Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 06-10-2014 în dosarul nr. 2391/311/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._/2014
Ședința publică de la 06 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. T.
Grefier D. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent D. Nicușor L. și pe intimat I. D. - SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea de pe listă (poziția 28), s-a constatat lipsa părților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța a dispus lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o noua strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța verificându-și din oficiu competenta, potrivit art.131 NCPC, instanța constată raportat la art.32, alin.1 din OG 2/2001 constata ca este competenta general, material și teritorial cu soluționarea cauzei.
In raport de dispozițiile art. 238 NCPC estimează durata procesului la 3 luni.
Apreciind că proba cu înscrisurile de la dosar solicitată de părți este admisibilă și poate să conducă la soluționarea procesului, potrivit dispozițiilor art.258, alin.1 rap. la art.255 N.C.P.C o încuviințează.
Nemaifiind alte cereri de formulat probe de administrat sau excepții de invocat, instanța fiind lămurită, în conformitate cu prevederile art. 394 alin 1. C proc civilă a declarat dezbaterile închise si a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 18.03.2014 sub nr._, petentul D. Nicușor L. a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 14.03.2014 încheiat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D., exonerarea de plata amenzii și restituirea permisului de conducere.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că nu se face vinovat de fapta de a fi circulat cu autoturismul cu viteza de 103 km/h, eveniment care a fost constatat pe raza localității Dudovicești, județul D..
A susținut petentul prin prisma dispozițiilor art.3.1.1. din Norma de Metrologie Legală NML 021-05, nu se poate stabili în mod clar și fără echivoc faptul că viteza de 103 km/h înregistrată de aparatul radar este cea reală, existând posibilitatea ca valoarea acesteia să fie în realitate mai mică cu 3% sau 4% ceea ce ar presupune că sancțiunile aplicate sunt neîntemeiate, viteza astfel rezultată nefiind mai mare cu 50 km/h decât limita de viteză legal stabilită.
În drept, plângerea s-a întemeiat pe dispozițiile OUG 195/2002 rep. și NML 021-05, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
La plângere, petentul a anexat procesul verbal contestat.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 28.04.2014, intimatul I. D. a depus întâmpinare prin care invocat excepția necompetenței teritoriale și a solicitat declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei C., precum și judecarea în lipsă.
Pe fond, a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
A solicitat ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Învederează instanței de judecată că abaterea săvârșită de petent a fost filmată de aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul poliției rutiere, prin urmare sancționarea acestuia este legală și temeinică.
Așadar, consideră că I. D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atâta, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Fapta reținută în sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece circulând cu o viteză peste limita legală admisă, există riscul producerii unor accidente de circulație în care să fie implicate persoane nevinovate.
Având în vedere numărul mare de accidente cu consecințe grave cu care se confruntă societatea noastră ca urmare a nerespectării regulilor de circulație de către conducătorii auto, a se permite acestora să se eschiveze de la suportarea răspunderii contravenționale ce le revine ca urmare a propriei conduite culpabile prin ignorarea mențiunilor proceselor-verbale de constatare a contravențiilor întocmite corect, este atât contrar legii cât și un act de iresponsabilitate socială care încurajează atitudinea de nerespectarea regulilor de circulație a acestora, lipsind-o de consecințele pe care legea le prevede.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv planșa foto cuprinzând fotografii și buletinul de verificare metrologică pentru aparatul radar.
Precizează că prin Ordinul nr. 187/2009 emis de Biroul Român de Metrologie a fost abrogat pct.4 din NML 021-05 astfel că măsurătorile și înregistrările cu aparatul radar pot fi efectuate și de către polițiști care nu au calitatea de operatori calificați.
În drept, a invocat prevederile OUG nr.195/2002, republicată, Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 rep. și OUG nr.2/2001.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 30.06.2014 sub nr._ .
În temeiul art. 258, alin.1 rap. la art.255 N.C.P.C, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._/14.03.2014, încheiat de I. D., Serviciul Rutier, petentul D. Nicușor L. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1190 lei, luându-se față de acesta și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.49, alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată și sancționată de dispozițiile art.102, alin.3, lit.e din OUG 195/2002, republicată.
S-a reținut în sarcina petentului că, în data de 14.03.2014, a condus autoturismul marca Dacia Duster, cu număr de înmatriculare_, pe DN 6-localitatea Dudovicești, cu viteza de 103 km/h, viteză ce a fost înregistrată cu aparatul radar AUTOVISION, . 110 montat pe auto MAI_.
Procesul verbal a fost semnat de agentul constatator si de contravenient, acesta din urmă cu obiecțiuni.
Constatând ca plângerea a fost formulata în termenul legal prevazut de art.118 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, instanta urmează să verifice legalitatea si temeinicia procesului verbal contestat, conform prevederilor art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Verificând actul constatator sub aspectul legalității, instanța reține că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art.17, alin.1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Potrivit art.121, alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG 1391/2006, conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare, iar potrivit art. 102, alin.3, lit.e din OUG 195/2002, republicată, constituie contraventie și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În speta, potrivit art. 49, alin.1 din OUG 195/2002, republicată, limita maxima de viteză în localitatea în care a circulat petentul era de 50 km/h, ceea ce înseamna că deplasarea cu o viteza de 103 km/h, constituie contravenția sancționată de art.102, alin.3, lit.e din OUG 195/2002, republicată.
Instanța constată că fapta reținută în sarcina petentului în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este dovedită prin planșele fotografice depuse la dosar (fila 21 din dosarul nr._ al Judecătoriei Slatina) și realizate cu aparatul radar, care fac suficientă dovadă a faptului că, petentul, la data de 14.03.2014, a condus autoturismul marca Dacia Duster cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 103 km/h în localitate, iar potrivit art.49 alin.1 din OUG 195/2002, republicată, limita maxima de viteza în localitate este de 50 km/h.
Astfel, analizând planșele foto depuse la dosar se observă că în toate aceste planșe a fost filmat un singur autoturism, iar autoturismul filmat în acest interval de timp a avut o viteza de 103 km/h, în două planșe foto distingându-se în mod clar numărul de înmatriculare al autoturismului, respectiv_ .
Având în vedere succesiunea rapidă a acestor înregistrări, precum și faptul că aceste înregistrări au fost făcute cu un aparat tehnic verificat metrologic, instanța apreciază că autoturismul ce se deplasa cu viteza de 103 km/h, este autoturismul cu nr. de înmatriculare_, ce aparține petentului D. Nicușor L..
Instanța mai arată faptul că, potrivit dispozițiilor art. 1.1 și 1.2 din Norma de Metrologie Legală nr.021/23.11.2005 privind aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre), pentru a fi utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele folosite de poliția rutieră la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, trebuie să respecte cerințele metrologice și tehnice din prezenta normă, iar pentru ca acestea să poată constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere, trebuiesc îndeplinite cerințele privind utilizarea cinemometrelor prevăzute de 5.2.1 din acest act.
Potrivit dispozițiilor art.5.2.1 din Norma de Metrologie Legală nr.021/23.11.2005, cinemometrele pot fi utilizate numai dacă au fost verificate metrologic, marcate și sigilate, fiind necesar să existe buletine de verificate metrologică în termen de valabilitate.
Astfel, instanța reține faptul că cinemometrul la care se face referire expresă în cadrul descrierii faptei, aparatul radar AUTOVISION, . 110 montat pe auto MAI_ era verificat metrologic la data constatării faptei, 14.03.2014, potrivit mențiunilor buletinului de verificare metrologică nr._/22.03.2013, valabil până la 22.03.2014 (fila 22 din dosarul nr._ al Judecătoriei Slatina).
În ceea ce privește susținerea petentului referitoare la faptul ca a circulat cu o viteză inferioară celei înregistrate de aparatul radar, având în vedere marja de eroare de +/-3km/h, respectiv +/- 4 km /h, aceasta nu poate fi reținută de instanța întrucât pleacă de la două premise neprobate în cauză și anume: că eroarea de măsurătoare a aparatului radar s-ar fi situat la nivelul de -3 km/h, respectiv de – 4km/h și că eroarea de măsurătoare s-ar fi manifestat exclusiv în sens pozitiv, deși este admis că această eroare poate fi atât negativă cât și pozitivă.
Prin urmare, având în vedere că aparatul radar montat pe autoturismul MAI_ era verificat metrologic la data constatării faptei, 14.03.2014, potrivit mențiunilor buletinului de verificare metrologică nr._/22.03.2013, instanța constată că valorile măsurate de acesta constituie în mod neechivoc probe pentru aplicarea legislației rutiere.
În aceste condiții, instanța apreciază că procesul-verbal este temeinic încheiat, fapta reținută fiind dovedite prin probele de la dosar, astfel cum acestea au fost interpretate anterior.
În temeiul art.34 din OG 2/2001 coroborat cu art.38 alin 3 din același act normativ care permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată, instanța arată că sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce îi revin în materia circulației rutiere, ținând cont de împrejurarea că prima faptă reținută în sarcina acestuia prezintă un grad de pericol ridicat, punând în pericol siguranța circulației, pericol apreciat de altfel ridicat și de către legiuitor prin prevederea conform căreia pentru contravenția săvârșită se aplică și sancțiunea contravențională complementară a suspendării dreptului de a conduce
Față de considerentele expuse mai sus, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent, împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/14.03.2014, încheiat de I. D., Serviciul Rutier.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul D. Nicușor L., cu domiciliul în Slatina, ., ..A, ., județ O., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., Serviciul Rutier, cu sediul în C., ., jud.D., împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/14.03.2014, încheiat de I. D., Serviciul Rutier, ca neîntemeiată.
Cu apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.10.2014.
Președinte, Grefier,
L. T. D. N.
Red.Jud.L.T.
Tehnored.V.N.
4ex/03.12.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 24/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 13/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
