Plângere contravenţională. Sentința nr. 2321/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2321/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 36005/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 2321/2014
Ședința publică din data de 20 Februarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. M.
Grefier M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent C. P. și pe intimat I. D. - BIROUL RUTIER C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns av. Posmac O. pentru petent si martorul S. B. I., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
În temeiul art. 318-321 NCPC instanța procedează la ascultarea martorului S. B. I., CNP_ sub prestare de jurământ, conform dispozițiilor art. 319 NCPC, declarația acestuia fiind consemnată si atașată la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța in conformitate cu prevederile art. 392 NCPC, declară deschise dezbaterile si acordă cuvântul pe fondul cauzei.
. plângerii, anularea procesului-verbal contestat, restituirea permisului de conducere, fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și retine cauza pentru deliberare si pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 01.11.2013, petentul C. P., a chemat in judecată pe intimatul I. D. – BIROUL RUTIER C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului-verbal . nr._ si pe cale de consecință, exonerarea de la plata amenzii aplicate si restituirea permisului de conducere.
In motivarea plângerii, petentul a arătat că in data de 18.10.2013, deplasându-se pe . C., a fost oprit de un echipaj de politie care i-a solicitat actele la control și după le-a lăsat documentele solicitate, cu permisiunea acestora, si-a continuat deplasarea pentru a duce un client la Inspectoratului Școlar Județean, fiind șofer de taxi.
După ce s-a întors, agenții constatatori i-au comunicat că a fost oprit deoarece nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor aflați in traversare pe marcaj pietonal, pe sensul sau de mers, spunându-i că i-a fost întocmit deja procesul-verbal de contravenție.
Petentul a mai precizat că cele reținute in cuprinsul actului sancționator nu corespund realității deoarece nu era nici un pieton angajat in traversarea străzii, iar in privința certificatului de înmatriculare, acesta a fost prezentat agentului constatator, nefiind adevărată afirmația că nu l-a avut asupra sa.
De asemenea, petentul a mai susținut că agentul constatator avea obligația de a aduce la cunoștința contravenientului in momentul încheierii procesului-verbal de contravenție faptul că are dreptul de a face obiecțiuni, lucru pe care nu l-a făcut, ceea ce atrage nulitatea procesului verbal de contravenție.
In drept, plângerea a fost întemeiată pe disp. OG 2/2001.
Plângerea a fost legal timbrată.
In dovedirea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei procesul-verbal contestat in original, împuternicire avocațială nr._, dovada achitării taxei judiciare de timbru in cuantum de 20 lei, și a propus spre audiere pe martorul S. B. I..
Legal citat, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
În drept, au fost invocate prevederile codului de procedură civilă și ale O.G. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
Petentul nu a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Potrivit rezoluției președintelui de complet din data de 13.12.2013, s-a dispus efectuarea unei adrese către I. D. pentru a se comunica cazierul auto al petentului, relațiile solicitate fiind înaintate la data de 09.01.2014.
În scop probator instanța a încuviințat, pentru părți, proba cu înscrisuri iar pentru petent și proba testimonială cu martorul S. B. I., audiat în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 18.10.2013, petentul C. P. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 320 lei și suspendarea exercitării dreptului de conducere, deoarece a condus autovehiculul taxi marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe . mun. C. iar la intersecția cu . a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversare prin loc marcat și semnalizat corespunzător, pe sensul său de mers. De asemenea, nu a avut asupra sa certificatul de înmatriculare.
Petentul a semnat procesul-verbal cu obiecțiuni - "Nu sunt de acord cu cele menționate mai sus ".
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
În ceea ce privește legalitatea actului sancționator, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001R, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de textul normativ sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
Sub acest aspect, reține instanța că agentul constatator a descris în mod detaliat faptele, cărora le-a dat o calificare juridică corectă - art. 100, alin. 3, lit. b și art. 101, alin. 1, pct. 18 din OUG nr. 195/2002R corob. cu art. 135 lit. h și art. 147 pct. 1 din RAOUG nr. 195/2002 - așa cum s-a arătat anterior.
Va înlătura ca nefondate susținerile petentului din cuprinsul plângerii contravenționale referitoare la omisiunea agentului constatator de a-i aduce la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. 2/2001R, doar refuzul agentului constatator de a consemna obiecțiunile contravenientului se sancționează cu nulitatea procesului-verbal, dispoziții legale inaplicabile însă în cauză, în condițiile în care în cuprinsul actului sancționator sunt consemnate obiecțiunile petentului așa cum au fost redate mai sus.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, cele consemnate fiind constatate în mod direct de agentul constatator si fiind probate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la emitent) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotarârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002R au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea condițiilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor norme este de importanță capitală.
În același timp, însă, persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001R), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007 și N. G. împotriva României, Hotărârea din 3 aprilie 2012).
În cauză, instanța constată că a fost respectat dreptul la apărare al petentului, acesta având posibilitatea în mod efectiv de a propune probe în apărare, probe ce au fost administrate de către instanță.
Prin urmare, cum petentul, deși a uzat de toate garanțiile privind dreptul său de apărare, nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut vinovăția petentului în savarsirea contravențiilor constatate.
Astfel, instanța, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei si susținerile petentului din cuprinsul plângerii contravenționale, care se coroborează cu aspectele menționate în procesul-verbal de contravenție, constată că acesta se face vinovat de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa.
În speță, cele consemnate în procesul-verbal de contravenție sunt constatările personale ale agentului de poliție, neinfirmate în cursul cercetării judecătorești de către petent, prin administrarea unui probatoriu veridic, pertinent și concludent.
Cât privește depoziția martorului audiat, care a declarat că, la momentul constatării contravențiilor, se afla în autoturismul condus de petent, fiind clientul acestuia pentru o cursă din direcția G. D. către Inspectoratul Școlar Județean, instanța reține că aceasta se coroborează doar în parte cu restul probatoriului administrat în cauză, martorul confirmând că petentul a circulat în zona intersecției . . mun. C., însă martorul susține că, în momentul în care petentul a circulat pe trecerea de pietoni corespunzător semnalizată, nu s-ar fi aflat angajată în traversare nici o persoană, fiind însă evident că prin modalitatea concretă de derulare a faptelor prezentată de acesta, nu se încearcă decât înlăturarea răspunderii contravenționale a petentului pentru fapta reținută în sarcina sa, motiv pentru care instanța va îndepărta ca părtinitoare și subiective aprecierile martorului în acest sens.
În plus, susținerile martorului cu privire la împrejurările concrete ale producerii faptei contravenționale sunt nesincere, în sensul că, deși martorul susține că se afla în zona respectivă doar ca și pasager ocazional al petentului prin prisma activității de taximetrie desfășurată de parte, acesta a fost în măsură să precizeze cu exactitate că petentul a luat din bordul mașinii și a prezentat la control certificatul mașinii, permisul de conducere și atestatul de conducător taxi, pe de o parte, iar pe de altă parte, în condițiile în care nu îl cunoștea pe petent, i-a împrumutat acestuia telefonul mobil personal pentru ca petentul să-l sune pe angajatorul său, persoană de la care, ulterior, petentul a și obținut numărul de telefon al martorului, pe care l-a contactat și i-a propus să fie martor în cauză, solicitare acceptată fără rezerve.
În aceste condiții, instanța constată că martorul nu a cunoscut în mod direct nici una dintre împrejurările relatate, ci doar reproduce susținerile petentului din cuprinsul plângerii pentru a conferi în acest fel credibilitate variantei prezentate de parte.
De asemenea, instanța reține că sancțiunile aplicate îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, respectând criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001R, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, așa cum acestea rezultă din fișa de cazier auto (f.16), și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Față de considerentele expuse mai sus, dat fiind faptul că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de petent, acesta nereușind să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea descrisă de agentul constatator, apreciind că sanctiunile aplicate sunt corect individualizate si nu se mai impune reevaluarea acestora, dată fiind gravitatea sporită a faptei și conduita procesuală nesinceră a petentului care nu a conștientizat nici până în prezent consecințele comportamentului său, urmează să respingă plângerea formulată și să mențină ca temeinic și legal procesul-verbal . nr._/18.10.2013 întocmit de I. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul C. P., cu domiciliul in C., ., județul D., in contradictoriu cu intimatul I. D. – BIROUL RUTIER C., cu sediul in ., C., județul D..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria C. și se soluționează de Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. M. O.
Red./tehn.CM./MO.
4ex./28.03.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 24/2014.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2987/2014.... → |
|---|
