Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 22104/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2014
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. N.
Grefier A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent S. R. SA și pe intimat C. L. AL MUNICIPIULUI C. - POLIȚIA LOCALĂ A MUNICIPIULUI C., având ca obiect plângere contravenționala .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat R. M. pentru petentă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Verificând competența, în conformitate cu prevederile art. 131 N.C.p.civ., instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 94 pct. 4 C.proc.civ. și art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001, este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe aspectul propunerii de probatorii.
Avocat R. M. pentru petentă solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Apreciază că este utilă soluționării cauzei, conform art. 255 Cod procedură civilă, proba cu înscrisuri solicitată de petentă și de intimată, motiv pentru care, în temeiul art. 258 Cod procedură civilă, o va încuviința.
Instanța declară încheiată cercetarea judecătorească, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul în fond.
Avocat R. M. pentru petentă solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea de la plata amenzii, iar în subsidiar, având în vedere lipsa pericolului social al faptei, înlocuirea sau diminuarea amenzii în cuantum de 3000 lei la minimul prevăzut de lege, de 1000 lei, fără cheltuieli de judecată. Arată că lucrările au presupus un minim de disconfort și au fost efectuate cu acordul locatarilor, în beneficiul acestora, scopul urmărit fiind unul licit și lipsit de urmări. În ceea ce privește nelegalitatea procesului verbal de contravenție arată că era necesar ca agentul constatator să indice actul normativ care stabilește necesitatea obținerii autorizației de construire, legea stabilind și excepții de la construirea și efectuarea de lucrări. Faptul că intimata a precizat în întâmpinare a actului normativ nu poate fi luat în calcul, fiind un act extrinsec procesului verbal. Cu privire la netemeinicia procesului verbal arată că organele de poliție au precizat că au procedat la efectuarea de verificări ca urmare a sesizărilor primite de la mai mulți proprietari din imobilele în care societatea execută lucrări, însă acestea nu probează situația de fapt din prezenta cauză, neavând nicio legătură cu lucrările efectuate, acestea aparținând unor locatari din alte zone/cartiere ale orașului. Depune concluzii scrise.
INSTANȚA
La data de 04.06.2014 petenta S. R. SA a formulat plângere în contradictoriu cu C. L. al mun. C. – Poliția Locală a mun. C. împotriva procesului-verbal de contravenție nr. 8879 din 14.05.2014 emis de C. L. al mun. C. – Poliția Locală a mun. C., solicitând în principal anularea acestuia și exonerarea de măsurile dispuse, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amnezii contravenționale cu sancțiunea "avertisment".
În motivarea plângerii, petenta arată că la data de 20.05.2014 a fost primit la sediul societății din București, procesul-verbal de contravenție mai sus menționat, prin care Poliția Locală C. a procedat la aplicarea amenzii contravenționale în valoare de 3000 lei și a dispus oprirea imediată a lucrărilor și . că a fost constatată efectuarea de lucrări de construire a unei rețele de comunicații prin crearea altor trasee față de cele existente, cu străpungerea planșeelor dintre etajele blocului I 25, situat în C., . de construire.
Petenta a precizat că deși în actul contestat se face vorbire de o notă de constatare, acest înscris nu i-a fost comunicat.
De asemenea, petenta a invederat instanței că d-l. G. M. M. a dat curs invitației telefonice de a se prezenta la sediul Poliției Locale C. la data de 14.05.2014, ocazie cu care 4 agenți de poliție i-au solicitat să semneze și să primească mai multe procese-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor privind efectuarea de către R. în calitate de beneficiar, a unor lucrări în blocuri de pe raza mun. C., fără a deține autorizație de construire.
Având în vedere că agenții de poliție au refuzat atât furnizarea de informații detaliate cu privire la cele constatate și reținute în procesele-verbale cât și prezentarea spre observare a notelor de constatare și a planșelor foto la care s-a făcut referire, condiții apreciate ca justificate și necesare pentru ca reprezentantul societății să poată cunoaște și însuși, după caz, presupusele contravenții, acesta a refuzat semnarea proceselor-verbale.
Cu toate că cele consemnate de agentul constatator creează o aparență de legalitate a sancțiunii ce a fost aplicată de R., solicită să se observe că aceasta, este în realitate, o sancțiune netemeinică și nelegală.
Procesul-verbal este nelegal, sancționarea societății petente nu are la bază un temei de drept.
Astfel, societatea a fost sancționată în baza disp. art. 26 lit. a Legea 50/1991.
Era necesar ca agentul constatator să indice actul normativ prin care se stabilește necesitatea obținerii autorizației și solicită să se observe că agentul constatator s-a limitat doar la o descriere sumară a faptei, fără a indica temeiul de drept care o incriminează.
Procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu încălcarea disp. art. 16 alin. 1 OG 2/2001.
Ca urmare a încălcării dreptului la apărare, organul constatator a sancționat în mod eronat petenta, reținând în sarcina acesteia, împrejurarea că este autoul faptei contravenționale. Lucrarea efectuată se circumscrie proiectului de modernizare a infrastructurii de telecomunicații în vederea racordării condominiilor la rețeaua metropolitană de fibră optică în vederea asigurării accesului clienților acesteia la o gamă de noi servicii de telecomunicații performante (televiziune inclusiv prin internet – IPTV, internet de mare viteză și voce - telefonie), fiind precedată de acordul proprietarilor de locuințe din blocul I 25. În realizarea acestui obiectiv, petenta în calitate de beneficiar, a contractat efectuarea lucrărilor de dezvoltare a rețelei cu . în calitate de furnizor/antreprenor. Astfel, responsabilitatea bținerii autorizației de construire revenea furnizorului și în concluzie, culpa pentru efectuarea lucrărilor neautorizate constatate de agentul constatator îi aparține acestuia, o eventuală responsabilitate a beneficiarului societății petente rezultând în mod indirect.
Totodată, petenta arată că, având în vedere natura și importanța deosebită a instalațiilor de telecomunicații și ținând cont de faptul că acestea trebuie să fie permanent protejate, asigurate corespunzător și modernizate, în vederea racordării blocului la rețeaua metropolitană de fibră optică, în anul 2014, petenta a efectuat lucrări la infrastructura deja existentă, motiv pentru care a solicitat acordul Asociații de proprietari. Astfel, pe fiecare palier al scării s-au montat componentele setului de securizare al rețelei, iar lucrările de racord efectuate au presupus un minim de disconfort. Acordul dat de Asociația de proprietari a fost unul favorabil. Prin urmare, petenta nu trebuia să obțină autorizație de construire pentru lucrările de racord efectuate.
Solicită în dovedire proba cu înscrisuri.
La data de 02.09.2014 intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca fiind netemeinică, susținând că sancțiunea aplicată se încadrează în dispozițiile art. 26 alin. 1 lit. b) din Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construire, dispozițiile art. 3 prevăzând obligativitatea obținerii autorizației de construire pentru executarea lucrărilor de construire sub sancțiunea legii, lucrările executate de contravenient fiind încadrate în dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a din Legea 50/1991 ce necesită existența autorizației de construire precum și respectarea acesteia, iar sancțiunea pentru această faptă este de natură contravențională prin aplicarea amenzii prevăzută de Legea 50/1991.
Invocă și prevederile art. 28 din Legea 50/1991 republicată „(1) Odată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a și b se dispune oprirea executării lucrărilor precum și după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției”.
Consideră că dreptul de a constata contravenția și de a aplica amenda nu a fost prescris, ținând cont de prevederile art. 37 din Legea 50/1991 republicată.
Din textele legale menționate, rezultă că fapta petentului este certă (realizarea unei construcții fără respectarea autorizației de construire) are caracter contravențional, iar dreptul de a constata contravenția nu a fost prescris, procesul-verbal de contravenție contestat bucurându-se de prezumția de legalitate până la dovada contrară, ori petentul nu a dovedit contrariul temeiniciei și legalității actului contestat.
Consideră că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, iar actul sancționator a fost întocmit cu respectarea prevederilor OG 2/2001 și Legii 50/1991 R., având în vedere că s-a ales sancționarea faptei cu amendă de 3000 lei pe o scară reglementată de Legea 50/1991 pentru contravențiile prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. b de la 3000 lei la 10.000 lei.
În drept, își întemeiază prezentele motive pe dispozițiile art. 205 și urm. C.P.CIV. și Legea 50/1991 republicată.
A anexat la întâmpinare: nota de constatare nr. 8879/2014, planșe foto efectuate la fața locului, sesizare nr._/2014, sesizare nr._/2014, extras telefonul cetățeanului din datele de 07.04.2014 și respectiv la 08.04.2014.
Analizând înscrisurile depuse, instanța constată că plângerea nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
I. Analizând legalitatea procesului verbal, în temeiul art. 34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că acesta îndeplinește condițiile de legalitate impuse de dispozițiile art.17 din același act normativ, sub sancțiunea nulității absolute (respectiv: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator).
Motivul de nelegalitate invocat de petentă nu este întemeiat, deoarece art. 17 din OG nr.2/2001 stabilește clar care sunt elementele obligatorii ale procesului verbal (cele arătate mai sus), sub sancțiunea nulității absolute, independent de orice vătămare, iar dispozițiile încălcate prin fapta contravenționale nu se numără printre ele. Prin urmare, nemenționarea dispozițiilor ce obligă la obținerea unei autorizații nu atrage anularea procesului verbal fără dovada unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel, decât prin anularea acestui act, vătămare care nu s-a dovedit, conform art. 249 Cod procedură civilă.
II. Referitor la temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că în general, procesul verbal întocmit de un agent al statului, competent potrivit legii și aflat în exercițiul funcțiunii, are valoare probatorie prin el însuși, sub aspectul constatării directe a stării de fapt.
Prezumția de legalitate și de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal este recunoscută în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, alături de prezumția de nevinovăție, prezumțiile nefiind în principiu contrare Convenției Europene a Drepturilor Omului, dar acestea nu trebuie să depășească limitele rezonabile, ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării (Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, paragraful 28).
Prin urmare, nici una dintre aceste prezumții nu are caracter absolut.
Astfel, se va analiza temeinicia procesului verbal contestat în prezenta cauză, pornind de la prezumția ca el reflectă adevărul.
În speță, în anul 2014, petenta a efectuat lucrări la infrastructura unui . vederea racordării acestuia la rețeaua metropolitană de fibră optică, prin montarea, la fiecare palier al scării a componentelor setului de securizare a rețelei de telecomunicații.
Astfel de lucrări se încadrează în prevederile art. 3 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construire, care prevăd obligativitatea obținerii autorizației de construire pentru executarea lucrărilor de construire; astfel: ,,(1) Construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru:
a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11;
b) lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum și orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, care urmează să fie efectuate la construcții reprezentând monumente istorice, inclusiv la anexele acestora, identificate în același imobil - teren și/sau construcții, la construcții amplasate în zone de protecție a monumentelor și în zone construite protejate, stabilite potrivit legii, ori la construcții cu valoare arhitecturală sau istorică deosebită, stabilite prin documentații de urbanism aprobate;
c) lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare și reabilitare privind căile de comunicație de orice fel, drumurile forestiere, lucrările de artă, rețelele și dotările tehnico-edilitare, branșamente și racorduri la rețele de utilități, lucrările hidrotehnice, amenajările de albii, lucrările de îmbunătățiri funciare, lucrările de instalații de infrastructură, lucrările pentru noi capacități de producere, transport, distribuție a energiei electrice și/sau termice, precum și de reabilitare și retehnologizare a celor existente.”
Obligativitatea obținerii autorizației este prevăzută sub sancțiunea aplicării unei amenzi contravenționale, conform art. 26 alin. 1 lit. a) care incriminează următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant, precum și conform alin. (2),care stabilește pentru persoanele fizice sau juridice, amendă de la 1.000 lei la 100.000 lei, pentru faptele prevăzute la lit. a).
Faptul că prin contractul încheiat de petentă cu altă societate se prevedea că obținerea tuturor avizelor și autorizațiilor pentru lucrarea respectivă cade în sarcina furnizorului nu este opozabilă agentului constatator, care a constatat fapta și persoana care a săvârșit-o, iar furnizorul răspunde în baza contractului încheiat, față de petentă, pentru prejudiciile produse prin neîndeplinirea obligațiilor contractuale.
Prin urmare, a fost reținută corect fapta contravențională în sarcina petentei, însă sancțiunea aplicată trebuia stabilită într-un cuantum proporțional cu gradul de pericol social al faptei, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001: ,,Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 34 și art. 7 alin.2 din OG nr. 2/2001, dat fiind faptul că petenta nu a avut abateri anterioare, instanța va admite în parte plângerea și va reduce cuantumul amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal menționat, de la 3.000 lei la 1.000 lei, minimul prevăzut de lege.
Gradul de pericol social al faptei nu justifică însă înlocuirea amenzii cu avertisment, această sancțiune nefiind nici posibilă în cazul contravențiilor incriminate de Legea nr.50/1991, conform art. 26 alin.6 din lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petenta S. R. SA, cu sediul în București, ., nr. 3-5, Clădirea City Gate – Turnul de Nord, . 1, CUI_, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 8879 din 14.03.2014, întocmit de intimata Poliția locală a mun. C., cu sediul în C., .. 22, jud. D..
Reduce cuantumul amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal menționat, de la 3.000 lei la 1.000 lei.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se depune la judecătorie.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.11.2014.
Președinte, Grefier,
L. N. A. G.
Red. L.N./Tehnored V.N. /4 ex/ 2014
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 9242/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6010/2014.... → |
|---|
