Plângere contravenţională. Sentința nr. 986/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 986/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 17824/215/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 986
Ședința publică de la 29 ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-M. T.
Grefier L. V.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent S. AFILONși pe intimații L. N., I.P.J. D., . SA Suc. C., având ca obiect plângere contravetionala CP NR_
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul, av. C. O. pentru intimatul L. N., lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța acordă cuvântul pentru propunere de probe.
Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba cu martorul T. A. M., prezent la termenul de azi.
Av. C. O. pentru intimatul L. N., solicită admiterea în parte, se opune la proba testimonială solicitată de petent, întrucât acesta a recunoscut accidentul . În apărare solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le depune cu duplicat la dosarul cauzei, învederând că, nu solicita proba testimonială.
Constatând că probele solicitate de petent si proba cu înscrisuri pentru intimati sunt admisibile si pot sa ducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 Cod proc.civ. corob. cu art. 255 și art. 309 N.c.p.c., instanța le încuviințează.
În temeiul art. 311-323 Cod procedura civila, s-a procedat la audierea sub prestare de jurământ a martorului T. A. M., declarația a consemnată fiind atașată la dosarul cauzei, după care,
Petentul și intimatul L. N. prin apărător au arătat că nu mai au cereri de formulat și solicită ca dezbaterea fondului cauzei să aibă loc la acest termen de judecată .
Nemaifiind cereri de formulat și nici alte incidente de soluționat, conform dispozițiilor art. 244 alin. 1 Cod proc.civ., instanța constată cercetarea procesului încheiată și în temeiul art. 392 Cod proc.civ., deschide dezbaterile asupra fondului cauzei .
Petentul solicită admiterea plângerii, anularea procesului-verbal de contravenție și pe cale de consecință, exonerarea de la plata amenzii.
Av. C. O. pentru intimatul L. N., solicită respingerea plângerii, întrucât din probele administrate, petentul nu a răsturnat starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție, martorul audiat nu cunoaște pentru ce a fost amendat petentul, nici marca și culoarea autoturismului condus de intimat. Solicită obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată la data de 29.05.2013 petentul S. A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. D. anularea procesului verbal . nr._ din data de 02.04.2013, exonerarea de la plata amenzii contravenționale aplicate în cuantum de 300 lei și a punctelor de amendă și restituirea permisului de conducere.
În motivarea plângerii a arătat că la data de 14.05.2013 s-a prezentat la Biroul Rutier C. în urma unei invitații, ocazie cu care i s-a întocmit procesul verbal de contravenție contestat în care s-a reținut că în data de 02.04.2013 a fost implicat într-un eveniment rutier și nu s-a prezentat în 24 de ore la Poliție.
S-a menționat că a încălcat dispozițiile art. 47 și 49 lit b din OUG nr. 195 și i s-a aplicat următoarele sancțiuni:
- avertisment;
- amendă de 300 lei
- 4 puncte amendă
- reținerea permisului pentru 30 de zile.
Apreciază că măsurile luate împotriva sa au fost nelegale raportat la împrejurările evenimentului petrecut în data de 02.04.2013 în sensul că respectiv a coliziune indicată de agentul constatator în procesul verbal care ar fi existat între auto condus de petent și celălalt autoturism a fost o simplă ștergere între oglinzile laterale care nu a avut urmări.
În atare situație, la data de 02.04.2013 a convenit cu celălalt conducător auto că nu avea prejudicii și nici pretenții drept pentru care nu se impunea sesizarea Poliției sau a asiguratorului celor două autoturisme.
Mai mult decât atât, începând cu data de 24.12.2008 prin ordinul nr. 21/2008 al Comisiei De Supraveghere a asigurărilor s-a statuat că în cazul evenimentelor fără victime în care sunt implicate două autoturisme se încheie un constant amiabil fără a mia fi necesar a se întocmi de către poliție documente de constatare.
Iată deci că la data de 02.04.2013 când cele două autoturisme s-au șters reciproc cu oglinzile fără a rezulta avarii avea posibilitatea să încheie un constant amiabil pentru a prezenta o stare de fapt care să folosească ulterior ambilor conducători pentru întocmirea formalităților în fața asiguratorilor.
Învederează că acest constant amiabil fără a fi un document special cu un anume regim juridic determinat, este un înscris sub semnătură privată, înscris care a fost suplinit de acordul de voință al petentului și al celuilalt conducător auto implicat de a nu întocmi vreun document având în vedere că nu suferise nici un prejudiciu.
D. urmare, sesizarea Poliției de către celălalt conducător auto încalcă acordul lor de voință liber exprimat la data așa- zisului eveniment, iar întocmirea procesului verbal și aplicarea sancțiunilor contravenționale este nelegală în raport de faptul că nu era obligatorie sesizarea Poliției întrucât avea la dispoziție și încheierea constatului amiabil.
Analizând împrejurările și urmările evenimentului din data de 02.04.2013 este greu să-l aprecieze ca fiind un accident de circulație în sensul OUG nr. 195/2002 caz în care este neîntemeiată sancționarea sa de Poliție.
În subsidiar solicită aplicarea sancțiunilor luate împotriva petentului cu avertisment având în vedere ca prin fapta săvârșită nu a produs urmări grave, cel mult o zgârietură pe oglinda celuilalt conducător și că această nu prezintă un grad de pericol social ridicat în contextul existenței posibilității de a întocmi un acord amiabil de constatare fără sesizarea poliției.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor:
( 3 ) Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal ".
Conform art. 7 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor
( 1 ) Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.
(2 ) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
( 3) Avertismentul se poate aplica în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
În acest context, sancțiunea contravențională nu trebuie să reprezinte un scop în sine, iar în cazul contravențiilor ce prezintă un grad de pericol social redus, instanța poate să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului.
Concluzionând solicită anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii, a punctelor de amendă și restituirea permisului de conducere sau înlocuirea acestor sancțiuni cu avertisment și restituirea permisului de conducere.
În drept, OG nr. 2/2991 și art. 194 C.pr.civ.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și cu un martor, respectiv T. M. A..
Solicită judecarea cauzei în lipsă.
S-au depus: proces verbal contestat în original, autorizație de reparații și dovada de reținere a permisului de conducere, copie CI a petentului.
La data de 07.06.2013 intimatul I. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca fiind neîntemeiată.
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Învederează instanței de judecată că abaterea săvârșită de petent a fost constată în baza declarațiilor celor doi conducători auto imediat după producerea evenimentului rutier, prin urmare sancționarea acestuia este legală și temeinică.
Așadar, consideră că I. D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Dispozițiile art. 1 din Regulamentul de aplicare a oUG nr. 195/2002 obligă orice participant la trafic să respecte regulile de circulație și semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră.
Mai mult decât atâta, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislative, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Fapta reținută în sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece circulând cu o viteză peste limita legală admisă, există riscul producerii unor accidente de circulație în care să fie implicate persoane nevinovate.
Având în vedere numărul mare de accidente cu consecințe grave cu care se confruntă societatea noastră ca urmare a nerespectării regulilor de circulație de către conducătorii auto, a se permite acestora să se eschiveze de la suportarea răspunderii contravenționale ce le revine ca urmare a propriei conduite culpabile prin ignorarea mențiunilor proceselor verbale de constatare a contravențiilor întocmite corect, este atât contrar legii cât și un act de iresponsabilitate socială care încurajează atitudinea de nerespectare a regulilor de circulație a acestora, lipsind-o de consecințele pe care legea le prevede.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv declarațiile părților implicate în evenimentul rutier, pe care le anexează prezentei.
În drept prevederile OUG nr. 195/2002 rep, Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 rep și OUG nr. 2/2001.
În baza art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ solicită judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 26.07.2013, S. A. a depus răspuns la întâmpinare prin care a învederat că acolo nu există service-ul auto GMC, ci LINDE oxigen și . declarației sale și schiței accidentului, petentul era în depășire, iar el nu i-a acordat prioritate întrucât zice L. N. pe partea cu serviciul de permanență în permanență în dreptul acelor societăți sunt parcate autovehicule, atât pe partea dreaptă cât și partea stângă.
Petentul știe că în momentul când este în depășire, celălalt autovehicul trebuie să-ți acorde prioritate indiferent de ocuparea sensurilor de deplasare, conform OUG nr. 195/2002, Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
Agentul de poliție nu a efectuat constatările la fața locului, ci pa baza declarațiilor lor, luând în considerare doar declarația lui L. N. de bună care reclamat atingerea și zgârierea oglinzilor de la autoturisme, ceea ce ceea ce nu a consimțit să facă în urma discuției dintre aceștia. Pe acest fond i-a fost reținut permisul de conducere și a aplicat amendă contravențională în valoare de 300 lei.
Dacă zgârierea unei oglinzi prezintă un pericol social destul de ridicat, ar vrea să știe ce reprezintă trecerea pe culoarea roșie a semaforului, lovirea unui pieton pe trecerea de pietoni sau alte accidente rutiere cu răniți.
Aduce la cunoștință că până la această dată nu a avut suspendat niciodată permisul de conducere, întrucât nu a avut abateri care să conducă la această măsură.
De asemenea nici fapta reținută în sarcina sa, nu prezintă o faptă de a-i reține permisul de conducere.
Vina în acest eveniment revine în sarcina celuilalt conducător auto L. N., care nu i-a acordat prioritate când se afla într-o depășire regulamentară, având cu petent și pe martorul T. M. A..
Prin încheierea de ședință din data de 23.10.2013 instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de intimat a celuilalt conducător auto L. N. în baza art.33 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 22 și 78 NCPC.
L. N. a depus întâmpinare la data de 27.11.2013 prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal.
Prin plângerea formulată, petentul a solicitat anularea procesului verbal de contravenție invocând faptul că la data de 22.04.2013 a existat între autoturismul condus de petent și autoturismul condus de intimat o coliziune, însă datorită faptului că cele două autoturisme nu au suferit avarii, s-au înțeles să se mai adreseze organelor de poliție, petentul a fost implicat într-un accident rutier, produs din vina petentului, autoturismul său fiind avariat în sensul că s-a spart oglinda din partea stângă.
I-a cerut petentului să îi prezinte asigurarea sau să se deplaseze împreună la poliție, însă acesta a refuzat efectiv a plecat de la locul accidentului, acesta a fost motivul pentru care i-a reținut numărul de înmatriculare la autoturismul condus de petent și s-a adresat în aceeași zi Serviciului de Poliție Rutieră C..
Va face dovada că autoturismul său a suferit avarii atât cu actele încheiate de agentul constatator cât și cu factura din care reiese că a fost înlocuit la oglinda retrovizoare.
Pentru aceste motive, solicită respingerea plângerii.
Prin încheierea de ședință din data de 27.11.2013 instanța a dispus introducerea în calitate de intimat a societății de asigurare . SA Sucursala C. în baza art. 33 din OG nr. 2/2001 rap la art. 22 și 78 NCPC.
În scop probator petentul a solicitat și instanța a încuviințat proba cu martorul T. A. M., probă cu înscrisurile depuse la dosar.
În apărare intimatul L. N. a solicitat și instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 02.04.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 300 lei, măsura reținerii permisului în vederea suspendării pe o perioadă de 30 de zile, reținându-se in sarcina sa săvârșirea contravenției prev. de disp. art. 47, art. 79 alin. 1 lit. b din OUG 195/2002.
În fapt, la data de 02.04.2013 petentul a fost implicat într-un accident rutier și nu s-a prezentat în 24 de ore la Poliție.
Potrivit art. 47 din OUG 195/2002, ,, conducătorii vehiculelor care circulă din sensuri opuse trebuie să păstreze între vehicule o distanță laterală suficientă și să circule cât mai aproape de marginea din dreapta a benzii de circulație respective.", iar conform art. 79 alin. 1 lit. b din OUG 195/2002, ,,Conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligați: b) să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare."
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța urmează a examina mai întâi legalitatea procesului-verbal și ulterior temeinicia sa.
Cat privește legalitatea procesului-verbal, instanța retine ca acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 alin.1 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatata si din oficiu de către instanța.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contravențional atacat, instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii publice, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate care însă este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient, conform disp. art. 1169 C.civ. care reglementează sarcina probei.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, inclusiv prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție. Instanța europeană a stabilit că prezumțiile de fapt sau de drept operează în legile represive din toate sistemele juridice și că ea nu interzice în principiu asemenea prezumții. Cu toate acestea, exigențele unui proces echitabil impun statelor contractante să nu depășească anumite limite și să le folosească într-o manieră rezonabilă, ținând cont de gravitatea faptei și cu respectarea dreptului la apărare.
De asemenea, Curtea a stabilit că sarcina sa nu este de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumții legale sau simple cu prevederile Convenției, ci de a determina dacă aceasta a fost aplicată în concret reclamantului într-o manieră compatibilă cu respectarea prezumției de nevinovăție (cauza Bouamar c Franței).
În cauza dedusă judecății se reține prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție, tocmai că reținerea faptei contravenționale și aplicarea sancțiunii se întemeiază pe faptele și împrejurările constatate personal de agentul constatator.
Procesul verbal de contravenție nu este doar un act de acuzare ci și un mijloc de probă.
Textul art. 34 din OG 2/2001 presupune o interpretare concordantă cu exigențele unui proces echitabil, devreme ce prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție. Prin urmare instanța nu pornește de la ideea preconcepută că persoana sancționată contravențional este vinovată, ci menținerea procesului verbal va fi rezultatul unor verificări asupra tuturor consemnărilor actului sancționator.
În situația sancționării contravenției constând în fapta comisivă, astfel cum este în situația de față, procesul verbal constituie un mijloc de probă, el dovedind o situație de fapt care a condus în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea celui sancționat. Prin urmare, în astfel de cazuri, sarcina probei, în procesul civil, este inversată prin mecanismul de funcționare a prezumției simple, astfel încât aceasta trece asupra părții împotriva căreia este stabilită prezumția.
Petentul, având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, a solicitat și i-a fost încuviințată proba cu înscrisurile depuse si proba cu martor care a fost de față la momentul incidentului.
Martorul T. A. M. declara ,, stiu ca masina petentului a avut o coliziune cu mașina intimatului, în sensul că cele doua oglinzi s-au atins. Eu nu am observat ca vreuna din cele doua oglinzi sa se fi deteriorat, cu atat mai mult sa se fi spart".
Instanța constată că declarația martorului T. A. M., referitoare la inexistența faptei contravenționale nu se coroborează cu nici un alt mijloc de proba administrat în cauza, instanța apreciind că mărturia a fost dată pro causa, în susținerea poziției procesuale a petentului, existând presupunerea rezonabilă că acesta este interesat moral în rezultatul cauzei, urmând a fi înlăturată din ansamblul materialului probator.
Ori, în situația în care depoziția martorului propus de petent a fost înlăturată, ca fiind subiectivă, ne aflăm în situația în care, neexistând alte probe sau indicii credibile care să răstoarne prezumția simplă de temeinicie a actului sancționator, concluzionând asupra temeiniciei procesului verbal criticat, instanța apreciază că acesta respectă dispozițiile OG 2/2001 și că surprinde fidel starea de fapt existentă și imputată contravenientului .
Deoarece petentul a arătat în plângere că sancțiunea aplicată este exagerată în raport cu gravitatea faptelor și a precizat că sancțiunea avertisment era mult mai potrivită, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 - care constituie dreptul comun în materie contravențională, coroborat cu dispozițiile art. 38 alin. 3 din același act normativ, instanța va aprecia inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată.
Astfel, instanța va da relevanță dispozițiilor art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și dispozițiilor art. 21 alin. 3 din același act normativ care prevăd că la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului, precum și prevederilor art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
Petentul a invocat, în circumstanțiere, faptul că evenimentul nu a avut urmări grave, cel mult ,, o zgârietura" pe oglinda celuilalt autoturism condus de intimatul L. N., dar nu a dovedit această susținere, însă potrivit facturii FSM_/08.05.2013, emisa de ., valoarea geamului de oglinda fiind în cuantum de 196,73 lei.
Făcând aplicarea criteriilor sus menționate, având în vedere împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, urmările acesteia, faptul că petentul a fost sancționată pentru doua fapte contravenționale, că a încercat să inducă în eroare instanța prin prezentarea unei stări de fapt care nu corespundea cu realitatea precum și faptul că petentului i s-a aplicat minimul sancțiunii prevăzute de lege pentru faptele constate și că nu a făcut dovada unor împrejurări care să îi circumscrie favorabil, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru ca scopul preventiv educativ să fie îndeplinit și că numai amenda aplicată este în măsură să ducă la atingerea scopului legii și la avertizarea petentului ca pe viitor să nu mai comită astfel de fapte.
În consecință, ca urmare a argumentelor prezentate, în temeiul art.34 din OG 2/2001, instanța urmează să respingă plângerea ca neîntemeiată.
În temeiul art. 453 C.p.c., obliga petentul S. A. către intimatul L. N. la plata a sumei de 300 lei reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională, formulată de petentul S. A., domiciliat în C., .. A 16, ., jud. D., în contradictoriu cu intimatii L. N., domiciliat în C., . nr. 22, .. 1, ., I. D., . SA Suc. C..
Obliga petentul către intimatul L. N. la plata a sumei de 300 lei reprezentând onorariu avocat.
Cu drept de apel in 30 zile de la comunicare, ce va fi depus la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședința publică de la 29.01.2014
PREȘEDINTE, GREFIER,
R.-M. T. L. V.
Red. M.R.T/ Tehnored. L.V.
2 ex./27.02.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 03/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 4002/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
