Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 7264/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr._/2014
Ședința publică de la 30 Octombrie 2014
Completul constituit din:
Președinte – F. D. - judecător
Grefier - R. M. B.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe petentul D. S. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI D. POLITIA MUNICIPIULUI C. BIROUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională CP NR_.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat R., pentru petent și martorul asistent C. M., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, după identificarea martoului conf. disp. art. 318 Cp nou, a procedat la audierea martorului C. M., conf. disp. art. 321 C. nou și sub prestare de jurământ, în conf. cu disp. art. 319 și urm. Noul Cod Procedură Civilă, a cărui declarație au fost consemnată si atașată la dosarul cauzei.
În temeiul art. 389- art. 392 Noul Cod de Procedură Civilă acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Avocat R., pentru petent arată că solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal, restituirea sumei, fără cheltuieli de judecată, nu se precizează dacă pietonul era angajat în traversare pe sensul petentului de mers, dacă motivele de nelegalitate nu sunt întemeiate. Prejudiciul material și pedeapsa de a nu conduce aduce mari prejudicii, prejudiciul putând fi prezumat, să se constate că în urma administrării probei cu martori, prezumția a fost înlăturată, fapta nu există și din depozițiile martorului rezultă că pietonul nu era pe sensul petentului, intimatul nu deține probe, fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
La data de 27.02.2014 petentul D. S., în temeiul art. 31 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și al art. 118 alin. (1] din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice a formulat în termen legal plângere contravenție împotriva procesului - verbal . nr._, întocmit la 18.02.2014 în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului D. - Poliția Municipiului C. - Biroul Rutier,prin care a solicitat să se dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 18.02.2014 și, pe cale de consecință, înlăturarea sancțiunii principale a amenzii și restituirea sumei de 170 lei achitată cu acest titlu cu chitanța nr._-51-0048 din 20.02.2014 și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru 30 de zile.
Motivând în fapt plângerea, petentul a arătat că în actul contestat, agentul constatator a reținut că petentul, în ziua 18 luna 02 anul 2014, ora 1020 ... a condus auto DAEWOO cu nr._ pe . efecuarea virajului la dreapta pe . acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversare pe la trecerea de pietoni. Fapta săvârșită este prevăzută de art. 135 lit. H din R/OUG 195/2002R și sancționată de art. 100 al 3 lit b din OUG 195/2002R"
A susținut că la data de 18 februarie 2014, în jurul orei 1015 se deplasa la volanul auto marca Daewoo Leganza cu numărul de înmatriculare_ proprietatea S.C. Electroputere S.A., circulând în coloană, pe ..
La aproximativ 50 m după efectuarea virajului la dreapta pe . oprit de agentul poliției rutiere care i-a solicitat să-i prezinte actele și care, după ce le-a primit i-a cerut să aștepte în mașină întocmirea procesului-verbal pentru sancțiunea cu amendă și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru 30 de zile pentru neacordarea priorității de trecere unui pieton care traversa pe trecerea de pietoni de la intersecția străzii Nicovalei cu . class="Bodytext0"> Surprins de cele comunicate, urmându-1 pe polițist până la mașina sa, a încercat să-i explice că se înșală.
Nici din locul unde a fost oprit și nici din locul unde era staționată mașina poliției rutiere, agentul constatator nu avea o imagine de ansamblu a trecerii de pietoni.
Mai mult, a observat că înainte de a fi oprit nu efectua supravegherea traficului pentru a putea constata presupusa contravenție întrucât se afla angajat într-o discuție contradictorie cu un alt conducător auto. A crezut că este oprit ca martor în legătură cu cearta dintre cei doi, însă, persoanei respective îi întocmea procesul-verbal un alt polițist, aflat în mașină.
Procesul-verbal a fost întocmit de agent în mașina poliției rutiere. După ce a coborât din mașină, a cerut să observe procesul-verbal și să menționeze că nu este de acord cu cele constatate. Agentul a refuzat și a procedat la oprirea din trafic a unui autoturism marca Opel de culoare gri. Persoanei aflate la volan, i s-a înmânat procesul-verbal pe geamul deschis al portierei și i s-a cerut să semneze în calitate de martor.
Evident, procesul-verbal nu i-a fost înmânat, fiind în situația de a-1 ridica de la sediul poliției rutiere în data de 19.02.2014.
Susține că fapta reținută în sarcina sa, aceea de a nu fi acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversare pe la trecerea de pietoni, nu există.
Chiar dacă ar admite că din partea dreaptă a sensului său de mers ar fi existat un pieton angajat în traversare, potrivit imaginilor din planșele foto Anexa 3 - Anexa 7, acesta nu putea fi observat nici de conducătorul auto, datorită autoturismului staționat pe primul loc de parcare și nici de agentul constatator aflat în zona indicată în planșa foto Anexa 8.
În circumstanțiere, precizează că este șofer profesionist, salariat al Electroputere S.A. în funcția de conducător auto și în situația în care la acel moment pasagerul său era o persoană din staful conducerii societății, deontologia profesională și obligațiile de serviciu impun un plus de atenție și de rigoare.
De asemenea, este evident că pentru un șofer profesionist, suspendarea dreptului de a conduce poate determina angajatorul să procedeze la concedierea sa, iar plata unor amenzi îi diminuează în mod susbstanțial veniturile. Sunt motive pentru care, afirmație ce se poate verifica, de aproximativ 10 ani nu a fost sancționat pentru nicio contravenție în legătură cu circulația pe drumurile publice în condițiile în care, deservind conducerea societății Electroputere, efectuează curse interne și internaționale de ordinul a câteva mii de kilometrii/lună.
Solicită anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 18.02.2014 pentru următoarele considerente: Art. 16 (1] din O.G. nr. 2/2001 statuează că „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția... ”
Din perspectiva textului legal citat, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției suportă următoarele critici: agentul constatator nu a completat în procesul-verbal ocupația și locul de muncă al contravenientului. Procedând la descrierea faptei contravenționale, „ în ziua 18 luna 02 anul2014, ora 1020 ... a condus auto DAEWOO cu nr._ pe . efecuarea virajului la dreapta pe . acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversare pe la trecerea de pietoni” agentul constatator s-a limitat la rezumarea textului de lege care o sancționează și nu a realizat o prezentare corectă și completă a situației de fapt: din mențiunile sale nu rezultă câte benzi de circulație are . circulația este cu sens unic sau nu și nici dacă pietonul era angajat în traversare pe banda sensului de deplasare al autovehiculului. De asemenea, a fost omisă indicarea orașului în care se regăsesc străzile menționate.
Pentru ca instanța să poată aprecia corectitudinea încadrării juridice, era necesar ca agentul constatator să indice corect actul normativ prin care se stabilește contravenția, însă, în cauză, regăsim o abreviere necunoscută, respectiv ROUG195/2002R.
În condițiile în care actul normativ în care sunt prevăzute faptele ce constituie contravenții în legătură cu circulația pe drumurile publice este Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, consideră că abrevierea ROUG 195/2002R nu poate fi primită drept o corectă denumire a actului normativ în care este prevăzută contravenția reținută în sarcina contestatorului.
Deșipotrivit art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001, rubrica „Alte mențiuni” din procesul- verbal este rezervată/destinată de legiuitor pentru consemnarea obiecțiunilor contravenientului, în cazul său, se regăsește sintagma „SUSNUMITUL ARE OBIECȚIUNI” completată de agentul constatator.
Din interpretarea textului legal citat rezultă că obiecțiunile contravenientului se consemnează distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte mențiuni” sub sancțiunea nulității acestuia și se poate aprecia că alte mențiuni completate în această rubrică decât cele ale contravenientului, atrag nulitatea procesului-verbal.
Potrivit aprecierii sale, agentul constatator a concluzionat, că petentul refuză se semneze. Această împrejurare, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, trebuie să fie confirmată de cel puțin un martor și în acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. în actul contestat, se regăsește doar numele, prenumele și codul numeric personal al conducătorului auto căruia agentul constatator i-a atribuit calitatea de martor, constatând astfel lipsa celorlalte date din actul de identitate (spre exemplu, domiciliul).
Astfel, criticile sale atrag nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, nulitate care se poate constata și din oficiu din perspectiva art. 16 alin. (1) și implicit, art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Solicită să se constate că în actul contestat există mențiunea „SUSNUMITUL ARE OBIECȚIUNI" rezultând astfel că petentul nu recunoaște fapta reținută în sarcina sa.
În O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului- verbal de constatare și sancționare a contravenției iar în practica judiciară internă se reține în mod constant că prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, prezumția de veridicitate putând opera până la limita la care prin aplicarea ei nu s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
Prin Decizia pronunțată la data de 28 iunie 2011, ca urmare a soluționării cererii nr. 40.301/04, pronunțată în Cauza loan P. împotriva României, paragraful 27, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că sancțiunea contravențională aplicată reclamantului în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice constituie o "acuzație în materie penală" în sensul art. 6 din Convenție, care trebuie aplicat sub aspectul său "penal".
în această situație, apreciază că în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu toate garanțiile conferite de acesta, trebuind ca petentul să beneficieze de prezumția de nevinovăție (Cauza A. contra României), sarcina probei revenind organului constatator, cu respectarea în acest mod a principiului egalității armelor, garanție instituită tot prin articolul sus-menționat.
De altfel, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, impune respectarea principiului egalității armelor, nu numai în procedura penală ci și în cea civilă (paragraful 33 din Hotărârea Dombo Beheer B.V. contra Olandei din 27.10.1993), cu particularitatea că exigențele inerente conceptului de „proces echitabil" nu sunt în mod necesar similare în cauzele care vizează stabilirea drepturilor și obligațiunilor cu caracter civil cu cele care vizează stabilirea unei acuzații penale.
Prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul în baza Art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu poate fi răsturnată decât prin probe pertinente.
Curtea, în teoriile și jurisprudența sa, arată că stabilirea vinovăției în materia contravențiilor nu are în vedere faza extrajudiciară a sancțiunii administrative, ci tocmai faza judiciară a acesteia, ceea ce obligă la respectarea dreptului la un proces echitabil și a garanțiilor prevăzute de art. 6 din Convenție. De asemenea, are în vedere modul de reglementare al contravenției în dreptul intern, plângerile contravenționale fiind soluționate prin aplicarea regulilor procedurii civile și nu a celor specifice materiei penale. Cu toate acestea, în cazul Dombo Beheer contra Olanda, statuează principiul egalității armelor juridice, care trebuie aplicat atât în cauzele civile, cât și în cauzele penale. Dacă, în cazul prezumției de legalitate, instanța, chiar și din oficiu, poate verifica destul de ușor prezența acesteia și poate stabili deseori neîndoielnic, legalitatea sau nelegalitatea unui proces-verbal de contravenție împotriva căruia s-a făcut plângere, în cazul analizei temeiniciei procesului-verbal de contravenție, lucrurile sunt mai complexe.
Prezumția de temeinicie (validitate) a procesului-verbal de contravenție nu trebuie să aducă atingere principiului egalității și proporționalității în ceea ce privește dreptul la apărare al petentului. Acesta nu trebuie să fie pus în imposibilitatea de a se apăra dacă nu are probe de nevinovăție în cazul în care procesul verbal de contravenție nu este susținut cu probele în baza cărora instanța să constate fără dubiu vinovăția contravenientului, respectiv fotografii/înregistrări video realizate cu mijloace tehnice omologate care au putut surprinde săvârșirea faptei contravenționale de către contestator.
În celelalte cazuri în care constatarea contravenției a fost făcută „ex propriis sensibus" de către agentul constatator, ar fi necesar ca instanța să considere că asupra faptelor descrise în conținutul actului și infirmate prin plângerea contravenientului, având în vedere respectarea principiului contradictorialității și egalității de arme juridice, pot plana o . dubii și devine aplicabil un alt principiu de drept cunoscut „in dubio pro reo".
Mențiunile agentului constatator înscrise în actul sanctionator nu pot servi singure drept temei pentru aplicarea sancțiunii contravenționale în absența altor mijloace de probă.
Astfel, consideră că în cazurile sancțiunilor contravenționale, instanțele de judecată sunt ținute să aplice prevederile art. 6 din Convenție, sarcina probei trebuind să revină agentului constatator și nu petentului obligat să-și demonstreze nevinovăția așa cum rezultă din principiile dreptului civil, „actor probat actionem".
Susține că în Decizia nr. 70 din 21 februarie 2013 Curtea Constituțională a României a subliniat faptul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii adevărului.
În consecință, solicită să se dispună unității din care face parte agentul constatator să administreze probele ce susțin constatările consemnate de agentul M. D. în Procesul-verbal . nr._/18.02.2014, eventualele planșe fotografice și/sau înregistrarea video a faptei reținute în sarcina conducătorului auto fiind în măsură să conducă la încriminarea și sancționarea sa.
în acest context, solicită să se aibă în vedere intenția legiuitorului rezultând din analiza art. 6 pct. 19 indice 1, propus pentru a fi introdus în „Codul rutier", care conduce la concluzia că agentul constatator nu va mai constata contravențiile potrivit propriilor simțuri și propriei aprecieri, contravențiile rutiere urmând a fi constatate numai prin mijloace tehnice. Mai concret, textul în discuție prevede că toate contravențiile care nu trebuie constatate prin mijloce tehnice certificate sau prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, vor fi constatate numai prin intermediul „mijlocului tehnic de constatare", la fel ca și în legislația altor state.
Prin urmare, orice încălcare a legislației rutiere va fi probată numai tehnic - spre exemplu prin fotografii și filmări, această prevedere urmând a înlătura discuțiile cu privire la forța probantă a procesului-verbal și sarcina probei în plângerile contravenționale vizând contravenții rutiere.
Așadar, în condițiile în care mențiunile din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu vor fi susținute de un probatoriu cu privire la existența faptei contravenționale prevăzute de de art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b) din OUG nr. 195/2006, care să susțină săvârșirea faptei de către petentul D. S. la data, ora, locul și în împrejurările arătate, solicită să fie anulat procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 18.02.2014 ca netemeinic întocmit.
În dovedirea plângerii a solicitat proba cu înscrisuri, planșe fotografice, înregistrarea video; în temeiul art. 33 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, audirea numitului C. M. care a semnat procesul verbal contestat în calitate de martor;proba testimonială cu un martor: R. B., pasagerul din autovehiculul condus de contestator.
În circumstanțiere, depune caracterizări ale angajatorului și sindicatului al cărui membru este petentul în calitate de salariat.
De asemenea, pentru conturarea pe deplin a profilului conducătorului auto contestator în prezenta în cauză, să se solicite Biroului Poliției Rutiere din cadrul IPJ D. - Poliția Municipiului C. să comunice dacă acesta a fost sancționat contravențional în ultimii 7 ani.
Petentul a depus la dosar: proces-verbal de contravenție . nr._/18.02.2014 (exemplarul original); chitanța pentru suma de 20 lei, taxa judiciară de timbru; planșe foto constituind Anexele 1 - 8; în copie, CI . nr._; Chitanța nr._-51- 0048 emisă la 20.02.2014 pentru suma de 170 lei; Dovada . nr._/18.02.2014; Caracterizare din partea S.C. Electroputere S.A.; Caracterizare din partea Sindicatului S.C. Electroputere S.A.
La data de 14.03.2014 intimatul a formulat întâmpinare la plangerea contravențională pe care o considera neîntemeiata solicitând instanței să constate că procesul verbal de contravenție este incheiat cu respectarea condițiilor de fond śi forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alinl.NCPC se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situației de fapt mentionate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este intocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare ą contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie,. prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practică instantelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta .pentru care petentul, a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art.15 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția sę constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct, de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația dc fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută in sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel. în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Menționează faptul ca nu deține material probator; abaterea savarsita fiind constatata in mod direct de către agentul de politie.
Solicită încuviințarea probei testimoniale prin audierea martorului asistentCismaru M., semnatar al procesului verbal de contravenție.
De asemenea solicită să se aibă in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit carora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât în condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ.Solicită aceasta intrucat, in caz contrar se creeaza contravenientului o poziție net favorabila, apararile sale si probele propuse raportandu-se doar la "motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sanctionator ca temeinic și legal.
În temeiul art.411 alin.1 pct.2 C.proc.civ.a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 15.04.2014 petentul a formulat răspuns la întâmpinare susținând că apărările pârâtului îmbracă un caracter formal și generic, fără a se raporta în mod concret la situația de fapt și de drept rezultând din plângerea formulată și a reiterat criticile din plângere cu privire la netemeinicia și nelegalitatea procesului verbal contestat.
La solicitarea părților au fost audiați martorii R. B. E. și C. M..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 18.02.2014 de către un agent constatator din cadrul intimatului, petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 135 lit. h din RA OUG nr. 195/2002 R și sancționată de art.100 alin.3,lit.b din O.U.G. nr.195/2002 R.
S-a reținut că petentul a condus autoturismul DAEWOO cu nr. de înmatriculare_ pe . efectuarea virajului la dreapta pe . acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar pe trecerea de pietoni.
Petentul nu a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, în cuprinsul procesului verbal contestat existând mențiunea că are obiecțiuni și a contestat procesul verbal în termenul legal prevăzut de art. 31 din OG2/2001.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate,de autenticitate și de veridicitate.
În ceea ce privește temeinicia, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de principiu, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă petentului.
Din declarația martorei R. B. E., rezultă că aceasta circula cu autoturismul Leganza condus de petent pe . Brazda lui N., au virat la dreapta pe . trecerea de pietoni, înainte de a efectua virajul la dreapta, nu era nici un pieton angajat în traversare, erau mașini parcate, chiar trecerea de pietoni era blocată de mașini parcate. La cca.50 m după efectuarea virajului la dreapta, au fost opriți de agenții de circulație și din locul în care se aflau aceștia nu se putea observa ce se întâmplă în zona trecerii de pietoni, aceștia se aflau după colț, era un copac suficient de mare încât să nu poată să vadă peste el și când au fost opriți, agenții erau prinși întro dispută cu un conducător auto încât nici nu le-au spus pentru ce au fost opriți.
Martorul C. M. a declarat că în urmă cu aproximativ o lună de zile, circula cu autoturismul firmei dinspre Autogara Nord către cartier Brazda lui N., a fost oprit de un agent de poliție care era întro altercație cu un domn și cu o doamnă. A mai declarat că cei doi nu au vrut să semneze procesul verbal, nu i s-a citit procesul verbal spunându-i-se că trebuie să semneze pentru că cei doi au refuzat. Nu cunoaște cine a fost sancționat dintre cei doi.
Prin urmare, petentul nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție, motiv pentru care, constatând că prezumția de temeinicie a actului constatator a fost răsturnată, în temeiul art. 34 din OG 2/2001, instanța va admite plângerea contravențională formulată de către petentul D. S. și va dispune anularea procesului verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petentul D. S., domiciliat în C., .. 79, .. 1, . în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI D. POLITIA MUNICIPIULUI C. BIROUL RUTIER,, cu sediul în C., ., județul D..
Anulează procesul verbal . nr._, încheiat la data de 18.02.2014 de Poliția Municipiului C.- Biroul Rutier și exonerează petentul de sancțiunile aplicate.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 30 octombrie 2014 .
Președinte, Grefier,
F. D. R.-M. B.
Red. F.D.
Tehnored. R.M.B.
R.B. 05 Decembrie 2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 14/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1446/2014.... → |
|---|
