Plângere contravenţională. Sentința nr. 24/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 24/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 9025/215/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 24.09.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. D. M.
GREFIER J. A.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent P. I. și pe intimat I. DE P. AL JUDETULUI D., având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. F., lipsind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat C. D. pentru petent și martorul L. D., lipsind reprezentantul intimatei.
Instanța, în temeiul art. 311 N.C.Pr.Civ, procedează la administrarea probei testimoniale cu audierea martorului L. D., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat C. F. pentru petent solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal și exonerarea de la plata amenzii. Totodată solicită să se aibă în vedere probele administrate în cauză și jurisprudența Cedo care statuează că autoritățile sunt cele care trebuie să dovedească vinovăția petentului, fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
La data de 12.03.2014, petentul P. I. a formulat plângere împotriva procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 04.03.2014 de intimata IPJ D. solicitând admiterea plângerii, anularea procesului verbal contestat, exonerarea de la plata amenzii și anularea masurii de suspendare a permisului de conducere.
În motivare, petentul a arătat că la data de 04.03.2014, în timp ce se deplasa pe ., la intersecția cu . fost oprit de un echipaj de poliție care i-a adus la cunoștință că va fi sancționat pentru nerespectarea legislației rutiere, având în vedere că nu a acordat prioritate de trecere.
Petentul a menționat că agentul de poliție, prin sancționarea sa, fără a-i prezenta și probele în baza cărora a dispus aceste măsuri, a considerat a priori că se face vinovat de cele consemnate în procesul verbal, plecând de la prezumția de vinovăție a petentului, încălcând astfel art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dar și art. 23 pct.8 din Constituția României.
În acest sens, petentul a mai menționat că trebuie mai întâi să se aibă în vedere faptul că CEDO a statuat că, în principiu, caracterul general al normelor care reglementează contravenția și scopul pedepselor cu caracter de prevenire și pedepsire, este suficient pentru a dovedi faptul că o persoană a fost găsită vinovată de înfăptuirea unor fapte cu caracter penal în sensul art. 6 al Convenției (Lauko c. Slovaciei).
Mai mult, potrivit CEDO, prezumția de nevinovăție și prncipiul respectării egalității armelor se aplică și în materie civilă (Erkner și Hofauer, hotărâre din 23 aprilie 1987, 67), astfel încât este evident că ea acoperă și materia contravențiilor.
În acest sens, în art. 6 paragr. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale sunt formulate garanții pentru desfășurarea corectă și echitabilă a tuturor procedurilor judiciare, civile sau penale,aceste garanții impunând derularea acestor proceduri în așa fel încât să fie atins obiectul lși scopul pentru care ele au fost prevăzute în Convenție și anume, realizarea unui proces echitabil.
Articolul 6 paragraf 2 din Convenție prevede că "orice persoană acuzată de o infracțiune fiind asimilată infracțiunii și noțiunea de contravenție) este prezumată nevinovată până când vinovăția sa este legal stabilită". Curtea a decis că "prezumția nevinovată până când vinovăția sa este legal stabilită". Curtea a decis că "prezumția de nevinovăție implică, inter alia, că în îndeplinirea atribuțiilor lor, membrii completului de judecată (și implicit agentul constatator) să nu aibă ideea preconcepută ca inculpatul (contestatorul) a comis infracțiunea (contravenția) de care este acuzat; sarcina probei aparține acuzării și orice îndoială trebuie să profite inculpatului.
Potrivit OG 2/2001 procesul verbal de contravenție se bucura de prezumția de legalitate, însă trebuie analizat dacă prin modul în care operează, în fiecare caz în parte, această prezumție nu aduce atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales din prisma dreptului la apărare la petentului.
Petentul a arătat că procesul verbal de constatare și sancționare al contravenției trebuie să aibă la baza întocmirii sale mijloacele de probă temeinice în ceea ce privește vinovăția petentului în săvârșirea faptei, mențiunile agentului constatator inserate în actul sancționator neputând singure servi drept temei pentru aplicarea sancțiunii contravenționale în absența altor mijloace.
În scop probator, petentul a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu audierea martorului L. D. și emiterea unei adrese către Serviciul Poliție Rutiere pentru a comunica înregistrarea video ce a avut ca urmare încheierea procesului verbal și planșele foto.
În drept, petentul a arătat că își întemeiază plângerea pe dispozițiile art. 31 din OG 2/2001, art. 6 din CEDO.
La data de 28 martie 2014, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
În motivare, a arătat că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul - verbal a solicitat să se constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alinl.NCPC instituția se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal făcând deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, a considerat ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, a considerat că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atât in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești
A învederat ca fapta pentru care petentul a fost sancționat a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi a genți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul MAI, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și lați conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al Municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care s e bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele-verbale prin care se constată și sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent ( agentul, în această situație ) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, a solicitat să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
A menționat faptul că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul constatator.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În ședința publică din data de 09.07.2014, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisurile aflate la dosar și proba testimonială cu audierea martorului L. D..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 04.03.2014 de intimata IPJ D., petentul a fost sancționat contravențional reținându-se în sarcina sa că la data de 04.03.2014 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe ., iar la intersecția cu . a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea străzii pe trecerea de pietoni.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal, instanța reține că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută invocate de petent sau care ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța retine următoarele:
Potrivit art. 100 alin 3 lit b din OUG 195/2002 constituie contravenție neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locuri special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.
Martorul L. D. audiat în prezenta cauză a declarat că la începutul lunii martie în jurul orelor 15,00 s-a întâlnit cu petentul pe ., iar la trecerea de pietoni a observat ca petentul a acordat prioritate.
Deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probanta a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul verbal face dovada deplina a situației de fapt și încadrării în drept până la proba contrară.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea EDO (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea sancțiunii amenzii) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, petentul nu a adus nici o proba pertinentă în combaterea prezumției de legalitate și veridicitate a procesului verbal.
Astfel martorul L. D. audiat în cauză la propunerea petentului a declarat că incidentul în urma căruia i s-a întocmit proces-verbal petentului a avut loc la începutul lunii martie în jurul orelor 15,00 când s-a întâlnit cu petentul pe ., în timp ce din procesul-verbal rezultă că fapta s-a petrecut la ora 11,30.
Ca urmare declarația martorului este nesinceră astfel încât instanța o va înlătura.
Pentru aceste motive, instanța în temeiul dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001, urmează să respingă plângerea formulată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul P. I. cu domiciliul în comuna Brădești, ., jud.D., în contradictoriu cu pârâta IPJ D. cu sediul în C., ., jud. D..
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 24.09.2014.
Președinte,Grefier,
M. D. MecleneanuJanina A.
Red.M.D.M
Teh.J.A
4 ex/16.10.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8303/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
