Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 26175/215/2014
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2014
Ședința publică de la 08 Decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. C. - judecător
Grefier A. G.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent B. C. și pe intimat POLIȚIA M. C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul personal și martorul R. F. L., lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care învederează că s-a înaintat, de către IPJ D., cazierul rutier al petentului.
În temeiul art. 318-321 Cod proc.civ. s-a procedat la ascultarea martorului I. R. F. L., sub prestare de jurământ, conform dispozițiilor art.319 Cod proc.civ., declarația acestuia fiind consemnată si atașată la dosar .
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul solicită admiterea plângerii contravenționale, fără cheltuieli de judecată. Învederează că realizează un venit de 1500 lei /lună, iar soția sa se află în concediu de maternitate.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 01.07.2014 sub nr._, petentul B. C. a chemat în judecată pe intimata POLITIA M. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună:
- într-o primă variantă, admiterea plângerii, să se constate nul procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 26.06.2014, cu consecința înlăturării sancțiunilor contravenționale aplicate și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 680 lei, cu cheltuieli de judecată;
- într-o a doua variantă, admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 26.06.2014, cu consecința înlăturării sancțiunilor contravenționale aplicate și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 680 lei, cu cheltuieli de judecată;
- într-o a treia variantă, admiterea plângerii, anularea în parte a procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 26.06.2014, în sensul înlocuirii sancțiunilor contravenționale aplicate cu avertisment și, pe cale de consecință, exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 680 lei;
În motivarea în fapt a acțiunii, petentul a arătat că la data de 26.06.2014 a fost sancționat, în baza art. 99 alin. 2 și art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002, cu 8 puncte amendă, respectiv 680 lei și 2 puncte penalizare pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute de art. 36 alin. 1 și art. 147 alin. 1 din OUG 195/2002, reținându-se în sarcina sa că, la data de 26.06.2014, în jurul orei 10:00, a condus autoturismul marca Skoda O., cu nr. de înmatriculare_, pe . însoțit de pasagerul R. F. L., fără a purta centura de siguranță. De asemenea, s-a reținut că, la controlul efectuat, nu ar fi prezentat documentele personale și ale autoturismului.
Petentul a susținut că procesul verbal de contravenție este nul, întrucât:
- agentul constatator a indicat greșit, raportat la starea de fapt reținută de acesta, atât temeiul de drept al obligației pe care ar fi încălcat-o, cât și temeiul de drept al sancționării sale;
- agentul constatator nu individualizează distinct sancțiunea aplicată pentru fiecare din contravențiile reținute în sarcina petentului.
Petentul a preciza că procesul verbal de contravenție este netemeinic, întrucât agentul constatator a reținut greșit starea de fapt, întrucât, în momentul deplasării purta centura de siguranță, fapt ce poate fi confirmat de pasagerul adu F. L., și a prezentat cartea de identitate și permisul de conducere agentului constatator.
În ceea ce privește certificatul de înmatriculare al autoturismului, petentul a menționat că a adus la cunoștința agentului constatator că autoturismul marca Skoda O., cu nr. de înmatriculare_, se afla în service-ul ., iar petentul avea calitatea de angajat, efectuând o testare de drum, toate documentele autoturismului fiind păstrate la recepția service-ului.
În susținerea afirmațiilor sale, a prezentat agentului constatator Ordinul de reparație nr._/26.06.2014 privind auto_, însă acest înscris nu a fost luat în seamă.
Petentul a arătat că procesul verbal de contravenție este nelegal, întrucât agentul constatator a interpretat greșit dispozițiile art. 1 din OG 2/2001, întrucât, față de adevărata stare de fapt prezentată în prezenta plângere, faptele reținute de agentul constatator nu îi sunt imputabile.
Într-o a treia variantă a plângerii contravenționale, în situația în care se apreciază că susținerile sale sunt nefondate și că ar fi săvârșit contravențiile indicate în actul sancționator, petentul solicită să se constate că procesul verbal de contravenție este nelegal, fiind încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 7 alin. 3 coroborat cu art. 21 alin. 3 din OG 2/2001.
Raportat la urmarea produsă, presupusa faptă ilicită săvârșită prezintă un grad de pericol social redus, astfel încât sancțiunea aplicabilă ar fi cea prevăzută de dispozițiile art. 7 alin. 1 din OG 2/2001.
În drept a invocat art. 5 alin. 5 și art. 31 alin. 1 din OG 2/2001.
În dovedirea plângerii înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, proba cu martorul R. F. L..
A anexat, procesul verbal contestat, în original, și, în copie, contractul individual de muncă nr. 22/11.04.2014, Ordinul de reparație nr._/26.06.2014, acte de stare civilă.
Acțiunea a fost legal timbrată.
La data de 24.07.2014, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic.
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia lor, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Solicită ca fapta pentru care petenta fost sancționată a fost constată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi a genți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul MAI, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și lați conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al M. București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care s e bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent ( agentul, în această situație ) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
La data de 16.09.2014 petentul a depus răspuns la întâmpinare, reiterând susținerile din plângerea contravențională.
La data de 03.11.2014 petentul a depus la dosar cerere de judecare a cuzei în lisp și cerere de probatorii.
La termenul de judecată din data de 03.11.2014 instanța a încuviințat, pentru petent, proba testimonială cu martorul R. F. L., audiat în cauză, și proba cu efectuarea unei adrese către IPJ D. – Serviciul Rutier ca fiind admisibile, putând duce la soluționarea procesului, iar pentru intimată, a luat act că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de agentul de poliție.
A dispus emiterea adresă către IPJ D. – Serviciul Rutier pentru a înainta la dosarul cauzei cazierul rutier al petentului, răspunsul fiind depus la data de 24.11.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit la data de 26.06.2014 de către un agent constatator din cadrul intimatei, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 680 lei, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 36 alin. 1 și art. 147 alin. 1 din OUG 195/2002 și sancționate de art. 99 alin. 2 și art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002.
În sarcina petentului s-a reținut că în data de 26.06.2014, a condus autoturismul marca Skoda O., cu nr. de înmatriculare_, pe . însoțit de pasagerul R. F. L., fără a purta centura de siguranță. De asemenea, s-a reținut că nu a prezentat documentele personale și ale autoturismului.
Împotriva procesului verbal menționat petentul a formulat plângere contravențională în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A. c. României, par. 66).
În ceea ce privește temeinicia, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de principiu, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă petentului.
Ca atare, avându-se în vedere împrejurarea că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție prin depoziția martorului propus, R. F. L., procesul verbal de contravenție se bucură, în continuare, de prezumția de legalitate și temeinicie instituită în favoarea sa.
Cu toate acestea, în temeiul art. 34 din OG 2/2001 - care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care, coroborat cu art. 38 al 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră așadar că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția contestatorului asupra obligațiilor ce îi revin în materia reglementată de O.G. 2/2001.
Pentru a proceda astfel, instanța are în vedere pe de o parte dispozițiile art. 5 alin 5 din O.G. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite) și art. 21 alin 3 din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul si mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului), iar pe de altă parte dispozițiile art. 7 alin 3 (prin care se prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune).
Totodată, ținând cont de dispozițiile art. 34, al. 1 din O.G. 2/2001 potrivit cărora instanța hotărăște asupra sancțiunii, instanța constată că se justifica înlocuirea sancțiunii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, având în vedere tocmai gradul de pericol social al faptei si situația in care se găsește petentul.
În aceste condiții, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul B. C. în contradictoriu cu intimata POLITIA M. C. și va înlocui amenda contravențională în cuantum de 680 lei aplicată petentului în baza procesului-verbal de contravenție ., nr._/26.06.2014 întocmit de intimată, cu sancțiunea avertisment.
Va menține celelalte dispoziții din procesul-verbal.
Va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul B. C., CNP_, cu domiciliul în C., ., nr. 9, ., ., jud. D., în contradictoriu cu intimata POLITIA M. C., cu sediul în C., .-34, jud. D..
Înlocuiește amenda contravențională în cuantum de 680 lei aplicată petentului în baza procesului-verbal de contravenție ., nr._/26.06.2014 întocmit de intimată, cu sancțiunea avertisment.
Menține celelalte dispoziții din procesul-verbal.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel, în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședința publică de la 08 Decembrie 2014.
Președinte, Grefier,
L. C. A. G.
Red jud. L.C/Tehnored gref. A.G.
4 ex/15.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9015/2014.... | Fond funciar. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
