Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 07-11-2014 în dosarul nr. 2128/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._/2014
Ședința publică din data de 07.11.2014
Completul constituit din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. Ș.-C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul B. T. și pe intimatul I. D. BIROUL RUTIER C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul prin avocat M. M., lipsind intimatul și martorul I. A..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-cauza are ca obiect plângere contravențională;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
Instanța constată imposibilitatea administrării probei testimoniale cu martorul I. A., astfel că în baza art. 313 alin.3 NCPC, procedează la judecată.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța constată terminată cercetarea procesului și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat M. M. pentru petent solicită admiterea plângerii contravenționale, astfel cum a fost formulată, exonerarea de la plata amenzii și restituirea permisului de conducere. Fără cheltuieli de judecată
În temeiul art. 394 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 24.01.2014, sub nr._, petentul B. T., în contradictoriu cu intimatul I. D. BIROUL RUTIER C., a solicitat anularea procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 23.01.2014
În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul-verbal contestat s-a reținut că la data de 23.01.2014 nu ar fi acordat prioritate de trecere la pietonii aflați în traversarea străzii pe marcajul pietonal de pe . petentul însă că pe marcajul pietonal nu era nimeni angajat în traversarea străzii și că în acea zonă se afla și o parcare, astfel că agentul constatator nu avea cum să observe dacă erau pietoni angajați în traversarea străzii.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
Au fost anexat plângerii, procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 23.01.2014, în original și copie carte de identitate petent.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În motivare, intimatul a arătat că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, a solicitat instanței de judecată să constate că aceasta poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. În opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal având deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal. consideră ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului in exercițiul funcțiunii.
A învederat instanței că fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptată, atât in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, s-a solicitat de către intimat judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul E. C., a cărui declarație se află consemnată și atașată la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 23.01.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile și avertisment pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 135 lit.h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și art. 36 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât la data de 23.01.2014, a condus autoturismul Dacia cu numărul de înmatriculare_ pe . intersecția cu . acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea străzii prin loc prevăzut cu indicator și marcaj pietonal și nu a purtat centura de siguranță.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța reține că procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în cauză neexistând motive de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În acest sens, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile. O astfel de prezumție este și cea de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.
Totodată, instanța are în vedere că potrivit jurisprudenței CEDO (Cauza A. c. României), deși necalificată în dreptul nostru intern ca fiind de natură penală, procedura contravențională este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul general de aplicare al normei și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.
Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice, prevăzute de art. 6 paragraf. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, între care și prezumția de nevinovăție a făptuitorului, care implică printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat.
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În cauza de față, agentul constatator a perceput personal faptele săvârșite, astfel că procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, făcând dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța reține însă că petentul a răsturnat prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat cu privire la prima faptă reținută în sarcina sa, făcând dovada contrarie celor reținute în procesul-verbal. Astfel, martorul E. C., audiat în cauză, a arătat că nu era niciun pieton angajat în traversare pe trecerea de pietoni când a trecut petentul cu autoturismul, aceștia aflându-se pe trotuar.
În ce privește contravenția prevăzută de art. 36 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, instanța reține că procesul-verbal de contravenție reprezintă o probă suficientă care să dovedească fapta reținută în sarcina petentului, atât timp cât aceasta nu invocă împrejurări sau nu aduce probe de natură a înlătura prezumția de netemeinicie a actului sancționator sub acest aspect.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate petentului pentru cea de-a doua faptă, instanța constată că acestea respectă prevederile art. 21 din OG 2/2001, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, fiind luate în considerare împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va admite plângerea contravențională, va anula procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 23.01.2014, în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și va înlătura sancțiunile aplicate pentru aceasta, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
De asemenea, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul B. T., cu domiciliul în C., .. 6, ..1, ., în contradictoriu cu intimatul I. D. BIROUL RUTIER C. cu sediul în C., ., județul D..
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 23.01.2014, în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și înlătură sancțiunile aplicate pentru aceasta.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. I. Ș.-C.
Red.Dact.C.A.
4 ex. 2 ex. .>
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 87/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 1216/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
