Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA

Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 20046/215/2014

Dosar nr._ - plângere contravențională –

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CRAIOVA

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2014

Ședința publică de la 25 Noiembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE C.-G. B.

Grefier L. T.

Pe rol soluționarea acțiunii civile formulata de petentul M. T. L., CNP_, cu domiciliul în C., . nr. 12, ., . prin curator M. N., CNP_, cu același domiciliu, in contradictoriu cu intimata I. D., cu sediul în C., ., județul D., având ca obiect plângere contraventionala.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns curator M. N. pentru petent și martorul G. C., lipsind intimata.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care

În temeiul art. 318-321 Cod proc.civ. instanța procedează la ascultarea martorului G. C., sub prestare de jurământ, conform dispozițiilor art. 319 Cod proc.civ., declarația acestuia fiind consemnată si atasată la dosar.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Curator M. N., pentru petent, lasă la aprecierea instanței cu privire la soluția ce va fi pronunțată.

În temeiul art. 394 C.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.

INSTANTA

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 22.05.2014 sub nr._, petentul M. T. L. prin curator M. N. in contradictoriu cu intimata I. D. a solicitat anularea procesului verbal contravențional . nr._ din 5.05.2014, prin care i s-a aplicat sanctiunea amenzii in cuantum de 500 lei, conform art. 3 pct. 23 din L 61/1991R.

In motivare, petentul a arătat că in fapt in baza procesului verbal . nr._ a fost sanctionat contraventional cu 500 lei retinandu-se in sarcina sa ca la data de 5.05.2014 ora 18 pe ..115 a consumat bauturi alcoolice impreuna cu un grup de persoane.

In realitate in acea perioada a avut un deces in familie iar in data de 5.05.2014 se afla pe . acolo unde a locuit persoana decedata.

In consecinta, considera ca nu se face vinovat de savarsirea vreunei contraventii, motiv pentru solicita admiterea plangerii formulate, anularea procesului verbal de contraventie cu consecinta exonerarii sale de la plata amenzii.

In dovedirea plangerii s-a solicitat proba cu inscrisuri si proba cu martorul G. C..

In drept au fost invocate disp art. 31 din OG 2/2001.

In dovedire a depus procesul verbal in original, copia certificatului de handicap al petentului, incheierea din data de 6.03.2014 pronuntata in dosarul nr._/215/2013 prin care M. N. a fost desemnata curator al petentului, copia cartii de identitate a curatorului si a petentului.

Cererea a fost legal timbrata cu taxa de timbru in cuantum de 20 lei conform OUG 80/2013.

La data de 30.06.2014 instanta a dispus comunicarea cererii de chemare in judecata catre intimata I. D., care la data de 15.07.2014 a depus la dosar intampinare la plangerea contravenționala solicitand respingerea plangerii contraventionale ca neintemeiata.

Solicita sa se constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicita instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. în opinia intimatei instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.

Așadar, se considera ca masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situatiei de fapt mentionate in cuprinsul sau.

Referitor la procesul-verbal considera ca instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.

Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practica instantelor judecătorești.

Mai arata ca petentul a fost sancționat contravențional pentru o fapta ce a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.

Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.

Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.

Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori.

Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.

Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.

Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.

Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. în special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.

De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.

Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va pomi în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.

De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.

Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicita ca instanta să constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.

Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Menționeaza faptul ca nu dețin material probator, abaterea savarsita fiind constatata in mod direct de către agentul de politie.

De asemenea solicita sa fie avute in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit carora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât in condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ.

Solicita acesta intrucat in caz contrar se creeaza contravenientului o poziție net favorabila, apararile noastre si probele propuse raportandu-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.

In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sanctionator ca temeinic si legal.

In temeiul art. 411 alin 1, pct (2) C.proc.civ., au solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției.

Instanta a dispus comunicarea intampinarii catre petent care la data de 15.09.2014 a depus raspuns la intampinare.

In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri si cu martorul G. C., propus de petenta.

Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:

Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 5.05.2014 întocmit de către intimata I. D.- Biroul Rutier C., petentul M. T.-L. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.2 pct.23 din L 61/1991, retinandu-se in sarcina sa ca in data de 5.05.2014 ora 8,10 aflandu-se impreuna cu numitul B. G. Jean si S. D. C. pe .. 115 a consumat bauturi alcoolice respectiv bere. A fost sanctionat cu amenda în cuantum de 200 lei.

Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.

Cât privește legalitatea procesului-verbal, instanța retine că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând toate mentiunile obligatorii prevazute de art. 17 din acest act normativ, mentiuni a căror lipsă atrage sancțiunea nulitătii actului constatator, nulitate care poate fi constatată și din oficiu de către instanță.

Potrivit art. 17 din OG 2/2001 lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, iar nulitatea se constata si din oficiu.

Verificând din oficiu celelalte cerințe de legalitate prevăzute de lege, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.

Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).

Astfel, persoana sancționată contraventional are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).

Din declaratia martorului audiat in cauza G. C. se desprinde o alta situatie de fapt decat cea avuta in vedere de agentul constatator, aratand ca petentul a fost in data de 5.05.2014 in domiciliul sau incepand cu ora 7,30 si pana seara, intrucat mama acestuia l-a ajutat pe martor in ziua in care a decedat matusa acestuia. Martorul a aratat ca este sigur ca petentul nu a parasit domiciliul sau in acea zi, astfel ca petentul nu s-ar fi putut afla in dimineata acelei zile, in jurul orelor 8.00, pe . cum s-a retinut in procesul verbal de contraventie.

Martorul a mai relatat faptul ca petentul nu obisnuieste sa consume alcool.

Raportat la cele de mai sus, instanța retine ca petentul a infirmat, prin probele pe care le-a propus, administrate nemijlocit de instanță, aspectele reținute în sarcina sa de către agentul constatator, reușind astfel să răstoarne prezumția de veridicitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție până la proba contrară, in sensul ca la data si ora la care a fost intocmit procesul verbal acesta se afla in domiciliul martorului G. C..

Pentru aceste considerente urmeaza ca plangerea sa fie admisa.

Pe de altă parte, soluția de admitere in parte a plângerii se impune și prin prisma jurisprudenței CEDO care, în cauza A. contra României, a statuat asupra naturii ,,penale”-ca noțiune autonomă – a contravenției, împrejurare ce transferă sarcina probei de la petent către organul constatator, deoarece petentul beneficiază de toate garanțiile procedurale prev. de paragrafele 2 si 3 ale art.6 din CEDO, inclusiv de prezumția de nevinovăție.

Or, în cauză agentul constatator nu a produs nicio probă de natură a susține legalitatea și temeinicia procesului – verbal de contravenție contestat.

Față de cele ce preced, în temeiul prevederilor art.34 din O.G. nr.2/2001, instanța urmează a admite in parte plângerea petentului M. T. L. formulată în contradictoriu cu intimata I. D. – Biroul Rutier C. si va anula procesul verbal contestat si va exonera petentul de la plata amenzii in cuantum de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite plangerea contraventionala formulata de petentul M. T. L., CNP_, cu domiciliul în C., . nr. 12, ., . prin curator M. N., CNP_, cu același domiciliu, in contradictoriu cu intimata I. D., cu sediul în C., ., județul D..

Anuleaza procesul verbal de contraventie . nr._ din 5.05.2014.

Exonereaza petentul de la plata amenzii in cuantum de 200 lei.

Cu apel in termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecatoria C..

Pronunțată în sedință publică, azi, 25.11.2014.

Președinte,

C.-G. B.

Grefier,

L. T.

Red. C.G.B.

Tehnored. L.T.

4 ex. / 17 Decembrie 2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA