Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 19111/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr._/2014
Ședința publică din data de 13 Noiembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. M.
Grefier M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind petentul D. S. în contradictoriu cu intimatul I. D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul personal și martorul C. G., lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
În temeiul art. 318-321 NCPC, instanța procedează la ascultarea martorului C. G. sub prestare de jurământ, conform dispozițiilor art. 319 NCPC, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar .
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța in conformitate cu prevederile art. 392 NCPC, declară deschise dezbaterile si acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul D. S., solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată și anularea procesului verbal de contravenție contestat.
În temeiul art. 394 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și retine cauza pentru deliberare si pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 19.05.2014, sub nr._, petentul D. S. a chemat in judecată pe intimatul I. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._/15.05.2014, cu consecința exonerării de la plata amenzii contravenționale, radierea punctelor de penalizare si restituirea permisului de conducere.
In motivarea plângerii, petentul a arătat că in data de 15.05.2014 in timp ce se deplasa cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe podul J., pe raza comunei Podari, din direcția Calafat spre C., a fost oprit de un agent de politie care i-a reproșat faptul că a depășit un alt autovehicul, încălcând marcajul continuu, lucru total neadevărat, confirmat si de colega acestuia care se afla in autoturism la acel moment.
De asemenea, petentul a mai învederat că in temeiul prezumției de nevinovăție statuată de CEDO, organele de politie din care face parte agentul constatator trebuie să dovedească vinovăția sa in săvârșirea contravenției.
In drept, plângerea a fost întemeiată pe prevederile OG 2/2001 și OUG 195/2002.
Plângerea a fost legal timbrată.
In dovedirea plângerii, petentul a depus procesul-verbal de contravenție in original, dovada achitării taxei judiciare de timbru in cuantum de 20 lei, copie CI si dovada . nr._.
Legal citat, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimatul consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimatul a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Intimatul a mai susținut că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată in mod direct de către agentul de politie.
De asemenea, intimatul a solicitat instanței să aibă in vedere disp. art. 254 din NCPC potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecată nu vor mai putea fi cerute decât in condițiile prev. de art. 254 alin. 2 din același act normativ.
În drept, au fost invocate prevederile Codului de procedură civilă și ale O.G. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
S-a solicitat judecarea cauzei in lipsă cf. art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC.
Petentul nu a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Potrivit rezoluției președintelui de complet din data de 03.09.2014, s-a dispus emiterea unei adrese către intimat pentru a comunica cazierul auto al petentului D. S., relațiile solicitate fiind înaintate cu adresa nr._/29.09.2014.
Prin încheierea din 09.10.2014, instanța, având in vedere disp. art. 254, 255, 258 NCPC, a încuviințat părților proba cu înscrisuri, iar petentului și proba testimonială cu martorul C. G., ce a fost audiat în cauză și a cărui declarație se află consemnată și atașată la dosar.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 15.05.2014, petentul D. S. a fost sancționat contraventional cu amendă în cuantum total de 340 lei și suspendarea exercitării dreptului de conducere, deoarece a condus auto Renault cu nr._ pe DE 79, pe raza comunei Podari, din direcția Calafat spre C., iar la ieșirea de pe podul J. a efectuat manevra de depășire a unui alt vehicul încălcând marcajul longitudinal continuu.
Procesul-verbal a fost semnat de petent cu mențiunea – "Nu are obiecțiuni".
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
În ceea ce privește legalitatea actului sancționator, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001R, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de textul normativ sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, cele consemnate fiind constatate în mod direct de agentul constatator si fiind probate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la emitent) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotarârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002R au drept scop reglementarea regulilor de circulație pe drumurile publice, iar îndeplinirea cerințelor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății în respectarea acestor norme este de importanță capitală.
În același timp, însă, persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001R), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007 și N. G. împotriva României, Hotărârea din 3 aprilie 2012).
În cauză, instanța constată că a fost respectat dreptul la apărare al petentului, acesta având posibilitatea în mod efectiv de a propune probe în apărare, probe ce au fost administrate nemijlocit de instanță.
Prin urmare, cum petentul, deși a făcut uz de toate garanțiile procesuale privind dreptul său la apărare, nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, neprobând o situație de fapt contrară celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod justificat s-a reținut vinovăția petentului în săvârșirea contravențiilor constatate.
Astfel, instanța, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei, recunoașterea expresă a faptei de către petent la momentul întocmirii procesului-verbal, precum și susținerile acestuia din cuprinsul plângerii contravenționale, care se coroborează cu aspectele menționate în actul sancționator, constată că acesta se face vinovat de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa.
În speță, cele consemnate în procesul-verbal de contravenție sunt constatările personale ale agentului de poliție, neinfirmate de petent în cursul cercetării judecătorești, prin administrarea unui probatoriu veridic, pertinent și concludent.
Cât privește depoziția martorului audiat, coleg de serviciu al petentului, instanța reține că aceasta se coroborează cu restul probatoriului administrat în cauză, martorul confirmând că partea a circulat la data reținută în actul constatator pe DE 79, din direcția Calafat către C., iar la ieșirea din . sediului societății DUMAGAS, petentul a efectuat o manevră de depășire a unui vehicul, respectiv a unei căruțe aparținând unor cetățeni de etnie rromă. Însuși martorul recunoaște că exista posibilitatea, la acel moment, ca petentul să depășească linia continuă, însă nu crede că, în realitate, petentul a și făcut acest lucru.
Concluzionând, cum simpla apreciere a martorului, în sensul că acesta nu crede că petentul a depășit marcajul continuu, nu este prin ea însăși suficientă pentru răsturnarea prezumției de legalitate și temeinicie a actului sancționator, percepția martorului fiind alterată tocmai de relațiile existente între acesta și petent, instanța nu va da eficiență declarației acestuia în privința acestor aspecte.
De asemenea, instanța reține că sancțiunile aplicate îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, respectând criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001R, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, potrivit fișei de cazier auto, și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Pentru considerentele expuse, cum prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată, petentul nereușind să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea descrisă de agentul constatator, apreciind și că sanctiunile aplicate sunt corect individualizate și nu se impune reevaluarea acestora, dată fiind gravitatea sporită a faptei și conduita nesinceră a petentului care nu a conștientizat nici până în prezent consecințele comportamentului său, urmează să respingă plângerea formulată și să mențină ca temeinic și legal procesul-verbal . nr._/15.05.2014 întocmit de I. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul D. S., cu domiciliul în mun. C., ., județul D., în contradictoriu cu intimatul I. D., cu sediul în mun. C., ., județul D..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria C. și se soluționează de Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. M. O.
Red./tehn.CM./MO.
4ex./20.01.2015
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 5338/2014.... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 319/2014.... → |
|---|
