Plângere contravenţională. Sentința nr. 1813/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1813/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 1181/223/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Sentința civilă nr. 1813
Ședința publică de la 12 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-M. T.
Grefier L. V.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent G. V.
și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE D., având ca obiect plângere contravetionala
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns martorul asistent P. J. M., lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art. 311-323 Cod procedura civila, s-a procedat la audierea sub prestare de jurământ a martorului asistent P. J. M., a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosarul cauzei, după care,
Nemaifiind cereri de formulat și nici alte incidente de soluționat, conform dispozițiilor art. 244 alin. 1 Cod proc.civ., instanța constată cercetarea procesului încheiată.
INSTANȚA
Prin plângerea contravenționala, depusa si înregistrata pe rolul Judecătoriei Dragașani la data de 21.03.2011, sub nr._ , petentul G. V. a solicitat in contradictoriu cu intimatul I.P.J. D., anularea procesului verbal de contravenție .. nr._ încheiat la data de 04.03.2013, exonerarea de la plata amenzii, restituirea permisului de conducere . In subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
Petentul a aratat ca la data de 04.03.2013, a fost sancționat contravențional pe motiv că, ar fi condus autoturismul marca F. Punto, având montate pe geamurile laterale folii de culoare închisă, neomologate, iar autoturismul ar fi prezentat joc excesiv la mecanismul de direcție.
A mai precizat că, cele reținute nu corespund realității, întrucât foliile de pe geamuri au fost montate cu omologare și certificate, iar pretinsele defecțiuni nu existau.
În drept plângerea a fost întemeiată pe disp. art. 118 din OUG 195/2002 republicată.
La prezenta plângere s-a depus procesul verbal in original.
Legal citată, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei D., contravenția fiind săv. pe raza mun. C..
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Fapta reținută în sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat, deoarece, circulând cu defecțiuni tehnice la autoturism, exista riscul producerii unor accidente de circulație în care să fie implicate persoane nevinovate.
În scop probator, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile pe care le-a anexat odată cu întâmpinarea, proba testimonială, respectiv audierea martorului asistent P. J. M..
În concluzie, a solicitat a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
În baza art. 411 alin. 1, alin. 2 din C.p.c. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin sentința civilă nr. 1436 din 21.03.2013 Judecătoria D. a admis excepția de necompetență teritorială invocată de intimatul I.P.J. D. și a declinat competența soluționării plângerii contravenționale formulată de petentul G. V., în favoarea Judecătoriei C..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 28.06.2013, sub același număr.
In privinta martorului asistent P. J. M.., instanța a aplicat dispoz. art. 313 alin. 1 N.c.p.c., avand in vedere ca desi a fost citat in mod legal, acesta nu s-a prezentat,iar pe numele acestuia s-a emis mandat de aducere.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție .. nr._ încheiat la data de 04.03.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 675 lei, și suspendarea dreptului de a conduce autoturismul pe o perioadă de 30 de zile, reținându-se in sarcina sa săvârșirea contravenției prev. de disp. art. 148 pct. 11 din HG nr. 1391/2006 și art. 102 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002 republicată
În fapt, la data de 04.03.2013.2011, petentul a condus autoturismul marca F. Punto, cu nr. de înmatriculare_, pe . spre C.. București, având montate pe geamurile laterale folii de culoare închisă, neomologate. De asemenea, autoturismul prezenta defecțiuni grave la mecanismul de direcție.
Potrivit art. 148 pct. 11 din HG nr. 1391/2006:,, Se interzice conducătorului de autovehicul:11. să aibă aplicate folii sau tratamente chimice pe parbrize, lunetă ori pe geamurile laterale, care restrâng sau estompează vizibilitatea, atât din interior, cât și din exterior, cu excepția celor omologate și certificate, prin marcaj corespunzător, de către autoritatea competentă", iar conform art. 102 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002 republicată ,, Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul b) conducerea vehiculului cu defecțiuni grave la sistemul de frânare sau la mecanismul de direcție, constatate de poliția rutieră împreună cu specialiștii Registrului Auto Român".
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța urmează a examina mai întâi legalitatea procesului-verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, petentul a invocat nerespectarea dispozițiilor art.16 alin. 3 din OG2/2001, în sensul că agentul constatator nu a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni cu privire la conținutul actului sancționator.
Prin Decizia Înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 22/2007 privind examinarea recursului in interesul legii, s-a reținut ca deși potrivit legii obiecțiunile trebuie consemnate in procesul-verbal sub sancțiunea nulității, aceasta nulitate nu poate fi una absoluta, având în vedere natura interesului ocrotit, drept consecința nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din actul normativ menționat atrage nulitatea relativa a procesului-verbal de constatare a contravenției.
În atare situație vom analiza doar existența vătămării petentului, cauzată acestuia prin neregulile semnalate, vătămare care trebuie dovedită și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție .
Procedând la o astfel de analiză, se constată că petentul nici nu a indicat în ce mod a fost prejudiciat prin neregula reclamată și de altfel, motivul invocat nu este de natură să conducă la anularea procesului verbal, neproducându-i acestuia nici o vătămare.
Prin urmare, instanța reține că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001, în lipsa cărora, actul sancționator ar fi fost lovit de nulitate absolută.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contravențional atacat, instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii publice, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate care însă este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient, conform disp. art. 249N.c.pr.civ. care reglementează sarcina probei.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, inclusiv prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție. Instanța europeană a stabilit că prezumțiile de fapt sau de drept operează în legile represive din toate sistemele juridice și că ea nu interzice în principiu asemenea prezumții. Cu toate acestea, exigențele unui proces echitabil impun statelor contractante să nu depășească anumite limite și să le folosească într-o manieră rezonabilă, ținând cont de gravitatea faptei și cu respectarea dreptului la apărare.
De asemenea, Curtea a stabilit că sarcina sa nu este de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumții legale sau simple cu prevederile Convenției, ci de a determina dacă aceasta a fost aplicată în concret reclamantului într-o manieră compatibilă cu respectarea prezumției de nevinovăție (cauza Bouamar c Franței).
În cauza dedusă judecății se reține prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție, tocmai că reținerea faptei contravenționale și aplicarea sancțiunii se întemeiază pe faptele și împrejurările constatate personal de agentul constatator.
Procesul verbal de contravenție nu este doar un act de acuzare ci și un mijloc de probă.
Textul art. 34 din OG 2/2001 presupune o interpretare concordantă cu exigențele unui proces echitabil, devreme ce prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție. Prin urmare instanța nu pornește de la ideea preconcepută că persoana sancționată contravențional este vinovată, ci menținerea procesului verbal va fi rezultatul unor verificări asupra tuturor consemnărilor actului sancționator.
În situația sancționării contravenției constând în fapta comisivă, astfel cum este în situația de față, procesul verbal constituie un mijloc de probă, el dovedind o situație de fapt care a condus în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea celui sancționat. Prin urmare, în astfel de cazuri, sarcina probei, în procesul civil, este inversată prin mecanismul de funcționare a prezumției simple, astfel încât aceasta trece asupra părții împotriva căreia este stabilită prezumția.
Petentul, având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, a solicitat și i-a fost încuviințată proba cu înscrisurile depuse .
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal, și faptul ca pe parcursul judecații petentul nu a făcut dovada existentei unei alte situații de fapt, decât cea menționata in procesul verbal de contravenție, deși potrivit art 249 N.c.p.civ. acestuia ii revenea sarcina probei, instanța retine că prezumția de temeinicie nu a fost răsturnată, procesul verbal de contravenție bucurându-se in continuare de prezumția de legalitate si temeinicie instituita de lege in favoarea sa.
Deoarece petentul a arătat în plângere că sancțiunea aplicată este exagerată în raport cu gravitatea faptelor și a precizat că sancțiunea avertisment era mult mai potrivită, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 - care constituie dreptul comun în materie contravențională, coroborat cu dispozițiile art. 38 alin. 3 din același act normativ, instanța va aprecia inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată.
Astfel, instanța va da relevanță dispozițiilor art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și dispozițiilor art. 21 alin. 3 din același act normativ care prevăd că la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului, precum și prevederilor art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
Petentul a invocat, în circumstanțiere, faptul că nu a pus ]n pericol siguranța rutieră a celorlalți participanți la trafic, dar nu a dovedit această susținere.
Făcând aplicarea criteriilor sus menționate, având în vedere împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, urmările acesteia, faptul că petentul a fost sancționată pentru două fapte contravenționale, că a încercat să inducă în eroare instanța prin prezentarea unei stări de fapt care nu corespundea cu realitatea precum și faptul că petentului i s-a aplicat minimul sancțiunii prevăzute de lege și că nu a făcut dovada unor împrejurări care să îi circumscrie favorabil, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru ca scopul preventiv educativ să fie îndeplinit și că numai amenda aplicată este în măsură să ducă la atingerea scopului legii, respectiv riscul producerii unor accidente de circulație în care să fie implicate persoane nevinovate.
Având în vedere că procesul -verbal de contravenție face dovada stării de fapt si a încadrării in drept până la proba contrară conform art.34 din OG 2/2001, probă care nu a fost realizată in cauză de petent, instanța va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul G. V., domiciliat în Dragașani, ., jud. V., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel in 30 zile de la comunicare, ce va fi depus la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședința publică de la 12.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R.-M. T. L. V.
Red. M.R.T/ Tehnored. L.V.
2 ex./04.03.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4505/2014. Judecătoria... → |
|---|
