispus confiscarea sumei de 55.200 lei, in baza art. 11 alin. 3, precum si suspendarea activitatii pentru o perioada de 3 luni, in baza art. 14 alin.2 din OUG nr. 28/1999, republicata.

1. In ceea ce privește capatul de cerere privind nulitatea absoluta a procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor, rugam onorata instanta sa le respingă ca neîntemeiate pentru urmatoarele considerente.

Reclamanta interpretează greșit prevederile O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic a contravențiilor, deoarece din lecturarea procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . . nr._ / 08.01.2014 se poate constata ca acesta îndeplinește toate condițiile de fond si forma prevăzute de arț.16 si art.17 din O.G. nr.2/2001.

învederam onoratei instante, faptul ca art.16 din O.G. nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, prevede expres si limitativ cazurile care atrag nulitatea procesului verbal si anume: ” va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția;

Dupa cum se poate observa, nici unul din motivele invocate de reclamanta nu se regăsesc intre cazurile de nulitate prevăzute de legiuitor la art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

In ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, acesta îndeplinește condițiile prevăzute de către art. 16 din O.G. nr.2/2001 si a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistand cazuri de nulitate absoluta.

De asemenea, rugam instanta de judecata sa constate faptul ca reclamanta nu a justificat nici o vatamare de natura a impune cu necesitate anularea procesului verbal analizat, motiv pentru care nu se justifica anularea procesului verbal contestat.

Consideram ca procesului verbal contestat indeplineste condițiile prevăzute de către art. 16 din O.G. nr.2/2001 si a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistand cazuri de nulitate absoluta.

Pe fondul cauzei, învederam instantei ca in urma controlului operativ inopinat efectuat de către inspectorii antifrauda, la restaurantul A. C. S.R.L., cu sediul in C., ., jud.D., s-a constatat ca reclamantul nu a eliberat bonuri fiscale pentru serviciile prestate cu ocazia mesei festive de revelion 2013-2014, decât pentru un număr de 110 clienți din totalul de 350 clienți, care au servit contra cost masa de revelion.

Astfel din data de 11.12.2013 si pana la data efectuării controlului nu s-au emis bonuri fiscale pentru sumele încasate de la un nr. de 240 persoane care au participat la masa festiva de revelion, pentru suma totala de 55.200 lei (240 pers. x 230 lei meniu/pers.)

Conform notelor explicative date de cei doi administratori ai societatii anexate prezentei, la masa festiva au participat 350 de persoane, dar nu au fost emise documente de încasare a contravalorii consumetiei decât pentru un nr. de 110 persoane, incalcandu-se astfel prevederile art.1 OUGnr.28/1999 rep.(1 )Operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.

Operatorii economici prevăzuți la alin. (1), denumiți în continuare utilizatori,au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea clienților. La solicitarea clienților, utilizatorii vor elibera acestora și factură fiscală.”

Asa cum se poate constata, fapta pentru care a fost sanctionata reclamanta exista, existenta ei fiind recunoscuta si prin cele doua note explicative date cu ocazia controlului in data de 08.01.2014.

Temeiul legal aplicarii sancțiunii in caz de nerespectare a prevederilor art. 10 alin.1 lit.b din OUG nr.28/1999 rep., ii reprezintă art.11 alin.1 lit.b din același act normativ, respectiv sancțiunea cu amenda de 10.000 lei si art.42 alin.1 din Legea nr.82/1991 rep., respectiv sancțiunea cu amenda de 4000 lei.

In ceea ce privește capetele de cerere privind schimbarea sancțiunii principale din amenda in avertisment, anularea măsurii complementare de confiscare a sumei de_ lei si anularea sancțiunii complementare de suspendare a activitatii unitatii de restarurant pe o perioada de 3 luni, rugam instanta sa le respingă ca neîntemeiate, avand in vedere urmatoarele motive:

Reclamantul considera ca sancțiunea aplicata este prea mare si solicita aplicarea sancțiunii de "Avertisment" pe motiv ca nu exista o urmare socialmente periculoasa ce poate fi imputata acesteia .

Prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . . nr._/08.01.2014, agentul constatator a determinat gravitatea acestei fapte si in consecința, a aplicat amenda.

Amenda prevăzută de legiuitor nu este destinata acoperirii unui prejudiciu, ci are ca scop prevenirea savarsirii altor fapte si sancționarea contravenientului.

Astfel este lipsita de fundament afirmația potrivit oareia sancțiunea aplicata nu respecta cerințele legale relative la gradul de pericol social al faptelor retinute.

Reclamantul a fost sanctionat contravențional conform prevederilor art. 10 lit.b din O.U.G nr.28/1999 rep., intrucat avea obligația legala de a emite bonuri fiscale in momentul prestării serviciilmod direct către populație, legea neprevazand posibilitatea incasarii banilor ulterior prestării serviciilor, astfel decât prin intermediul aparatului de marcat electronic fiscal.

De asemenea s-a dispus confiscarea sumei de 55.200 lei, conform art.11 alin.3 din O.U.G nr.28/1999 rep. si suspendarea activitatii unitatii de alimentatie publica apartinand S.C. MITZONE ARENA S.R.L., pe o perioada de 3 (trei) luni, conform art. 14 alin.2 din O.U.G. nr.28/1999 rep. potrivit caruia: “ Sumele găsite la punctele de vanzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor apartinand operatoilor economici prevăzuți la art.1 alin.(1), care nu pot fi justificate prin datele inscrlse in documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, in registrul special, mentionat la art A alin.(4), ori prin facturi fiscale, dupa caz, sunt considerate fara provenienfa sl se confisca, candu-se venit la bugetul de stat De asemenea, se confisca sumele încasate din livrarea de bunuri oi prestarea de servicii dupa suspendarea activitatii operatorilor ecohomici, potivit art. 14 “.

Învederam onoratei instante faptul ca activitatea preponderenta, declarata si desfasurata de reclamant este alimentatie publica, activitatea neavand caracter accidental ci permanent.

Așadar, fapta retinuta in sarcina reclamantului este omisiva, se comite prin inacțiune, astfel ca simpla culpa este suficienta pentru existenta acesteia, iar forma de vinovăție nu influenteaza gradul de pericol social al faptei, cata vreme urmarea faptei este aceeași, respectiv o stare de pericol.

Totodata la art. 14, alin 2 OUG nr. 28/1999, se stipuleaza urmatoarele “Nerespectarea de g către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit b) referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciilor prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioara celei reale si nereintroducerea datelor inscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima inchidere zilnica pana in momenul ștergerii memoriei operative, atrage suspendarea activitatii unitatii pe o perioada de 3 luni”, astfel incat procesul verbal nr._ / 08.01.2014, este intocmit conform textului de lege.

Legiuitorul a prevăzut pentru fapta mai sus mentionata un minim si un maxim, lasand, in același timp, posibilitatea agentului constatator de a aprecia cuantumul amenzii in funcție de gravitatea faptei.

La momentul stabilirii sancțiunii, organul de control a avut in vedere toate cauzele si imprejurarile care au determinat modul de individualizare a pedepsei si de aplicare a sancțiunii, motiv pentru care a stabilit amenda de 8.000 lei, fiind minimul prevăzut de lege.

Totodata, va învederam ca in raport de minimul amenzii (8.000 lei) si maximul acestuia (10.000 lei) rezulta ca legiuitorul a apreciat fapta de neemitere a bonului fiscal de o gravitate ridicata . fapta ce constituie premizele savarsirii infracțiunii de evaziune fiscala.

Potrivit celor expuse mai sus si datorita faptului ca, agentul constatator, a aplicat corect prevederile legale in vigoare la efectuarea controlului, motivele invocate de reclamanta nu sunt relevante si nici sustinute de acte doveditoare.

Cu privire la sancțiunile complementare, aplicate reclamantei, va rugam sa observați asa cum rezulta din dispozițiile art. 11 alin. (3) din OUG nr. 28/1999 si a art. 14 alin. (2) din același act normativ, ca acestea se aplica ope legis. aceste sancțiuni nu sunt lasate la latitudinea agentului constatator de a le aplica sau nu.

Prin Decizia nr. 1029/2009 Curtea Constitutionala, a rețin ut ca stabilirea unei contravenții si sancționarea acesteia cu amenda reprezintă o opțiune legitima a legiuitorului, care da expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerțului, protectia concurentei loiale si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. De asemenea, Curtea a constatat ca dispozițiile legale criticate reprezintă norme coercitive, instituind sancțiuni complementare pentru agenții economici care nu respecta dispozițiile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vanzare apartinand agențiilor economici. Consecința incalcarii acestor dispoziții legale o constituie confiscarea sumelor a căror proveniența nu poate fi justificata.

A mai retinut, de asemenea, ca prevederile art. 14 din OUG nr. 28/1999 reprezintă norme coercitive, care instituie sancțiuni contravenționale pentru agenții economici care nu respecta prevederile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vanzare apartinand agenților economici, consecința incalcarii acestor dispoziții legale fiind confiscarea sumelor a căror proveniența nu poate fi justificata, asa cum prevede art. 44 alin. (9) din Constitutie.

Curtea a retinut ca suspendarea pe o perioada de 3 luni a activitatii unitatii care nu a respectat obligațiile prevăzute de textul de lege criticat nu este o masura de natura a restrânge libertatea comerțului sau de a afecta obligațiile statului de a asigura protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, protejarea intereselor naționale in activitatea economica, financiara si valutara sau crearea condițiilor necesare pentru creșterea calitatii vieții ci, dimpotrivă, reprezintă tocmai o masura prin care statul da expresie tuturor acestor obligații constitutionale.

In concluzie, solicitam respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiata si menținerea procesului verbal de contravenție, ca temeinic si legal întocmit.

In drept: ne întemeiem pe dispozițiile art. 205 Cod procedura civila.

In probatoriu: înscrisuri.

În data de 18.03.2014 petenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat să se constate că apărările invocate de către intimată sunt nefondate.

A arătat curmătoarele:

1. În ceea ce privește apărările intimatei referitoare la schimbarea sancțiunii contravenționale a amenzii cu cea a avertismentului (fila 3 a întâmpinării).

Intimata precizează faptul că agentul constatator a apreciat în concret gravitatea faptei reținute în sarcina noastră.

Totodatăse motiveazăcăatâtavreme cât ar fi fost constatată o culpă în sarcina noastră, existând astfel o formă de vinovăție în săvârșirea faptei, această formă de vinovăție nu influențează gradul de pericol social.

Referitor la aceste apărări, arătăm faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă; precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.

Din cuprinsul procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nu rezultă pe de-o parte de ce sancțiunea contravențională aplicată ar fi proporțională cu gravitatea faptei, iar pe de altă parte nu există nici o mențiune cu privire la urmarea socialmente periculoasă produsă în cauză.

Pe de altă parte, noi am arătat faptul că deținem documente justificative pentru sumele de bani achitate ulterior (după desfășurarea evenimentului) de către participanți, precum și faptul că toate veniturile au fost înregistrate în contabilitate. De asemenea au fost evidențiate sumele cu titlu de impozit pe profit și TVA.

Mai mult decât atât art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 prevede faptul că sancțiunea aplicată trebuie să aibă în vedere și scopul urmărit de către făptuitor astfel încât argumentele intimatei sub acest aspect nu pot fi primite.

în acest sens, având în vedere că cele mai sus arătate apreciem faptul că nu se poate reține în sarcina noastră intenția de fraudare a bugetului statului.

Totodată,dorimsăsubliniemfaptul că toate apărările intimatei fac trimitere la posibilitatea agentului constatator de a aprecia în concret gravitatea faptei contravenționale, dat fiind faptul că norma ce protejează relațiile sociale prevede un minim și un maxim al amenzii.

Aceste apărări nu pot fi primite, ele făcând vorbire în abstract despre această posibilitate în baza împrejurărilor concrete ale cauzei. Mai mult decât atât, intimata ignoră în totalitate prevederile art. 21 alin. 3 in OG 2/2001.

Astfel, așa cum se poate observa, prin întâmpinare intimata precizează faptul că agentul constatator a avut într-adevăr în vedere la momentul aplicării sancțiunii contravenționale toate împrejurările speței.

Or, așa cum am arătat aceste împrejurări în baza cărora se face aplicarea sancțiunii contravenționale sunt prevăzute în mod expres la art. 21 alin. 3, elemente de care agentul constatator nu a ținut cont, dat fiind faptul f că acestea nu sunt evidențiate în cuprinsul procesului verbal.

Prin plângerea inițială am învederat instanței faptul că în data de 15.01.2014 ne-am deplasat la sediul intimatei, unde am prezentat toate documentele justificative pentru masa festivă de revelion 2014.

Totodată aceste documente justificative se află la dosarul cauzei fiind depuse prin adresa din data de 31.01.2014.

Așadar, încercăm să subliniem faptul că prin raportare la valorile sociale protejate prin norma contravențională nu se poate reține o vătămare a acestora, din moment ce există documente justificative emise de către noi pentru toate sumele de bani primite, totodată toate veniturile obținute din organizarea acestei mese festive fiind înregistrate în contabilitate.

3. Dorim să insistăm asupra netemeiniciei si nelegalității măsurii complementare a confiscării sumei de 55 200 de lei cu titlu de despăgubire.

Astfel această sumă a fost confiscată conform art. 24 din OG 2/2001 ” (1) persoana împuternicită să aplice sancțiunea dispune și confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții. în toate situațiile agentul constatator va descrie în procesul-verbal bunurile supuse confiscării și va lua în privință lor măsurile de conservare sau de valorificare prevăzute de lege, făcând mențiunile corespunzătoare în procesui-verbai.

(2) în cazul în care bunurile nu se găsesc contravenientul este obligat la plata contravalorii în lei.”

La solicitarea instanței intimata a depus la dosarul cauzei în data de 30.06.2014 actele care au fost avute în vedere la întocmirea procesului verbal de contravenție.

Instanța a încuviințat pentru cele două părți proba cu înscrisurile atașate la plângere și la întâmpinare.

Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut că petenta a fost sancționată cu amendă în sumă de 8000 lei și amendă în sumă de 4000 de lei, s-a dispus achitarea sumei de_ lei cu titlu de despăgubire și s-a dispus suspendarea activității petentei pentru o perioadă de trei luni reținându-se că în urma controlului operativ inopinat din data de 08.01.2014 s-a constata neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate în sensul că societatea verificată în urma organizării mesei festive de revelion 2013-2014 nu a emis de la aparatul de marcat electronic fiscal în perioada 01.12.2013 și până la data controlului bonuri fiscale pentru bunurile încasate de la un număr de 240 de persoane care au participat la masa festivă de revelion pentru suma totală de_ lei și că s-a constat nerespectarea prevederilor Ordinul Ministrului Finanțelor Publice 3512/2008 și 3055/2009 în sensul că societatea verificată nu are întocmite până la data controlului documente privind evidența gestionară a stocurilor de materii prime și produse finite pentru activitatea de restaurant, respectiv fișa de magazie, bonuri de consum, rapoarte de producție și sector pentru activitatea desfășurată în luna decembrie 2013, inclusiv pentru desfășurarea mesei festive de revelion, faptă cu caracter continuu, fapte prevăzute de art. 10 lit. b din OUG 28/1999 și 41 pct. 2 lit. c din Legea 82/1991 și sancționate de art. 11 alin. 1 lit. b din OUG 28/1999, art. 11 alin. 3 din OUG 29/1999 coroborat cu 24 alin 2 din OG 2/2001, art. 14 alin. 2 din OUG 28/1999 și art. 42 alin. 1 din Legea 82/1991.

În temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 instanța verifică legalitatea si temeinicia procesului-verbal.

Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petenta nu a invocat nici un motiv de nelegalitate, dar verificând din oficiu acest aspect, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.

Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.

Instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 procesul verbal fiind semnat și semnată de petentă în data de 08.01.2014, plângerea fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 16.01.2014.

Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că în ceea ce privește fapta contravențională prevăzută de art. 10 lit. b din OUG 28/1999 și sancționată de art. 11 alin. 1 lit. b din OUG 28/1999, art. 11 alin. 3 din OUG 29/1999 coroborat cu 24 alin 2 din OG 2/2001 și art. 14 alin. 2 din OUG 28/1999 nu este îndeplinită una dintre condițiile cumulative necesare pentru existența unei contravenții, și anume vinovăția. Conform art. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor „ constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege,ordonanță,prin Hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei,orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean sau al Consiliului General al Municipiului București”.

Agentul constatator nu a adus nici o probă în dovedirea faptei reținute în sarcina petentului.

Instanța reține că, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în raport de dispozițiile art. 6 din CEDO, deși necalificată în dreptul intern ca fiind de natură penală, contravenția este asimilată noțiunii de “acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul de aplicare general al normei, cât și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.

Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, între care și a prezumției de nevinovăție a petentului, ce privește și aspectul sarcinii probațiunii în cadrul soluționării unei plângeri contravenționale, care impune agentului constatator să probeze fără dubiu faptele reținute în sarcina petentului. Instanța constată ca mențiunile procesului-verbal de contravenție în cauza de față nu sunt susținute de un probatoriu cu privire la existența faptei contravenționale, săvârșirea faptei de către petent și vinovăția acestuia în comiterea contravenției.

Instanța a ajuns la această concluzie în baza următoarelor argumente:

Conform art. 10 lit. b din Legea 28/1999 b)neîndeplinirea obligației agenților economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative.

În cuprinsul procesului verbal se menționează faptul că petenta a emis documentele de încasare, respectiv bon fiscal, doar pentru o parte (110) din participanții la masa festivă de Revelion 2013-2014.

Instanța apreciază că voința legiuitorului, raportată la textul art. 10 lit. b din OUG 28/1999 a fost de a sancționa acei agenți economici care cu rea-credință încearcă să se sustragă de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. În acest sens ultima teză a art. 10 lit. b prevede că constituie contravenție "neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum si neintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative. ”

Astfel, instanța apreciază că urmarea socialmente periculoasă, element constitutiv al faptei contravenționale prevăzute de art. 10 din OUG 28/199 este tocmai prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neemiterea bonului fiscal de către agentul economic în momentul încasării contravalorii serviciului prestat persoanei fizice.

Din cuprinsul actelor premergătoare emiterii procesului verbal de contravenție și al procesului verbal de contravenție nu rezultă că au existat persoane care au achitat contravaloarea mesei de revelion și petenta nu a emis bon fiscal sau factură pentru sumele achitate. De asemenea în momentul controlului nu au fost găsite de agentul constatator sume de bani care să nu fi fost înregistrate în contabilitate.

În condițiile în care petenta a depus la dosarul cauzei filele 13-28 facturile cu sumele achitate achitate ulterior desfășurării evenimentului de restul de 240 de persoane pentru masa de revelion, iar aceste venituri au fost înregistrate în contabilitate fiind evidențiate sumele de plată cu titlu de impozit pe profit și TVA aferente acestor sume.

În acest sens nu se poate reține o eventuală încercare petentei de sustragere de la îndeplinirea obligațiilor fiscale sau o încercare de creare a unui prejudiciu bugetului de stat prin neemiterea bonurilor fiscale, documentele de încasare aferente sumelor de bani achitate ulterior desfășurării evenimentului fiind emise în momentul plății serviciilor prestate.

Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că în ceea ce privește fapta contravențională prevăzută de art. 41 pct. 2 lit. c din Legea 82/1991 și sancționate art. 42 alin. 1 din Legea 82/1991, procesul verbal contestat face dovada săvârșirii contravenției de către petentă.

Aceasta întrucât procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însă este relativă și poate fi răsturnată prin orice mijloace legale de probă de către contravenient, conform dispozițiilor art. 249 C. care reglementează sarcina probei.

Petenta nu a răsturnat prezumția de autenticitate și veridicitate a procesului verbal prin nici un mijloc de probă.

Potrivit art. 41 pct. 2 lit. c din Legea 82/1991 constituie contravenție "nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității prevăzute de art. 4 alin. 3 cu privire la întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse”.

În procesul verbal de contravenție se reține că nu a avut întocmite la data controlului documente privind evidența gestionară a stocurilor de materii prime și produse finite pentru activitatea de restaurant respectiv fișa de magazie, bonuri de consum, rapoarte de producție și sector.

Chiar dacă le-a prezentat agentului constatator în data de 15.01.2014, dată stabilită în procesul verbal de contravenție, petenta trebuia să aibă întocmite aceste documente la momentul controlului și aceste documente să existe în materialitatea lor la sediul unității, prin faptul că nu le-a prezentat la momentul controlului petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.

Întrucât instanța urmează să anuleze parțial procesul verbal de contravenție în ceea ce privește fapta contravențională prevăzută de art. 10 lit. b din OUG 28/1999 și să dispună exonerarea petentei de la plata amenzii contravenționale în sumă de 8000 lei, iar măsurile complementare reținute în baza art. 11 alin. 3 din OUG 28/1999 coroborat cu art. 24 alin. 2 din OG 2/2001 și articolul 14 alin. 2 din OUG 28/1999 au fost dispuse în considerarea acestei fapte contravenționale, instanța urmează să înlăturare măsurile complementare, respectiv suspendarea activității petentei pe o perioadă de 3 luni și obligarea petentei la plata sumei de_ lei cu titlu de despăgubire, reținute în baza procesului verbal de contravenție.

În consecință, instanța urmează să admită în parte plângerea, să anuleze parțial procesul verbal de contravenție . nr._/08.01.2014 emis de ANAF – DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ – DIRECȚIA REGIONALĂ TÎRGU - J. în ceea ce privește fapta contravențională prevăzută de art. 10 lit. b din OUG 28/1999 și sancționată de art. 11 alin. 1 lit. b din OUG 28/1999, art. 11 alin. 3 din OUG 28/1999 coroborat cu art. 24 alin. 2 din OG 2/2001 și articolul 14 alin. 2 din OUG 28/1999, să dispună exonerarea petentei de la plata amenzii contravenționale în sumă de 8000 lei, să înlăturare măsurile complementare, respectiv suspendarea activității petentei pe o perioadă de 3 luni și obligarea petentei la plata sumei de_ lei cu titlu de despăgubire, reținute în baza procesului verbal de contravenție și să mențină celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte plângerea formulată de reclamanta . cu sediul ales pt comunicarea actelor de procedură în C., .. 47, județul D. în contradictoriu cu pârâta A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA DIRECTIA GENERALA ANTIFRAUDA FISCALA DIRECTIA REGIONALA 4 TARGU J. cu sediul în Târgu – J., ., județul Gorj.

Anulează parțial procesul verbal de contravenție . nr._/08.01.2014 emis de ANAF – DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ – DIRECȚIA REGIONALĂ TÎRGU - J. în ceea ce privește fapta contravențională prevăzută de art. 10 lit. b din OUG 28/1999 și sancționată de art. 11 alin. 1 lit. b din OUG 28/1999, art. 11 alin. 3 din OUG 28/1999 coroborat cu art. 24 alin. 2 din OG 2/2001 și articolul 14 alin. 2 din OUG 28/1999 și dispune exonerarea petentei de la plata amenzii contravenționale în sumă de 8000 lei și înlăturarea măsurilor complementare, respectiv suspendarea activității petentei pe o perioadă de 3 luni și obligarea petentei la plata sumei de_ lei cu titlu de despăgubire, reținute în baza procesului verbal de contravenție.

Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție.

Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..

Pronunțată în ședința publică de la 17.10.2014.

PreședinteGrefier C.-Nicușor M. R. C. B.

Red./Tehnored/ CNM/ 4 ex.

← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 29/2014....		Plângere contravenţională. Sentința nr. 1241/2014.... →

Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA